RSS
Se afișează postările cu eticheta Le Petit Mao. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Le Petit Mao. Afișați toate postările

luni, 24 februarie 2014

Iubirea in Amurgul culorilor




"Simt ca nu exista timp ci doar etape, stari care ne aduc mai aproape de Lumina. Nu exista timp ci doar alegeri pentru a muri in vederea eliberarii."
Fragmente din Mine




M-am indragostit de Instagram iar de alte activitati nu mai sunt interesata. Cu greu ma abtin sa nu verific daca am primit ceva de la vreun nou Freund. Fotografiez mult si cu drag, caut cele mai bune pozitii, cel mai bun unghi, obiectele din jur imi vorbesc. Azi am fotografiat cochilia unui melc, printre altele. Soarele se joaca frumos cu mine, se ascunde in spatele copacilor iar eu ii fac cu ochiul si tzac...pic of the day pentru insta!!!

Azi a fost o zi divina. Mugurasii cresc, se umfla, stau sa pocneasca. Curand, curand... soarele caldut mi-a mangaiat obrajii uscati de vant si de zilele cenusii. Mi-am scos lalelele la soare. 

Am facut pauza de crosetat si am inceput sa-mi intep gandurile cu andrele. Lucrez la o pereche de manusi. Ma astept sa o termin in cateva luni. Pana la Craciunul viitor reusesc eu. 

"Aller Anfang ist schwer" sau cum zice vorba romaneasca "Orice inceput e greu". Numa' sa vrem, restu' vine de la sine. 

Citesc. Citesc in germana. Cu dictionarul alaturi, cu pixuri smechere si coli de hartie alba (se vor ingalbeni de la atata repetat) notez fiecare cuvant necunoscut. Cand obosesc ies afara, inspir adanc, beau multa apa si dau pagina. Mai departe. 

Conduc masina! Mi-e frica de mor dar ma incapatanez sa traiesc aceasta frica pana nu-mi mai simt anumite parti ale corpului de la atata tremurat. "In Iadul din tine asteapta Mangaietorul", spunea Maica Siluana. Asadar stau si eu pe acolo prin oala clocotinda si caut sa dau mana cu Michiduta. Mi-e frica de frica dar vreau sa o aduc la Lumina, am obosit sa.mi tot miros excrementele fricii, vreau sa vina primavara in mine, vreau sa ies la plimbare cu copilul interior, sa mergem in parc, sa ne jucam cu mingea, sa culegem toporasi de pe coasta dealului si sa alergam cu fluturasii prin gradina de flori a bunicii. 

Eu sau Mine? Sunt prietenul sau dusmanul meu? Imi vreau binele sau ma trag singura de par daca nu o face altul?

Reiki si cristalele sunt vindecatorii mei, vointa imi este baston zdravan, florile, zambetul vietii iar animalele, lectia iubirii. Sunt plina, sunt plina de mine, de ganduri, de emotii negative, de invide si ura, sunt plina de judecati, de prejudecati, de idei; ma curat, ma spal, ma imbaiez, nu cu gel de dus scump ci cu spuma de perseverenta, folosesc apoi crema pentru a o lua de la cap si un strop din parfumul iertarii.

N-am visuri sau dorinte, ma simt plina si vreau sa ma golesc. 

Cred ca vreau sa ies in lume.

Noapte lina!

miercuri, 25 decembrie 2013

Le Petit Mao va ureaza...



duminică, 15 decembrie 2013

Idei de cadouri facute de mana: Azi Der Winterkuss Schal


Din nou un model dragut, usor si finut - Angel Stitch Scarf 

photo by me

joi, 5 decembrie 2013

Cum ne-am pregatit sa-l primim pe Mos Nicolae...

 Anul trecut l-am asteptat pe Mos Nicolae cu care drag. Anul acesta suntem mai multi dar si mai pregatiti. Imaginile de mai jos vor povesti frumos!


