Petale

Petale de Dor,

Parfum, 

Frunzulite prazulii,

Culori,

Nori jucausi,

Albine voioase,

Pasarele simpatice,

Miresme de Acasa. 

Am inteles intr-un final, Primavara e anotimpul copilariei mele. E sezonul in care ma deschid si eu pentru noi inceputuri. Imi ridic usor capul, mi-l scutur de bulgarasii de pamant, imi intind corpul si sunt gata sa infloresc, sunt gata sa imprastii parfum in jur. 

Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am avut odinioara. Mi-e dor de acele Duminici insorite si inmiresmate cand simteam in aer sarbatoarea iar casa si curtea erau pline. Erau pline de cant de inimi, de zumzet de albine, de muzica de la radioul din curte, de mirosul din bucatarie; erau pline. Totul era plin. Totul avea rostul sau. Acum, azi, in acest moment ma intreb, caut, rascolesc printre vechituri rosturi. Dar nu prea gasesc. Pun seminte la incoltit poate vor rasari aceste rosturi pe care le caut. Mi-e dor. Mi-e dor sa ma inec, sa ma imbat cu toate acele maruntisuri care acum le scap din cupa inflorescentelor. Ce bine era atunci si ce bine este acum. E bine acum pentru ca nu am uitat, nu am devenit rigida, stearpa, impietrita. E bine pentru ca imi dau seama de bogatia din bagajul meu. Azi nu plang doar zambesc cu nostalgie si cu bucurie. Ce bine ca am amintiri! Ce bine ca exista un cuib numit Acasa! 

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos." 

Parintele Porfirie

photo by me

Ma reazem...

...de copacii din padure. Am gasit cativa dornici de prietenii vindecatoare. Pana azi am imbratisat copaci dar n.am simtit ceva deosebit asa cum mai descriu unele persoane. La mine nu a mers si ma intrebam de ce...Aseara am citit intr-o carte - Cartea Cristatelor * Cristale care vindeca - DaEl Walker despre cateva exercitii de conectare la natura / impamantare. Mi-a atras atentia cel cu copacul. In carte scria sa te asezi cu spatele de tulpina copacului, sa-ti pui talpile pe eventualele radacini iesite din pamant si sa devii una cu el, sa simti cum te contopesti cu arborele, sa simti cum radacinile lui devin si ale tale si ajungi in inima pamantului. 

                                          

Azi m-am rezemat si eu. Am simtit liniste, protectie, sprijin, furnicaturi in maini, o usoara durere de cap. Rugaciunea inimii m-a linistit, mi-a dat putere, m-a ajutat sa respir. Dupa o jumatate de ora de mers prin padure am ajuns acasa si m-am simtit foarte slabita, am avut ameteli si eram insetata (semn ca aveam ceva ce trebuia eliminat). Aceste senzatii au fost foarte asemanatoare cu cele avute dupa primirea initierii in Reiki sau dupa sedinta de curatire avuta anul trecut la Targul de Esoterism din Nürnberg. 

Ce sa fac cu greutatea care tot apasa? Ma sufoca. Este o greutate ce a rasarit de ceva timp in mine, nu stiu de unde e dar stiu ca are nevoie de aer, de Lumina, de un dus. Este o greutate purtatoare de suferinta, o suferinta care creeaza neincetat tristete. Da, este izvorul de tristete al sufletului. Iar un suflet nu are nici un motiv sa fie trist ci doar suparat, indurerat dar niciodata trist. Motorul sau este Bucuria iar tristetea este opusul bucuriei. Un suflet bucuros poate fi suparat, poate purta in/cu sine durere sfasietoare insa un suflet bucuros nu poate fi trist asa cum un suflet trist nu poate fi bucuros ci doar fericit. Suferinta poate transcende si poate deveni bucurie insa tristetea nu are un suport pentru a face saltul catre bucurie. ( cam asta am inteles eu din conferintele audio ale Maicii Siluana si ulterior din analiza cotidianului meu)

Imi este dor de Amintiri. Ultimele trei zile m-au mangaiat cu raze calde. Obrajii mi-au fost sarutati parinteste de unchiul Soare iar copila din mine a inchis ochii respirand adanc si a privit cerul senin. Ce mare si linistitor e cerul. Cat de minunate sunt pasarile ce canta dis-de-dimineata. De trei zile ma trezesc si privesc cu drag linia rosiatica a orizontului. Rasaritul soarelui se reflecta in ferestele caselor somnoroase. Ce dar frumos sa deschid usa camerei, sa pasesc afara impreuna cu Lana si sa fiu intampinata de aerul caldut si parfumat de primavara timpurie. 

 Inca sufar dar devin constienta de bubele cu care imi este acoperit sufletul. Plansul este un balsam bun atat timp cat nu e lamentare ci ramane la stadiul de strigat de ajutor in vederea unei schimbari catre mai bine. Mereu am fost buna la teorie. 

Colajele sunt farame din viata noastra pe care uneori uitam ca am primit-o in dar si inca o avem.

Noapte blanda!

Povestea devenirii 50/51

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 24-30.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

51. Aducerea aminte de Dumnezeu

A-ţi aduce aminte de Dumnezeu înseamnă nu numai să te gândeşti tot timpul la El, ci şi să-ţi dai seama că a-l descoperi înseamnă un act de adevărata aducere aminte. Pentru că de la El am venit. Când norii iluziilor ni se risipesc din minte, ceea ce va rămâne va fi ceea ce a existat întotdeauna ascuns în spatele norilor: soarele strălucitor al conştiinţei divine! Nu trebuie să te încordezi, nu trebuie să te forţezi mental să te gândeşti la Dumnezeu. Trebuie să ştii că a fost al tău întotdeauna – mai apropiat decât cele mai apropiate gânduri şi sentimente, mai apropiat decât rugăciunile înşele pe care le îndrepţi către El! Nu gândi numai “despre” El; gândeşte-te “la” El! Împărtăşeşte-ţi cu El sentimentele trecătoare, cele mai zadarnice fantezii. Vorbeşte cu El. Exersează-I prezenta – la început poate numai un minut pe zi, apoi câteva ore pe zi şi apoi tot timpul.

Afirmaţie

Voi trăi aducerea aminte a ceea ce sunt în realitate: extaz infinit! Dragoste infinită!

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, Tu eşti întotdeauna cu mine. Ajută-mă să simt, în spatele gândurilor mele, inspiraţia Ta; în spatele fiecărei emoţii, calmul Tău, dragostea Ta care transformă totul!

52. Obiectivitatea

Oamenii spun adeseori despre cinism că este însemnul realismului. De fapt, într-un univers lipsit de un centru vizibil, este justificabil să-ţi formezi o înţelegere a lui pornind de la orice punct de reper care poate fi conceput. Totuşi, această înţelegere nu va reflecta decât cine şi ce eşti tu însuţi. Vederea din străfunduri duce lipsa perspectivei care poate fi dobândită numai din înălţimi. De pe vârful muntelui, toate lucrurile sunt vizibile la adevăratele lor proporţii. Străduieşte-te întotdeauna să fii un canal pentru gândurile şi aspiraţiile înalte. Nu coopera niciodată cu ceea ce este mărunt şi rău. Aminteşte-ţi, universul este, pentru oricare fiinţă umană, atât o oglindă cât şi o afirmaţie. Cel care nutreşte gânduri înalte va fi el însuşi înnobilat.

