Sunt bogata!

Sunt bogata. Mereu am fost si azi mi-am reamintit. Ce bucurie sa aflu ca sunt atat de privilegiata de viata si de divinitate! Ce tristete sa fi uitat toate comorile in podul prafuit. Simt fierbinteala palmelor ce nu se mai desprind din ruga. Cum as putea sa multumesc Creatorului pentru minunea de a fi? Azi, mai mult ca niciodata, simt ca sunt binecuvantata, simt ca traiesc in Lumina, simt ca sunt vie si ca sunt recunoscatoare pentru tot. Intr-o zi voi muri si eu...Ce voi lasa in urma mea? Vreau sa las in urma mea o mireasma a faptelor bune, ganduri pline de savoare, clipe de ascultare si mangaiere.

Sacii vor fi umpluti cu obiectele stranse intr-o viata de om insa felul cum ti-am atins corzile afectelor va dainui in veci. Iata-ma azi, in fata ta, om drag cu suflet mare, iata-ma azi facandu-mi plecaciunea in fata ta, in fata vietii, in fata Iubirii. Iarta-ma!

"Este trecut de ora 5 dupa-amiaza. Valiza mea se odihneste in tacere pe peronul scaldat de razele galbui-rosiatice ale soarelui. Bancutele sunt toate ocupate. Oamenii stau, vorbesc, altii misuna fara vreun motiv anume. Taximetristi dornici de o afacere buna isi cauta cu sete prada "umila". Ma uit in jur...mucurile de tigara asteapta un ultim drum, mirosul de cafea ma imbie si as vrea sa gust si eu. Sinele reflecta razele soarelui precum ochii mei canta doina ploilor de primavara. Aerul sufocant imi trezeste simturile amortite. Mereu am crezut ca sunt o persoana decenta si iata-ma acum privind cu pofta catre tot ce este rusinos. Nu ma mira deloc acest lucru, ba chiar ma surprinde in modul cel mai placut. Ma simt rotunda, ma simt mai femeie si dau voie formelor mele sa danseze, sa zburde, sa lase de-o parte grija gandurilor tacute, sa-si scoata pantofii si sa faca primul pas, desculte...da, ele, formele, formele mele ard de nerabdare sa danseze...sa danseze chiar acum, chiar aici pe peron, sa danseze in baia de soare, sa se lase usor dezmortite de soarele dupa-amiezii si sa lase femeia sa fie. 

Port fusta mea preferata cu floricele verzi, camasuta alba...buclele-mi salta de nerabdare iar inima-mi este cat un purice. Ce vor zice oamenii? da, oamenii care stau pe banci, oameni care asteapta trenul, ca si mine de altfel... ce vor zice...dar azi, femeie mea interioara s-a trezit si vrea sa se bucure de viata, vrea sa danseze, vrea sa zburde pe poienite precum caprioarele in amurgul lui cuptor. Soldurile imi trimit semnale timide, se misca in balans cu vantul. Ce bine ca nu am gasit nici un loc liber pe bancute, abia las adierile jucause sa-mi danseze pliurile fustei. Si totusi, de ce nu? Ar fi un adevarat spectacol de miscare colorata, un colaj frantuzist unde rosul bordeaux se lasa timid incadrat de muzica viitorul, nuante lipsite de control imi invaluie trupul adorat de ochii tai curiosi...jocul meu te cheama, stinge-ma si lasa notele sa danseze in locul meu...Te simt, da-mi voie sa ma las, da-mi voie sa aprind coarda intinsa a chitarei si sa te bucur...Soarele, bunul meu prieten, ma seduce atent...Soare, danseaza cu mine, fii partenerul meu...hai sa bucuram inimile asteptande ce se scufunda in marea conversatiilor de bon ton...peronul incis imi va iuti pasii, apelul trenului ne va da startul...Tu...Tu imi vei purta de grija iar eu te voi provoca in miscari jucause... 

Focul dupa-amiezii, focul de la ora 5, dansul nostru si aburul asfaltului batatorit de pasi teleghidati. Sopteste pasilor sa stea o clipa, sa stea si sa adulmece prada dansului meu...eu dansez pentru tine Femeie...te iubesc...multumesc...iarta-ma..."

Un gand muzical pentru inimi zambitoare