   Unchiul Pedro in vizita si la adapost de Lana; 








Le Petit Mao ramane acelasi pisoias fotogenic chiar si in ajun de sarbatore; mai nou ii place sa doarma pe mana mea, daca nu-l bag in seama imi atrage atentia cu un mieunat delicat, daca are chef sa fie mangait pe gatut se intinde cu pofta si ma invita langa el...


... iar micuta Lana se bucura de orice; il alearga pe bietul Mao prin toata casa doar doar sa-i dea un pup umed, isi pune labele pe el si-i ofera un dus de neuitat iar Mao se ridica isi scutura tinuta si miauna cu speranta ca eu sa-l las afara mai repede. Daca el se plictiseste noaptea (dar si ziua) si are chef de joaca o amageste pe biata Lana, se ascunde sub pat, face nebunii acolo cat sa-i atraga atentia Lanei iar catelusa incepe sa alerge in jurul patului, se oftica putin (acu'are mai mult de 4 kg deci nu mai intra sub pat), latra, vine la mine si se uita in ochii mei dezamagita, imi cere ajutorul... Ah... Mereu Zi de sarbatoare la noi!


 
Aceasta este o coronita primita cadou de la o prietena. Este realizata manual si asta seara i-am gasit locul. 





Aranjamentul de mai jos este realizat de mine, l-am facut cu scopul de a ascunde piatra ce sustinere  acest pomisor. Cateva cuvinte despre cum l-am facut gasiti aici






Lui  Mos Nicolae i-am pregatit niste clatite gustoase



O seara tihnita sa avem!

photos by me

joi, 28 noiembrie 2013

Joia Frumusetii :)

Detalii aici     










Cu toate ca ceata densa si-a facut cuib in inima padurii, am reusit sa gasesc poteca catre casa.

Iata ce am adus in desaga mea:

  • cateva sugestii despre intretinerea sprancenelor si cum influenteaza acesta expresia fetei;
  • o alta varianta de a-ti impleti singura parul;
  • pentru ca iarna s-a instalat deja iar raceala sta la panda, va recomand aceasta "batista" in cazul in care preferati ceva mai natural; 
  • sezonul rece ne indeamna la odihna, la stat in casa; frigul de afara ne impinge cu gingasie sa ramane in sanul familiei si sa gasim modalitati de a ne cunoaste mai bine, de a ne intelege si ajuta reciproc. Acest articol ne invita la a folosi serile lungi de iarna spre folosul familiei noastre. Haideti sa reflectam putin la ce putem face pentru a deveni fauritori de oameni mai buni;

"Viaţa unei familii seamănă cu un aisberg: majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se întâmplă — zecimea pe care o văd şi o aud. Unii bănuiesc că ar putea fi mai mult decât atât, dar nu ştiu exact ce şi nici nu ştiu cum să caute. Această neştiinţă poate aşeza familia pe o pantă periculoasă. Aşa cum un marinar trebuie să ştie că cea mai mare parte a aisbergului este sub apă — şi viaţa lui depinde de această informaţie — tot aşa, soarta unei familii depinde de înţelegerea sentimentelor şi a nevoilor care se află ascunse sub evenimentele de zi cu zi."
Virginia Satir - Arta de a fauri oameni 

  • un film foarte dragut Avanti(1972) ; imi era dor sa dansez si sa cant, sa visez la o zi de vara, sa fu imbracata cu o rochita alba si sa-mi pun o palarie cu bor mare ce se onduleaza in valurile marii, sa mananc inghetata si sa ma las sedusa de caldura soarelui lui cuptor. 
  • este vremea mancarurilor pregatite la cuptor, acest Gratin de broccoli si cartofi cu costita este ideal pentru o zi rece cu ceata si ceva fulgi de nea. Foarte gustos!










...ne vedem Joi :)

photos by me

miercuri, 27 noiembrie 2013

Noapte Buna!