Afirmaţie

Voi vedea bunătatea în toate lucrurile. Voi privi lumea din jurul meu nu din adâncul legăturii cu materia, ci de pe înălţimile aspiraţiei spre divin.

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, universul a fost făcut după perfecţiunea imaginată de Tine. Ajută-mă să scot la iveală această imagine şi în alţii, binecuvântându-i întru dragostea Ta!

Despre autor (din cartea Meditaţia pentru începători)

J. Donald Walters (Swami Kriyananda) a fost, începând din 1948, un discipol direct al lui Paramhans Yogananda, autorul al lucrării clasice Autobiografia unui yogin. J. Donald Walters a împărtăşit mai multor milioane de oameni învăţăturile lui Yogananda şi a ajuns să fie recunoscut el însuşi ca autoritate în domeniul vieţii spirituale. Învăţăturile sale îmbracă mai multe forme: cărţi şi articole, prelegeri şi muzică. Compoziţiile sale muzicale depăşesc un total de 300 de piese, dintre care multe sunt disponibile pe CD-uri şi casete.

J. Donald Walters a scris peste şaizeci de cărţi, care au fost publicate în peste treisprezece limbi, într-o sută douăzeci de ediţii străine. Printre titluri se numără Superconştiinţa: Un ghid pentru Meditaţie (Warner Books); Afirmaţii pentru auto-tămăduire: Ananda Yooga pentru o mai mare conştientizare şi Cursul Ananda Yoga pentru auto-realizare.

J. Donald Walters este fondatorul şi liderul spiritual al Ananda World Brotherhood Village, o comunitate spirituală viguroasă situată în apropiere de Nevada City, California, precum şi al unui număr de şase ramuri ale comunităţii Ananda, situate pretutindeni în Statele Unite şi în Europa.

Acesta este finalul acestui proiect. Sper ca a fost de folos una dintre voi, cei intersati. Pentru mine a fost un bun exercitiu de Constanta, desi a fost uneori greu sa ma pun in starea de a face am invatat ca totusi e bine sa urmezi firul, drumul nu va fi niciodata la fel. 

Povestea devenirii 48/49/50

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 17-23.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

48. Recunoştinţa

Recunoştinţa este modul de a oferi înapoi energie pentru energia primită. Numai hoţul ia fără să plătească pentru ceea ce primeşte. Iar cel care acceptă un gest de bunăvoinţă fără să răspundă cu recunoştinţă, ca şi cum gestul de recunoştinţă ar fi reprezentat un drept care i se cuvenea, îl înjoseşte şi pe cel care oferă şi pe el însuşi. Îl înjoseşte pe cel care oferă deoarece lipsa lui de recunoştinţă insinuează faptul că gestul de bunăvoinţă a fost determinat de motive egoiste; şi se înjoseşte pe sine însuşi deoarece, neoferind ceva la rândul lui, întrerupe cercul creativităţii, în lipsa căruia fluxul de prosperitate, atât materială cât şi spirituală, este blocat. Nu accepta nimic înlăuntrul tău, pentru tine însuţi, ci oferă totul lui Dumnezeu. Nu te lasa cumpărat prin gesturile de bunăvoinţă ale celorlalţi. Fii recunoscător, mai presus de toate, în sufletul tău, binecuvântându-i sau rugându-te pentru ei. Arată-ţi recunoştinţa în primul rând faţă de Dumnezeu, deoarece numai de la El vin toate binecuvântările adevărate.

Afirmaţie

Îi aduc mulţumiri, celui care oferă, pentru fiecare dar şi Celui Preamărit, Care oferă şi Care Se află în spatele tuturor lucrurilor pe care le primesc. Recunoştinţa mea se înalţă cu slăvirea devotamentului către tronul Omniprezentei.

Rugăciune

Îţi mulţumesc, Ţie, Doamne, Dumnezeule, pentru toate lucrurile cu care m-ai binecuvântat. Şi, mai presus de orice, Îţi mulţumesc Ţie pentru dragostea Ta!

49. Nemurirea

Nu eşti corpul tău. Nu eşti gândurile tale, dorinţele tale, personalitatea ta schimbătoare. Corpul tău are o anumită vârstă, dar tu însuţi nu ai nici o vârstă! Corpul tău poate să obosească sau să nu se simtă bine, dar tu însuţi, sufletul neobosit, nu poţi obosi, nu poţi cunoaşte boala! Spune-ţi întotdeauna: “Sunt un copil al eternităţii!” Nu te lasa identificat cu forma ta exterioară, nici cu schimbarea, ci trăieşte în afara timpului. Identificarea noastră cu schimbarea este cea care creează iluzia trecerii timpului. Simte faptul că, în ciuda tuturor schimbărilor exterioare, tu, sufletul nemuritor, rămâi acelaşi. Însă moartea nu va fi altceva decât o nouă schimbare; nu te lasa identificat cu ea. Apoi când moartea va veni, te vei înalta cu eterna libertate!

Afirmaţie

Sunt copilul eternităţii! Nu am vârstă. Sunt spiritul neschimbător din miezul tuturor schimbărilor!

Rugăciune

Indiferent încotro se îndreaptă corpul meu exterior, fă-mă să simt prezenţa Ta neschimbată înlăuntrul meu. Oriunde m-ar duce gândurile, fă-le să se întoarcă întotdeauna, asemenea fiului rătăcitor, pentru a-şi găsi odihna întru Tine.

50. Simţul practic

Mulţi căutători spirituali şi alţi oameni mânaţi de idealuri înalte pierd din vedere necesitatea de a face practic idealismul lor. Mulţi chiar resping ofensaţi ideea că încearcă să pună în practică un ideal – ca şi cum însuşi efortul de a face acest lucru ar însemna, pe undeva, să-i reducă puritatea! Însă Dumnezeu nu este un visător nefolositor! Dacă universul nu ar fi fost menţinut într-un echilibru perfect, atunci haosul, nu armonia, ar fi fost starea lui caracteristică. Şi noi trebuie să dăm dovadă de spirit practic în idealismul nostru. Viaţa, pentru a se afla într-o permanentă stare de expansiune, trebuie să se afle în căutarea adevărului. “Va da roade?” este întrebarea preliminară celei “Este adevărat?”. Testul unui ideal este valoarea sa practică. Prin spirit practic, ne maturizăm pornind de la starea de visare inactivă pentru a deveni emisarii adevărului.

Afirmaţie

Cu toate că spiritul meu se înalţă în cerurile conştiinţei, picioarele şi mâinile muncesc, aici, pe pământ, pentru a face adevărul real pentru toţi.

