RSS
Se afișează postările cu eticheta copilul din mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta copilul din mine. Afișați toate postările

duminică, 6 aprilie 2014

Petale

Petale de Dor,
Parfum, 
Frunzulite prazulii,
Culori,
Nori jucausi,
Albine voioase,
Pasarele simpatice,
Miresme de Acasa. 

Am inteles intr-un final, Primavara e anotimpul copilariei mele. E sezonul in care ma deschid si eu pentru noi inceputuri. Imi ridic usor capul, mi-l scutur de bulgarasii de pamant, imi intind corpul si sunt gata sa infloresc, sunt gata sa imprastii parfum in jur. 

Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am avut odinioara. Mi-e dor de acele Duminici insorite si inmiresmate cand simteam in aer sarbatoarea iar casa si curtea erau pline. Erau pline de cant de inimi, de zumzet de albine, de muzica de la radioul din curte, de mirosul din bucatarie; erau pline. Totul era plin. Totul avea rostul sau. Acum, azi, in acest moment ma intreb, caut, rascolesc printre vechituri rosturi. Dar nu prea gasesc. Pun seminte la incoltit poate vor rasari aceste rosturi pe care le caut. Mi-e dor. Mi-e dor sa ma inec, sa ma imbat cu toate acele maruntisuri care acum le scap din cupa inflorescentelor. Ce bine era atunci si ce bine este acum. E bine acum pentru ca nu am uitat, nu am devenit rigida, stearpa, impietrita. E bine pentru ca imi dau seama de bogatia din bagajul meu. Azi nu plang doar zambesc cu nostalgie si cu bucurie. Ce bine ca am amintiri! Ce bine ca exista un cuib numit Acasa! 

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos." 
Parintele Porfirie

photo by me

miercuri, 27 noiembrie 2013

Copil in luna iubirii

 
"Astazi oamenii cauta sa fie iubiti si de aceea esueaza. Corect e sa te intereseze nu daca ei te iubesc, ci daca tu Il iubesti pe Hristos si pe oameni. Doar astfel sufletul iti este implinit."
Parintele Porfirie




"Copiii sunt genii neînţelese şi iau lumea în stăpânire cu energie supraomenească. Mame entuziasmate. Copilăria nu este o întrecere pentru a vedea cine ştie mai bine să citească, să socotească, să scrie. Copilăria este o mică fereastră în timp pentru a învăţa şi a modela mintea fiecărui copil, în ritmul său. Mai mult decât de cadouri, copiii au nevoie de prezenţa părinţilor. Reală şi dedicată. Să cheltui timp cu copilul tău este mult mai important decât să cheltui bani pentru el. Ne preocupă atât de mult cine va fi copilul nostru mâine, încât uităm că el este deja cineva astăzi. Lumea, acest mozaic de toamnă decantează valorile. Uităm să ne mai jucăm din când în când. O educaţie plină de anxietate, alcătuită pe o „bucurie tremurândă”, care tremură pentru viaţa şi sănătatea copilului, face diferenţa între copilul unic şi copilul pereche. În mod sistematic ne desenăm copilul ipohondru sau, mai actual, inaniţia sau idiosincrazia ne dau griji noi. Cu orice prilej este luată temperatura, este chemat medicul, copilul este avertizat să nu se înfierbânte, să nu răcească, să nu mănânce cutare sau cutare lucru, să nu se joace acolo sau cu acela ca să nu ia microbi etc. Reacţii. Oameni asociali şi egoişti, răutăcioşi, ridicând din colţul gurii sau din sprânceană la orice senzor nedorit. Copilărie furată. Precoce, prematur, maiestatea sa copilul îşi caută primăvara mereu, mereu."

Sarbatoarea despre care vorbeam ieri, articolul iesit in cale azi, joaca cu animalutele, ultimele zile insorite dar foarte reci, ideea mamei de a face o bucurie unei copile oferindu-i computerul nostru de care nu se mai atinge nimeni, croseta mea magica care nu mai sta deloc, mirosul de tamaie, toate mi-au adus aminte de copilarie, de blandetea cu care eram inconjurata, de unele lacrimi irosite pentru nedreptatea devenita sfetnic de nadejde. Copilul din mine inca judeca, acuza, asteapta...s-a desteptat in zorii acelei zile de vara...este bine acum, invata sa mearga inainte singur, cu capul sus si fruntea senina, invata sa transforme reprosul intr-un multumesc blajin. Ce minune! Ce bucurie!

Copilului din mine ii place sa se bucure, sa se joace, sa rada, sa daruiasca, sa se plimbe, sa pregatesca surprize, sa tina un jurnal, sa scrie biletele pe care sa le ascunda printre lucrurile celor dragi iar acestia sa le gaseasca dupa o vreme. Ii place sa mearga cu bicicleta si sa descopere noi locuri. Ii place sa se ascunda de lume si sa se cuibareasca bine pentru a citi.

Copilului din mine ii este dor de parintii lui, de gingasia momentelor impreuna, de glumele in familie si de sosirea parintilor de la vreo nunta cu prajiturile luate de pe masa si puse in servetel. 

Copilului din mine ii este greu sa uite nedreptatile care i s-au facut, ii este greu sa ierte ca mama i-a promis o iesire si nu s-a tinut de cuvant, ii este greu sa accepte ca unul dintre parinti a plecat cu ingerii si pe el l-a lasat  singur. Copilului din mine ii este teama ca va ramane intr-o zi singur si nu stie cum va trece din nou printr-o asemenea incercare. 


Copilului din mine ii este mai bine acum!








photos by me