Lipsa bucuriei nu are o forma proprie ci se articuleaza in cantecul sarutului Tau ascutit ce vrea a se face inteles si vindecator. Nu mi-e bine si nici rau. Daca inima Ta imi vorbeste linistitor in culori alese de pasarile paradisului atunci inima mea are de invatat ascultarea dintre clipele haotice si cele ale ecoului dat de padurea ce se pierde in copacii ce o formeaza.
Cum sa ma gandesc la Moarte cand nici cu Viata nu sunt inca prietena desi stam la cafea si impartasim emotii, bucuria, uneori sta la colt, asteptand parca sa fie si ea invitata?
Contopirea puterii flacarande si a slabiciunii densitatii apei purificatoare preconizeaza linistirea, disciplinarea si echilibrul fricii transformand-o intr-un fapt.
...dor de ciocolata si dorinte de copil...