Rugăciune

Doamne, Dumnezeule, nu-mi lăsa gândurile să mă înalţe la norii frumoşi ai posibilităţilor imaginate decât dacă-mi dai şi puterea de a-mi materializa visurile!

Povestea devenirii 45/46/47

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 10-16.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

45. Deschiderea

Deschiderea poate să fie mare virtute, dar numai când este manifestată cu discernământ. A fi deschis ideilor greşite sau oamenilor care ar putea să-ţi facă rău ar fi o prostie. Pentru că nu prin deschidere poate fi înfrântă greşeala, ci prin dragoste. Deschiderea minţii este o virtute atunci când se concentrează asupra dorinţei de adevăr. Deschiderea inimii este o virtute atunci când se concentrează pe dragostea de Dumnezeu. Însă, atât mintea, cât şi inima au nevoie de filtre pentru a elimina ceea ce nu este adevăr şi ceea ce nu vine de la Dumnezeu. Putem face acest lucru cerând aprobarea prezenţei divine la orice ne-ar apărea în cale. Trebuie să fim permanent deschişi adevărului şi lui Dumnezeu şi totdeauna închişi sau cel puţin indiferenţi la greşeală şi iluzie.

Afirmaţie

Mintea mea este deschisă adevărului, indiferent care este sursa lui. Afirmaţiile adevărate rămân valide, chiar dacă sunt aruncate la mânie.

Rugăciune

Mama Sfântă, fă-mă să-ţi aud armoniile pretutindeni: în paraiele şipotitoare, în cântecul privighetorilor – da, până şi în vuietul traficului oraşului! În spatele tuturor zgomotelor pământeşti, fă-mă să aud numai vocea Ta!

46. Vigoarea morală

Lipsa de vigoare morală subminează voinţă şi face intelectul asemenea unui burete, gata să absoarbă atitudinile la modă ale momentului. Oamenii cu un intelect dezvoltat suferă adeseori de “complexul lui Hamlet”: imposibilitatea de a lua vreo decizie sau de a se angajă la ceva anume. Îşi justifică decizia zicând: “Vreau să fiu drept faţă de toate părţile”. Însă chiar şi o acţiune imperfectă este mai bună decât lipsa de acţiune. Când crezi ceva, ţine-te de lucrul acela! Când crezi în cineva, stai alături de omul acela! Un asemenea angajament personal loial este o lege superioară celei a “luării în considerare a tuturor părţilor”. Energia este necesară pentru a realiza orice în viaţă. Cu vigoare morală, toate lucrurile sunt posibile. Însă, în lipsa ei, rezultatul fiecărei acţiuni este eşecul.

Afirmaţie

Deciziile pe care le iau în viaţa vin din lăuntrul meu, din ceea ce simt eu că este drept. Sunt devotat adevărului şi canalizării lui în exterior, către lume.

Rugăciune

Mama Sfântă, cu fiecare acţiune a voinţei mele, fă-mă să exprim vitalitatea Ta divină, adevărul Tău divin, perfecţiunea Ta. Ajută-mă să Te slujesc numai pe Tine sau să mor încercând!

47. Perseverenţa

“Loialitatea”, obişnuia să spună deseori marele meu maestru spiritual, “este prima lege a lui Dumnezeu”. Majoritatea oamenilor sunt nestatornici. Îşi schimba slujbele, soţii sau soţiile, prietenii, credinţele, ideile – nu datorită vreunei evoluţii a conştientizării, ci, pur şi simplu, din lipsă de perseverenţa. Trebuie să fii loial principiilor tale şi să nu-ţi permiţi să fii stăpânit de sentimente. Să fii loial celorlalţi şi scopului propus în viaţa – nu din motive sentimentale, ci în numele principiului – este calea progresului divin. Perseverenţa poate fi dificilă, pentru că, în fiecare lucru pe care îl întreprinzi, exista o anumită măsură de rutină plictisitoare. Prin urmare, nu te lăsa stăpânit de simpatii şi antipatii, ci fă tot ceea ce trebuie să faci. Dacă este drept, nu lasa nimic să se interpună până nu închei ceea ce ţiai propus.

Afirmaţie

Voi termina ceea ce mi-am propus înainte să încep altceva. Cuvântul meu este legământul meu. Şi la fel este şi hotărârea mea.

Rugăciune

Cu toate că himerele distracţiei (N.B. sau altei preocupări deşarte; rătăcirii) mă cheamă să las deoparte şi să slăbesc hotărârea devotamentului, ţine-mă hotărât pe calea mea, Doamne, Dumnezeule. Scopul meu în viaţa eşti Tu!

Un verset pe saptamana - 42/43/44 din 52

                                             Detalii aici

Sensul vietii.

 A nu-L cunoaste pe El inseamna a nu sti nimic, a-L cunoaste pe El inseamna a sti totul. Patrunzand aceasta cunoastere vom gasi raspuns la toate intrebarile si dubiile care ne framanta, ne vom gasi pacea si linistea dupa toata spaima si lupta. Fara aceasta cunoastere, intreaga intelepciune devine neputincioasa, caci greselile, pacatele, alunecarile, nebunia si durerea noastra provin din necunoasterea Celui ce este Lumina Lumii. Aceasta cunoastere rupe pecetile, deschide Calea, opreste ratacirea prin bezna si ne duce la lumina. Sensul vietii este acela de a-L cunoaste pe Hristos.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 28 Noiembrie 2012

Slujirea in iubire. 

Slujirea noastra fata de Hristos se exprima in dragostea catre toti oamenii, caci toti sunt fratii nostri, rascumparati de Hristos prin jertfa Sa. Blandete neschimbatoare si netulburata, atitudine calma, rabdare, cuvinte mangaietoare, uitare si jertfire de sine fata de toti oamenii si in toate zilele. Pentru asta trebuie sa ne biruim nerabdarea, egoismul, mania impotriva oamenilor sau imprejurarilor, rautatea, iritarea, raceala, esecurile, defaimarile, viciile si alunecarile. Si numai in numele Lui putem face asta. Aceasta este adevarata religie. Trebuie sa ne ocupam de oricine ne cere ajutorul, sa ajutam, sa usuram suferinta, sa aducem lumina si bucurie in fiecare inima. Trebuie sa perseveram in iubire chiar daca calea pare grea, lunga si anevoiaoasa, caci Dumnezeu ne este atat refugiu cat si putere, de la El primim puterea de a duce la bun sfarsit tot ce ne-a cerut sa facem. Si sa fim convinsi ca putem sa ajungem oricand la El.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 29 Noiembrie 2012

Dumnezeu a pregatit un loc pentru fiecare.