Micuta Lana & Le Petit Mao

photo by me

Copil in luna iubirii

 
"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."
Parintele Porfirie




"Copiii sunt genii neînţelese şi iau lumea în stăpânire cu energie supraomenească. Mame entuziasmate. Copilăria nu este o întrecere pentru a vedea cine ştie mai bine să citească, să socotească, să scrie. Copilăria este o mică fereastră în timp pentru a învăţa şi a modela mintea fiecărui copil, în ritmul său. Mai mult decât de cadouri, copiii au nevoie de prezenţa părinţilor. Reală şi dedicată. Să cheltui timp cu copilul tău este mult mai important decât să cheltui bani pentru el. Ne preocupă atât de mult cine va fi copilul nostru mâine, încât uităm că el este deja cineva astăzi. Lumea, acest mozaic de toamnă decantează valorile. Uităm să ne mai jucăm din când în când. O educaţie plină de anxietate, alcătuită pe o „bucurie tremurândă”, care tremură pentru viaţa şi sănătatea copilului, face diferenţa între copilul unic şi copilul pereche. În mod sistematic ne desenăm copilul ipohondru sau, mai actual, inaniţia sau idiosincrazia ne dau griji noi. Cu orice prilej este luată temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat să nu se înfierbânte, să nu răcească, să nu mănânce cutare sau cutare lucru, să nu se joace acolo sau cu acela ca să nu ia microbi etc. Reacţii. Oameni asociali şi egoişti, răutăcioşi, ridicând din colţul gurii sau din sprânceană la orice senzor nedorit. Copilărie furată. Precoce, prematur, maiestatea sa copilul îşi caută primăvara mereu, mereu."

Sarbatoarea despre care vorbeam ieri, articolul iesit in cale azi, joaca cu animalutele, ultimele zile insorite dar foarte reci, ideea mamei de a face o bucurie unei copile oferindu-i computerul nostru de care nu se mai atinge nimeni, croseta mea magica care nu mai sta deloc, mirosul de tamaie, toate mi-au adus aminte de copilarie, de blandetea cu care eram inconjurata, de unele lacrimi irosite pentru nedreptatea devenita sfetnic de nadejde. Copilul din mine inca judeca, acuza, asteapta...s-a desteptat in zorii acelei zile de vara...este bine acum, invata sa mearga inainte singur, cu capul sus si fruntea senina, invata sa transforme reprosul intr-un multumesc blajin. Ce minune! Ce bucurie!

Copilului din mine ii place sa se bucure, sa se joace, sa rada, sa daruiasca, sa se plimbe, sa pregatesca surprize, sa tina un jurnal, sa scrie biletele pe care sa le ascunda printre lucrurile celor dragi iar acestia sa le gaseasca dupa o vreme. Ii place sa mearga cu bicicleta si sa descopere noi locuri. Ii place sa se ascunda de lume si sa se cuibareasca bine pentru a citi.

Copilului din mine ii este dor de parintii lui, de gingasia momentelor impreuna, de glumele in familie si de sosirea parintilor de la vreo nunta cu prajiturile luate de pe masa si puse in servetel. 

Copilului din mine ii este greu sa uite nedreptatile care i s-au facut, ii este greu sa ierte ca mama i-a promis o iesire si nu s-a tinut de cuvant, ii este greu sa accepte ca unul dintre parinti a plecat cu ingerii si pe el l-a lasat  singur. Copilului din mine ii este teama ca va ramane intr-o zi singur si nu stie cum va trece din nou printr-o asemenea incercare. 


Copilului din mine ii este mai bine acum!








photos by me

duminică, 24 noiembrie 2013

Clatitele de duminica


 O dimineata de duminica tomnatica! Azi m-am trezit dis-de-dimineata, mi-am ingrijit animalutele, m-am rasfatat si pe mine(de la o vreme orice activitate o incep cu mine) si mi-am surprins dragutul cu un mic dejun domnesc. Ce altceva puteam sa pregatesc decat niste clatite moi, pufoase, aromate si gustoase. Am gasit pe net o reteta minune, o recomand cu multa placere. 