 „Ca El ne-a cunoscut alcatuirea, adusu-Si-a aminte ca tarana suntem." (Psalmi 102, 14) 

Dumnezeu cunoate neputinta oamenilor si, in milostivirea Lui, ne rabda, ne binecuvanteaza si ne pregateste un loc pentru fiecare. Chiar si celor mai slabi, pe care nimeni nu-i vrea, El le ofera ocrotire. Asa cum noi, vazand neputinta unui copil, ne grabim sa-l ajutam pe acesta, asa si Dumnezeu se arata compatimitor fata de durerea celor ce-L iubesc. De aceea, sa nu ne lasam momiti de vise de marire si alte scranteli, ca si cum prin ele am avea vreun rezultat, caci, oricine am fi, exista la Dumnezeu un loc pentru fiecare.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 30 Noiembrie 2012

Povestea devenirii 42/43/44

 Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 3-9.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

42. Umorul

Un simţ al umorului bine dezvoltat este un mijloc eficient pentru a-ţi păstra simţul perspectivei pe parcursul încercărilor şi greutăţilor vieţii. Neluând lucrurile prea în serios îţi cultivi non-ataşamentul. Cu toate acestea, nu ar trebui să râzi prea mult, deoarece, astfel, mintea îşi pierde profunzimea, iar atitudinea ta faţă de viaţă devine superficială. Prin urmare, trebuie să dobândeşti un simţ al perspectivei chiar şi în ceea ce priveşte umorul. Cel mai bun mijloc pentru aceasta este să împărtăşeşti râsul cu Dumnezeu; să râzi cu sentimentul lăuntric al bucuriei Lui. Nu râde niciodată "de" oameni, ci "cu" ei. Pentru că umorul trebuie să fie generos, şi atunci toată lumea va râde alături de tine.

Afirmaţie

Prin râs îmi amintesc toate greşelile. Mă bucur atunci când, râzând, râd şi de mine!

Rugăciune

Ajută-mă, Doamne, Dumnezeule să mă bucur de comedia vieţii, cu Tine şi, aceasta să îmi amintească, că adevărata sănătate mintală există numai prin Tine!

43. Constanţa

Mulţi oameni confundă progresul cu mişcarea şi cu schimbarea exterioară. Astfel, cu cât pot să stârnească mai multă pulbere de entuziasm, cu atât se simt mai eficienţi! Cu cât pot să intre mai mult într-o stare de exuberanţă când lucrurile merg bine, cu atât mai bine, îşi imaginează ei, au mers toate. Iar răspunsul lor la orice cădere este să caute ceva care să le producă, din nou, o stare de exaltare. O asemenea viaţă este ca şi cum ai merge cu maşina pe un drum brăzdat adânc de făgaşe; mişcarea se desfăşoară la fel de mult în sus şi în jos cât se desfăşoară înainte. În cazul constanţei, progresul este o linie dreaptă, nu şerpuită. Pe de altă parte însă progresul trebuie să însemne înţelegere progresivă. Constanţa conferă claritate a percepţiei, care este abilitatea de a vedea lucrurile aşa cum sunt în realitate, nedistorsionate de dispoziţia emoţională.

Afirmaţie

Nu sunt impresionat de câştig şi de pierdere. În oglinda calmă a înţelegerii mele se reflectă lumina Ta.

Rugăciune

Când mă bucur, Doamne, Dumnezeule, să mă bucur întru Tine. Iar când sufăr, ajută-mă să văd întotdeauna prin negură lumina Ta!

44. Acceptarea

Una din lecţiile cele mai dificile din viaţă este să înveţi să accepţi lucrurile aşa cum sunt. Cât de multă energie pierdem încercând să ne dorim să fi îndepărtat inevitabilul! “” Dacă nu s-ar fi întâmplat asta!” “Dacă aş fi putut să ajung la timp!” Toţi aceştia “dacă” şi “ar fi putut fi” din viaţă ne împiedică să ne confruntăm în mod realist cu ceea ce se petrece. Acceptarea vine din cunoaşterea faptului că realitatea rezidă în noi înşine şi că tot restul este un vis. Acceptarea acestei unice realităţi face că tot restul să fie acceptabil. În loc să înveţi să te pui de acord cu o mie şi una de provocări individuale, fă efortul suprem de a-l accepta necondiţionat pe Dumnezeu în inia ta. Acceptă tot ceea ce vine în viaţă ca venind numai de la El.

Afirmaţie

Accept cu imparţialitate calmă tot ceea ce-mi aduce viaţa. Liber în inima mea, nu sunt condiţionat de nici o circumstanţă exterioară.

Rugăciune

Aruncă lumina Ta, care destramă iluziile, asupra cotloanelor ascunse ale sentimentelor din inima mea, să nu-mi rămână pe undeva, fără să-mi dau seama, un loc în care să nu Te accept. Dacă greşesc, întăreşte-mă să-Ţi accept disciplina, căci doar în voia Ta stă fericirea pe care o caut!

"Ochii nostri nu sunt facuti pentru dispret"

"Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre."

N.Steinhardt

continuarea aici

esenţa stă în dăruire, în ieşirea din sine..

"A-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi nu-i de ajuns, căci poţi fi ursuz, acru, morocănos şi aspru şi să nu te iubeşti nici pe tine însuţi. (Ori să fii un fanatic şi să crezi că binele se propovăduieşte cu bâta şi cu închisoarea ori să-ţi închipui că din moment ce ţi-ai pus pe umeri o manta neagră şi te uiţi crunt la oameni ai devenit creştin.)

Trebuie să-l iubim pe aproapele nostru aşa cum spune Domnul la Ioan 13,34: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi unul pe altul să vă iubiţi“.

Poruncă aşadar nouă pentru că iudaismul cunoştea preceptul iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dar creştinismul ne cere mai mult şi are în vedere tocmai posibilitatea unor firi posace şi oţărâte care nici pe ele însele nu se iubesc. Iar Domnul cum şi-a dovedit iubirea? Urcându-se pe cruce pentru alţii.

Vasăzică esenţa stă în dăruire, în ieşirea din sine, nu cu trupul astral, cum spun spiritiştii, ci printr-un efort al voinţei nimicitoare de egolatrie."

din Jurnalul fericirii – Manuscrisul de la Rohia, de Nicolae Steinhardt, Mănăstirea Rohia – Polirom, 2012, pag. 198-199

continuarea aici

Povestea devenirii 39/40/41

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 26.11-2.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

39. Încrederea în sine

Încrederea în sine, aşa cum este înţeleasă în mod normal, readuce în minte imaginile generalilor de armată şi a eroilor Vestului Sălbatic – oamenii care, pe scurt, ştiu să fie stăpâni pe ei înşişi. Insă alternativele pe care ţi le pune în faţă viaţa sunt cu mult mai complexe de obicei. Încrederea în sine pe calea spirituală este cu totul altceva. Înseamnă încredere în eul tău lăuntric, nu în ego. Înseamnă să trăieşti înlăuntru, să trăieşti prin adevăr, nu prin opinii. Înseamnă să trăieşti prin ceea ce vrea Dumnezeu, nu prin ceea ce vor oamenii. Prin urmare, înseamnă să trăieşti după credinţă, ştiind cu certitudine că, deşi omul este supus greşelilor, Dumnezeu este infailibil.

Afirmaţie

Trăiesc cu certitudinea adevărului lăuntric al lui Dumnezeu. În eul meu lăuntric, şi nu în opiniile celorlalţi sta adevărata victorie.

Rugăciune

Ce contează dacă oamenii mă acuză? Ce importanţă au aplauzele lor? Trăiesc pentru a fi pe placul Tău, Doamne, Dumnezeule, încrezător că, atunci când Tu eşti cu mine, sunt apărat, chiar şi de o hoardă de duşmani.

40. Conştientizarea

Conştientizarea devine tot mai profundă cu cât este mai concentrată asupra ei înseşi. Însă, cu cât interesele cuiva se extind mai mult către lumea exterioară, cu atât mai subţire devine linia de comunicare cu conştientizarea sa. Atunci când conştiinţa îţi este concentrată asupra lucrurilor exterioare, atunci capătă acele caracteristici pe care le atribuie acestor lucruri. De exemplu, bijutierii au ochii strălucitori. Oamenii care nu au sentimentul valorilor spirituale au ochii morţi. Omul trebuie să înveţe să-şi mute centrul de atenţie de la lucrurile “de care” este conştient la cele “cu care” este conştient. Trebuie să devină mai conştient la “sursa” conştientizării sale, la centrul său cel mai profund: Dumnezeul. Prin aceasta conştientizare, bucuria faţă de lumea înconjurătoare devine de o mie de ori mai mare.

Afirmaţie

Văd lumea cu ochii calmului şi ai credinţei. Pentru că ştiu că, aşa cum îi văd pe ceilalţi, aşa voi deveni eu însumi.

Rugăciune

Insuflă-mi, până în miezul fiinţei mele, bucuria Ta. Ajută-mă să fiu conştient de Tine, Doamne, Dumnezeule, în tot ceea ce văd.

41. Gândirea pozitivă

Devenim ceea ce gândim. Şi ceea ce gândim devin şi viaţa şi împrejurările ei. Din conştiinţa divină ne vin răspunsurile tuturor întrebărilor şi soluţiile tuturor problemelor. Confuzia domneşte în conştiinţa noastră inferioară. Gândeşte pozitiv în tot ceea ce faci, deoarece în acest fel te ajuţi să te armonizezi cu fluxul divin. Toate lucrurile armonioase şi benefice sunt atrase către cel care este armonizat lăuntric cu dumnezeirea. Gândirea pozitivă, combinată cu sentimentul armonizării cu divinitatea, nu este niciodată îngâmfată, deoarece îşi trage puterea nu din ego, ci din bucuria dumnezeiasca dinlăuntrul său.

Afirmaţie

Viaţa mea exterioară este reflectarea gândurilor mele interioare. Plin de bucurie dumnezeiască, exprim bucuria şi armonia lui Dumnezeu în tot ceea ce fac.

Rugăciune

Atunci când Tu eşti aproape, Doamne, Dumnezeule, problemele nu pot exista. Dă-mi puterea să Te port întotdeauna în inima mea.

Un verset pe saptamana 39/40/41 din 52

                                             Detalii aici

Moartea inseamna renastere. 

De ce se termina viata ? Terminarea unei vieti nu este intamplatoare, ea este dinainte stabilita de Dumnezeu. Este treaba Lui, care nu da uitarii nici cea mai mica pasare. Pentru cei credinciosi nu exista aceasta frica, exista doar renastere sau mutare intr-o noua viata in care se pastreaza simtamintele, gandurile, insusirile, singura schimbare fiind aceea a invelisului care imbraca sufletul muritor. Acolo este linistea vesnica, odihna de pacat, de griji, de suferinte, de indoieli, de spaime. Dar ce linste este aceasta ? Absoluta inactivitate ? Nu. Acolo este pace sufleteasca intr-o neintrerupta activitate. Liniste absoluta in necurmata lucrare. Tot ce face spre bine face. In toate exista un inteles si un scop care ne scapa. Dar nu ne este de trebuinta sa cunoastem cauzele si intelesul a toate. Asadar sa tacem exact precum copilul care sta la picioarele maicii sale si care, privind-o increzator in ochi, este convins de dragostea ei, chiar daca nu o intelege.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 25 Noiembrie 2012

Cauta Imparatia lui Dumnezeu. 

"Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48)

Nu spre bogatie, nu spre slava, nu spre placere, nu spre profit, ci spre imitarea Parintelui ceresc trebuie sa tinda suflletul nostru. . A fi desavarsit înseamna a cauta înainte de toate Împaratia lui Dumnezeu. Împaratia lui Dumnezeu din launtrul nostru nu trebuie alterata prin atingerea viciului si a pacatului. Si odata ce scopurile vietii noastre se schimba, noi devenim cetateni ai Imparatiei ceresti înca de pe acum. Legilor ei ne supunem si de drepturile ei beneficiem. Sfintenia spre care tindem consta intr-o desavarsita sanatate sufleteasca, prin dobandirea Duhului Sfant.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 26 Noiembrie 2012

„Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii." (Apocalipsa 2, 10) 

Al Carui nume purtam, ai Cui suntem, pe Cine slujim ? Prin botez am primit un nume cinstit, numele de crestin, si acest nume trebuie pazit cu grija si pastrat pe de-a-ntregul curat, neatins, nepatat. Trebuie sa fim constienti de aceasta mare raspundere oriunde si cu oricine ne-om afla. De aceea, sa fim „credinciosi si in mic", fata de tot ce ni s-a incredintat si sa ne ferim de influentele lumii. „Nu nesocoti harul care este intru tine" (I Timotei 4, 14). Este de preferat sa consimtim la orice sacrificiu, la orice suferinta, pentru a ne pastra inima curata si viata neatinsa de nici un viciu. Iar in prietenie sa nu cautam ceva din care am putea trage noi insine folos. Prietenului care ni se incredinteaza avem raspunderea de a-i aduce ce este al nostru, iubirea si protectia noastra.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 27 Noiembrie 2012

Calea Transcendeţei. Exerciţiul

"Calea iniţiatică este calea EXERCIŢIULUI, adică a muncii continue asupra noastră înşine.

„Munca” iniţiatică nu este, trebuie s-o spunem din start, un „a face”, un „a acţiona”. Ci este o întâmpinare(acceptare), o primire. Înseamnă a asculta cu atenţie. Înseamnă a lăsa să se întâmple, să vină la noi, un adevăr care depăşeşte adevărul obişnuit al eului nostru şi care îndeamnă la o anumită transformare de sine.