Ce am modificat eu:

  • am adaugat faina in etape (prima data am respectat reteta si nu am mai scapat de cocoloase), am amestecat bine cu o lingura de lemn(telul l-am folosit doar pentru a bate ouale cu sarea) si intre timp am mai adaugat cate o picatura de lapte si ceva apa minerala, apoi din noi faina si tot asa pana cand le-am integrat pe toate;
  • ca mirodenii am folosit un strop de esenta de rom si putina esenta de vanilie si doar o lingurita de zahar(nimic mai mult);
  • nu am folosit ulei la prajit, tigaia mea este buna iar adaosul de unt mi s-a parut suficient.
Aici gasiti un tutorial care va arata cum sa impaturiti servetelul nufar.


Le Petit Mao va ureaza o duminica placuta iar micuta Lana va invita la o plimbare afara in natura sa va bucurati de aerul de noiembrie!


joi, 21 noiembrie 2013

Tot despre toamna, decor si arome

Acesta a fost cadoul meu pentru prietenii nostri invitati cu prilejul unei aniversari. Au fost foarte bucurosi, foarte suprinsi si foarte incantati! 





 O zi linistita sa avem!


photos by me

miercuri, 13 noiembrie 2013

Toamna bogata

"Sa te rogi fara neliniste, in pace, cu incredere in grija si iubirea lui Dumnezeu. Nu te osteni cand te rogi.[...] Sa-l rogi pe Dumnezeu sa te faca vrednic de iubirea Sa.[...] Sa faceti cate metanii puteti in rugaciune, chiar daca asta va oboseste. Cand rugaciunea este insotita de sacrificiul nesilit, se face mai placuta si mai roditoare in fata lui Dumnezeu."
Parintele Porfirie

Septembrie luminos




Octombrie de Aur
















Noiembrie in cuibul nostru











Am savurat aceasta toamna! Am ras mult, am petrecut timp in natura si am cochetat cu voia buna, glumele, mancarea gustoasa, seri lungi de crosetat si multe, multe fire colorate. Am dansat cu frunzele si am alergat prin ceata. Mersul prin ceata e ca mersul prin viata, e nevoie sa fii atent doar la momentul prezent. Nu stii ce va urma. 

Mi-am cumparat ceai. Am adunat frunze. Le-am pus la presat. Am trait putin si in Iad dar m-am lamurit. Vreau sa aduc Iadului din mine putina Lumina. M-am linistit. 

Animalutele mele imi dau siguranta ca sunt pe drumul cel bun, tind catre iubire si daruire, catre sinceritate si tihna. E bine. Tot ele imi dau de veste daca depasesc cumva masura si o iau pe de-a laturi. 

Sunt multe povesti pe care le pot atasa fotografiilor de mai sus. Ma rezum momentan doar la acestea din urma. Povesti pot mereu prinde viata intr-o inima deschisa. Povestile le voi pastra pentru mai tarziu. 

Dumnezeu imi vorbeste, imi vorbeste prin tot ceea ce ma inconjoara. Am nevoie doar de Liniste sa pot primi. Controlul imi face rau. Invat zi de zi sa aplic marele elixir al vietii: sa ma las in Voia Sa. Eu singura nu pot face lucruri, e nevoie doar sa ma las condusa si astfel vom zbura impreuna spre Bucurie. 

Mi-a luat ceva timp sa inteleg asta si inca ceva timp sa aplic. 

Dincolo de ganduri stau mangaierile ingerilor;
Dincolo de lacrimi stau rugile ingalbenite de atata nesperanta;
Dincolo de maine sta Multumescul uitat azi;
Dincolo de batranete sta trufia tineretii;
Dincolo de mainile tremurande sta zambetul proaspetei mamici;
Dincolo de fruntea ridata sta fireasca tacere paterna;
Dincolo de tine stau eu. 

photos by me