...o tehnică bine stăpânită devine o „oglindă activă” care, printr-o neîncetată repetare, pune în lumină falsele atitudini ale omului interior. În acest sens, a ne antrena nu reprezintă deci un principiu din Orient şi nici nu cere adoptarea unui sistem de exerciţii oriental. Munca ce tinde spre o atitudine fizică justă caută aşadar întotdeauna să creeze o structură conformă Fiinţei, adică o atitudine destinsă, deschisă, şi, în acelaşi timp, fermă şi flexibilă, în care suntem transparenţi, capabili deopotrivă să primim FIINŢA şi să acţionăm eficace în lume."

continuarea aici 

Povestea devenirii 36/37/38

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 19-25.11.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

36. Puterea

Puterea este un atribut al lui Dumnezeu. Oamenii asociază adeseori cuvântul putere cu ambiţia fără scrupule şi cu dominaţia asupra celorlalţi. Însă puterea este greşit direcţionată dacă este exercitată asupra altora cu scopuri egoiste şi este greşit folosită dacă este exercitată fără grijă faţă de binele celorlalţi. Înţeleasă aşa cum se cuvine, puterea este capacitatea de a ne stăpâni propriile energii mai presus de toate pentru propria noastră transcendenta, dar şi pentru binele celorlalţi. O astfel de putere este importantă pentru evoluţia spirituală.

Mulţi oameni îşi imaginează că dezvoltarea spirituală se manifestă sub forma unui gen de amabilitate excesiv de dulce. Însă sfinţii sunt oameni cu o enormă putere interioară, în faţa cărora adeseori ceilalţi tremură! Însă puterea lor este destinată numai binelui. Rădăcinile ei sunt îngropate adânc în solul dragostei pure.

Afirmaţie

A mea este puterea universului, călăuzită pentru trezirea mea şi pentru trezirea altor suflete adormite!

Rugăciune

Ajută-mă să simt că puterea Ta trece prin venele mele, îmi străbate gândurile şi îmi aprinde sentimentele nobile de dragoste pentru Tine!

37. Înţelepciunea

Adeseori auzim expresia “mai trist, dar mai înţelept”. Aceasta este marca înţelepciunii lumeşti, pe care oamenii o echivalează cu dezamăgirea. Pe bună dreptate, speranţele lumeşti, mai devreme sau mai târziu, sfârşesc cu dezamăgire şi uneori cu o mare durere. Însă nu aşa stau lucrurile şi în cazul înţelepciunii divine! Pe calea spirituală, expresia ar trebui să fie “mai fericit şi mai înţelept”! Pentru că adevărata înţelepciune omenească înseamnă recunoaşterea cel puţin a căii care te scoate din dezamăgire, ducându-te către lumină şi adevăr. Înţelepciunea divină este însăşi Omniştiinţa. Într-o asemenea înţelepciune nu există nici o umbră de durere, ci doar fericire absolută, fericire infinită, fericire eternă!

Afirmaţie

Învăţând lecţiile pe care mi le dă viaţa, evoluez către o bucurie şi o libertate tot mai mari.

Rugăciune

Îţi sunt recunoscător, Doamne, Dumnezeule, pentru fiecare încercare pe care mi-o trimiţi. De fiecare dată când mă poticnesc, ajută-mă să învăţ. De fiecare dată când slăbiciunea mea omenească mă face să cad, ajută-mă să devin mai puternic. Ajută-mă să găsesc în spatele fiecărei dureri înţelepciunea Ta calmă şi reconfortantă.

38. Bucuria

Adevărata bucurie nu este o stare emoţională. Nu este ceea ce simţi când îţi este îndeplinită vreo dorinţă sau atunci când totul merge, în sfârşit, bine. Este ceva lăuntric; este ceva care ţine de suflet. La început, poate să fie cultivata, dar nu reacţionând emoţional la lucrurile exterioare. Nu te lasa purtat de valuri alternative de succes şi eşec. Nu te alătura, în entuziasmul lor, al cumpărătorilor şi vânzătorilor din bazarul acestei lumi. Fii calm înlăuntrul tău, statornic şi vesel în pofida tuturor câştigurilor şi a pierderilor din viaţă. Pe urmă, prin meditaţie calmă, profundă, simte bucuria sufletului. Păstrează această bucurie în toate activităţile tale. Nu o limita, las-o să crească, până când mica ta bucurie devine bucuria lui Dumnezeu.

Afirmaţie

Sunt statornic şi vesel tot timpul. Ştiu că bucuria nu există în afara mea, ci înlăuntrul meu.

Rugăciune

În calmul meditaţiei, în centrul păcii mele lăuntrice, ajută-mă să îţi simt prezenţa emoţională şi aducătoare de bucurie.

Un verset pe saptamana - 36/37/38 din 52

                                             Detalii aici

Sa nu cutezam sa deznadajduim.

 Sa nu deznadajduim niciodata si sa nu-i facem pe altii sa deznadajduiasca. Mai bine sa tacem decat sa dam glas temerilor noastre. Starea noastra sufleteasca se poate rasfrange si asupra celor din jur: deznadejdea ne face slabi si gandurile noastre negre i-ar putea face pe altii sa-si piarda din puterea de a lupta cu ispitele, in timp ce credinta si bucuria sperantei noastre, care ne da putere, se va rasfrange ca o binecuvantare asupra celor din jurul nostru. Daca ni se pare ca munca noastra este zadarnica, ca roadele intarzie, ca secerisul este departe, sa ne amintim de taria si tenacitatea cu care S-a trudit Hristos pe pamant si de nadejdea care nu L-a parasit niciodata, desi nu a castigat o biruinta vizibila iar stradaniile Lui puteau ramane zadarnice. Sa privim cu curaj inainte, la acest punct luminos, si Dumnezeu ne va calauzi sperantele iar viata din jurul nostru va fi mai vesela, mai luminoasa si mai frumoasa.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 22 Noiembrie 2012

Pastreaza si iubeste. 

"Nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici soarele nu se va mai pravali peste ei, si nicio arsita" (Apocalipsa 7, 16).

Sa rezistam incercarilor si ispitelor pentru a ne invrednicii de stralucrea bucuriei si a fericirii. "Sa umblam cu duhul" si sa fim precum pruncii, ca sa intram in Imparatia cerurilor. Fiind asa, vom fi inconjurati de ingerii Sai, care ne vor pazi "in toate caile" noastre si astfel ne vom gasi locul stabilit pentru noi si lucrul pe care doar noi il putem face. Dumnezeu stie cat de greu ne-a fost cand n-am gasit intelegere la cei pe care ii iubeam. El ne intelege cea mai mica miscare sufleteasca si desavarsita Sa iubire am simtit-o in cele mai grele clipe. Lumea sta si se tine pe puterea iubirii Sale, care triumfa in deplinatatea vietii vesnice. In mainile Sale vom gasi linistea si pacea de care n-am avut parte pe pamant. Sa ne rugam"Faca-se voia Ta" si vom primi raspuns. Un raspuns deplin, desavarsit si intelegator la toate rugaciunile noastre. 

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 23 Noiembrie 2012

Adevaratul bine.

„Si ochii mei vazura noian de nestemate" (Iov 28, 11)

 Inima noastra cade adesea in deznadejde si se intreaba cu nedumerire: exista oare undeva un bine absolut, S-ar putea sa-l gasim in aceasta lume in care bantuie pacatul, viciul, minciuna, pieirea ?  Cat de mult s-ar schimba rationamentele noastre daca am vedea ce vede El. Hristos nu tine seama de trecutul trait in pacat. El vede intentia curata si dragostea cu care se aduce jertfa. Lumina ce mijeste in zare este setea de izbavire, intristarea, cainta, zdrobirea inimii. El se apleaca si ne ridica din adancul disperarii si pacatului, ne aseaza pe o piatra tare si ne trezeste in inima cantare noua. El nu vede decat viata noua ce va sa vina.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 24 Noiembrie 2012

Credință vs Încredere

"Christos a insistat mult asupra acestui aspect: faptul că trăirea nivelului de conștiință colectivă este disponibilă oricui, că totul se află deja în interior, că este suficient nu ”credință” cât un bob de muștar ci mai curând încredere cât un bob de muștar. Credința și încrederea sunt lucruri diferite, căci credința se referă mai curând la ceva exterior sieși, pe când încrederea are ca punct de aplicare interiorul. Umanitatea, acum două mii de ani, era atât de încremenită în dualitate, atât de înțepenită în perspectiva unei divinități exterioare sieși, încât nu putea percepe cu adevărat mesajul lui Christos. Christos însuși a devenit o imagine exterioară și o confirmare a dualității. Umanitatea a făcut din el un ”chip ciplit” la care să se închine, nepercepând natura interioară a lui Christos și faptul că El se află înăuntru. Cineva care stă în genunchi în fața unei statui a lui Christos este ceva obișnuit, dar cineva care afirmă ”eu sunt Christos” este, din perspectiva acestei umanități care trăiește starea de alienare, o blasfemie. Cine ar face așa ceva ar ajunge cel mai probabil într-un spital de boli psihice. Este semnul neînțelegerii profunde a naturii multidimensionale a conștiinței umane și aceasta este pe cale să se schimbe. Aceasta este transformarea la care participăm cu toți, schimbarea de paradigmă sau oricum ați vrea s-o numiți. Umanitatea începe să devină conștientă de această natură multidimensională a propriei conștiințe, începe să iasă de sub imensa putere de seducție a identificării exclusive cu corpul și mai ales cu mintea sa, începe să ridice vălul de orbire care i-a acoperit privirea un timp atât de îndelungat.

Faptul că umanitatea a fost oarbă nu este și nu a fost niciodată un lucru ”rău”. Nu a fost o pedeapsă divină pentru vreun păcat uitat și nu a fost niciodată urmarea unei erori. A fost urmarea unei alegeri la nivel de Suflet. Alegerea experienței de a fi uman, de a coborî în densitatea unui trup și de a explora această dimensiune a realității prin experiență directă. Din perspectiva Sufletului, orice experiență este un act de creație și un gest de expansiune prin experiență a conștiinței Sufletului. Dar din perspectiva unei ființe umane aflate în plină experiență și în plină uitare adevăratei sale naturi, starea de identificare cu corpul-minte este un adevărat coșmar. Aspectul divin al propriei ființe devine atât de îndepărtat încât pare străin, pare o ființă exterioară și de neînțeles. În logica umană, limitată, care are nevoie de explicații (”de ce am fost aruncat din rai?”), experiența dureroasă a ruperii de întreg pare o pedeapsă. O întreagă mitologie a suferinței, a vinovăției și a păcatului s-au născut din această dorință de ”explica” ceea ce s-a petrecut. O mitologie pe cale de a se dizolva în aceste timpuri ale recuperării adevăratei conștiințe a umanității."

Continuarea o puteti citi aici

Povestea devenirii 33/34/35

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 12-18.11.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

33. Generozitatea

Majoritatea oamenilor consideră generozitatea simplul gest de a le oferi beneficii materiale celorlalţi. Cu toate acestea, mai important şi mai aducător de satisfacţii este un spirit generos:

bunăvoinţa de a-l lăsa pe celălalt să strălucească, chiar dacă aceasta înseamnă că tu însuţi să fii eclipsat; bucuria adusă de câştigul său, chiar dacă aceasta înseamnă o pierdere personală pentru tine însuţi; grija pentru siguranţă celuilalt, chiar dacă, printr-un accident, proprietatea ta a fost distrusă.

Generozitatea înseamnă, mai presus de orice, recunoaşterea faptului că tot ceea ce avem şi suntem îi aparţine numai lui Dumnezeu şi că El este Cel care împarte totul după voia Lui.

Afirmaţie

Sunt fericit pentru norocul tuturor, chiar mai mult decât pentru al meu, pentru că în fericirea meapentru ei rezidă libertatea lăuntrică.

Rugăciune

Tot ceea ce am şi ceea ce sunt îţi aparţine Ţie. Mama Sfântă, fă cu acestea după cum Îţi este voia!

34. Vioiciunea

În viaţă există două curente: unul care te poartă în jos, către inconştient; celălalt te poartă în sus către conştientul cosmic. Primul este un impuls născut din senzaţia familiarităţii trecute. Viaţa, asemenea unui lotus, evoluează din tina conştiinţei inferioare către lumina conştiinţei divine. Subconştient, ne imaginăm pe noi înşine simţindu-ne confortabil în privinţa stadiilor pe care le-am traversat până acum, dar nu suntem întotdeauna prea pregătiţi pentru aventură continuării creşterii!

Al doilea curent din viaţă este impulsul sufletului. Nu putem găsi fericirea întorcându-ne în tină. Împlinirea rezidă numai în înălţarea către conştiinţa divină perfectă. Pentru a realiza aceasta, trebuie să fim vioi în tot ceea ce facem. Deoarece în fluxul conştientizării tot mai mari rezidă bucuria pe care o căutăm cu toţii.

Afirmaţie

Sunt treaz! Plin de energie! Entuziast! Acord întreaga mea vioiciune fiecărui lucru pe care îl fac, ştiind că în conştiinţa absolută Îl voi găsi pe Dumnezeu.

Rugăciune

Lasă-mă să mă rog întotdeauna cu atenţie vioaie, trează prezenţei Tale care mă ascultă, ştiind că Tu îmi auzi şi cea mai slabă şoaptă a gândurilor!

35. Inspiraţia

Inspiraţia este de două feluri: redescoperirea sau rearanjarea gândurilor care există deja în subconştient şi apariţia bruscă a unor noi gânduri sau a unor noi intuiţii venite din superconştient. Fără îndoială, această inspiraţie superioară este mai de dorit decât cea inferioară, deoarece se bazează pe adevăr, nu pe imaginaţie.

Pe de altă parte, nu este întotdeauna uşor să recunoşti care este deosebirea dintre inspiraţia inferioară şi cea superioară, mai ales când inspiraţia inferioară este însoţită de emoţii. Când apare inspiraţia, primeşte-o cu o dragoste calmă şi vezi dacă, neatinsă de emoţii, impulsul ei devine mai puternic sau mai slab. Dragostea este apa care hrăneşte adevărata inspiraţie.

Afirmaţie

Îmi înalt gândurile către calmul lăuntric; în calm primesc inspiraţia de la Eul meu superior.

Rugăciune

O, Spiritule, Tu eşti adevărul. În Tine stă împlinirea fiecărei nevoi a mea. Inspiră-mă acum, Doamne, Dumnezeule! Arată-mi calea pe care trebuie să o urmez din cele multe care mi se deschid în faţă!

Un verset pe saptamana - 33/34/35 din 52

                                             Detalii aici

Alinare. „Eu sunt invierea si viata, cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai" (Ioan 11, 25). Pentru crestin moartea dispare si ramane numai Mantuitorul. El tine cheile lumii nevazute. Asadar, sa dam uitarii durerea si sa ne gandim doar la acea fericirea care ne asteapta „dincolo", departe de furtunile vietii, in limanul cel vesnic, in portul cel linistit. „Fiindca legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat din legea pacatului si a mortii"(Romani 8, 2).

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 9 Noiembrie 2012

Cum dobandim rabdare ? Dumnezeu stie cat de greu ne este noua, celor slabi si pacatosi, sa fim rabdatori. Dar rabdarea o putem dobandi prin credinta in Tatal nostru ceresc („Dumnezeul rabdarii si al mangaierii" – Romani 15, 5) si prin rugaciunea de a ne trimite noua Duhul Sau cel Sfant, fagaduit de catre Mantuitorul tuturor celor ce-L vor dori. Iar Duhul Sfant, Duhul Iubirii, Duhul blandetii ne va da rabdare, ne va deschide ochii intru cunoasterea adevarului, vom intelege Scriptura, ne va mangaia si ne va intari in neputintele noatre. Atunci vom vedea cum se implinesc in noi insine fagaduielile si cum rabdarea va face in noi insine „lucrare desavarsita" (Iacov 1, 4).

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 10 Noiembrie 2012

Sa ne rugam pentru vrasmasii nostri. Sa nu lasam duhul rautatii sa ne patrunda in inima nici macar pentru o clipa. Iar daca, din neputinta, nu suntem in stare sa iertam, sa ne rugam pentru cei ce ne-au obidit. Si, prin rugaciune, ne vom recapata linistea si bucuria iar cel pentru care ne-am rugat ne va deveni scump si apropiat. Sa nu judecam pe nimeni, sa ne punem in locul celor care ne defaimeaza, sa le iertam slabiciunile, sa speram in indreptarea si mantuirea lor, sa nu-i dispretuim, sa ne purtam fata de toti cu blandete si cu dragoste. Sa ne amintim ca Hristos nu i-a respins nici pe cei mai invederati pacatosi. „Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 24). Sa fim intelegatori fata de suferintele oamenilor, sa aratam compatimire fata de toti, sa plangem cu cei ce plang si sa ne bucuram cu cei care se bucura. 

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008

- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 11 Noiembrie 2012

Povestea devenirii 30/31/32

   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

Pentru saptamana 06-12.08.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

30. Nevătămarea

Nevătămarea este o regulă fundamentală în viaţa spirituală. Ea înseamnă în primul rând o atitudine a minţii. În exterior, nu poţi evita să provoci vătămări – de exemplu, insectelor zburătoare când mergi cu maşina. Răul pe care îl faci, pe de altă parte, dorindu-le raul altor persoane, le afectează nu numai pe acestea, ci mai ales pe tine însuţi. Din punct de vedere spiritual, o atitudine negativă te desparte de armonia unităţii cu viaţa.

Nevătămarea, pe de altă parte, îmbracă această unitate şi este, la rândul ei, susţinută de ea. Nevătămarea este o forţă puternică pentru victorie, deoarece atrage cooperarea întregului univers, în care a face rău întâmpină o rezistenţă nesfârşită.

Afirmaţie

Le trimit ploaia binecuvântărilor tuturor celor ale căror inimi au nevoie de tămăduire şi care, până acum, au cunoscut numai ura.

Rugăciune

Mama Sfântă, când alţii încearcă să-mi facă rău, dă-mi înţelepciunea să văd că victoria sta în binecuvântarea lor, nu în răzbunare. Dacă răspund cu furie, eu pierd, chiar dacă a mea este victoria exterioară, pentru că înlăuntru eu voi fi rănit cu adevărat. Însă, dacă răspund cu binecuvântări loviturilor lor, voi rămâne de-a pururea în siguranţă între zidurile de neclintit ale păcii mele interioare.

31. Concentrarea

Concentrarea este secretul succesului în orice întreprindere. În lipsa concentrării, gândurile, energia, inspiraţia, hotărârea – toate forţele tale interioare – se risipesc. Concentrarea reprezintă focalizarea calmă a întregii tale atenţii asupra scopului imediat următor. Concentrarea înseamnă mai mult decât efort mental: înseamnă canalizarea sentimentelor inimii tale, a credinţei tale şi a aspiraţiilor tale profunde spre orice ai face. În acest fel, până şi lucrurile mărunte ale vieţii pot ajunge pline de sens.

Afirmaţie

Orice aş face în viaţă, acord întreaga mea atenţie acestui lucru. Asemenea unui fascicul laser, ard toate problemele şi toate piedicile cu care mă confrunt!

Rugăciune

Ajută-mă să Te văd, Doamne, Dumnezeule, aşa cum te înfăţişează Scripturile:” cel mai Milostiv”. Ajută-mă să-mi concentrez asupra Ta privirea, dragostea, aspiraţiile, întreaga mea fiinţă.

32. Extinderea propriei persoane

Extinderea propriei persoane reprezintă esenţa tuturor aspiraţiilor. De ce căutăm să posedăm lucruri? Deoarece, prin achiziţionarea lor, credem că ne vom extinde stăpânirea. De ce căutam să învăţăm mai mult? Deoarece credem că, prin extinderea cunoştinţelor, ne extindem capacitatea de înţelegere. Şi de ce căutăm în permanenţă experienţe noi? Deoarece credem că, prin intermediul lor, ne vom extinde conştientizarea. Când întinzi o bucată de aluat, nu devine doar mai întins ci şi mai subţire. La fel de frecvent este cazul în care ne extindem mintea numai către exterior. Tinzând foarte departe în exterior, sacrificăm profunzimea vieţii noastre.

Extinderea propriei persoane, la care întreaga viaţă aspiră este cea a spiritului: o extindere a compasiunii, a dragostei, a conştientizării, care vin din simţirea prezenţei lui Dumnezeu pretutindeni.

Afirmaţie

Mă simt pe mine însămi în paraiele curgătoare, în zborul păsărilor, în vântul şuierător de deasupra munţilor, în dansul fragil al florilor într-o adiere. Renunţând la eul meu mic şi egotic, mă extind pretutindeni cu marele Eu al sufletului meu!

Rugăciune

Slăvit Spirit din tot ceea ce există! Ajută-mă în nimicnicia mea să mă descopăr una cu tot ceea ce există!