Mai aproape...

...

mai aproape de oameni,

mai aproape de acasa,

mai aproape de intunericul din mine,

mai aproape de lacrimi,

mai aproape de flori si cer senin,

mai aproape de copilarie si parfum de primavara

...

Azi am fost la Mitropolia Ortodoxa din Nürnberg. Am facut cativa pasi si am simtit o bucurie aparte. M-am simtit mai linistita si mai aproape de acasa; cu greu mi-a venit sa cred ca sunt intr-o biserica, in Vinerea Mare. Am citit pasaje in romana, titlurile cartilor, am auzit vorbindu-se in jurul  meu in limba mea, am vazut femei care isi pastrau capul acoperit si copii care se inchinau atent in fata icoanelor. Nu am trecut "pe sub masa", nu se practica si nici nu am vazut ca se venea cu flori in mana insa masa pe care era asezata Cartea invelita intr-o coperta rosie are plina de vaze cu flori. 

Mirosul de tamaie m-a linistit, m-a tinut treaza, aproape de realitate. Mesele special amenajate pentru aprinderea lumanarilor pentru Morti si Vii erau intr-o incapere alaturata pronaosului. Mi s-a parut putin neobisnuit sa citesc traducerea in germana a diferitelor cuvinte printre care si Adormiti sau Vii.

Am fost inconjurata de atatia romani, am fost impreuna sub acelasi acoperis, am fost impreuna pentru cateva minute sub acoperamantul Maicii Domnului si bine a mai fost. N-am lasat lacrimile sa curga ci sunt acolo, stau sa multumeasca.

Am cumparat tamaie. 

Cerul e parca mai senin si e parca  mai aproape de inima mea. Din diferite motive nu am ramas la slujba, la Denia Prohodului Domnului pentru viitor insa voi fi mai bine pregatita. Spontaneitatea e o sora buna!

O noapte linistita!

Idei de cadouri facute de mana - Cosulet de Paste

Am petrecut acest sfarsit de saptamana intr-un mod foarte placut; m-am aventurat iar cu trenul si autobuzul pana in oras; am gasit in sfarsit scurtatura pana la gara iar acum am nevoie doar de 10 minute sa prind trenul :)); am cumparat o rochita pentru o bebelusa de 6 luni (am avut emotii plimbandu-ma printre hainutele piticilor, ba chiar mi-am imaginat cum ar fi sa merg frecvent la cumparaturi pentru/cu un bebe...al meu); am baut niste licori magice ambele facute din vin alb; foarte bune. (revin cu detalii); am mancat mancare mexicana buna si picanta; am vorbit in spaniola (imi era dor) si am facut glume in germana (acum ma pot lauda si eu, deh, am invatat limba si nu mai pot sa tac).

Am avut doi sarbatoriti. Le-am oferit cadouri relativ asemanatoare dar cum hand-made-ul e o arta nici un lucru iesit din mainile unui iubitor de frumos nu poate iesi identic cu un altul. Asadar am realizat cate un cosulet ca in tutorialul de mai jos, am facut cateva praline (da, sunt vestitele praline care ma scot din incurcatura atunci cand am nevoie de ceva bun, rapid si deosebit); sticlele de vin rosu sec le-am transformat  intr-un iepuras, asa ca toata povestea a durat cateva ore. Am mai cules si niste flori de pe camp si vreo cateva din gradina si gata cadourile. 

Pentru realizarea iepurasului m-am inspirat din tutorialul de mai jos.

Primul cadou 

Si cel de-al doilea

Seara am incheiat-o cu flacari din praf de stele si dorinte aruncate in vant parfumat.

Un inceput bun sa avem!

photos by me

Stiri de primavara

Pitigoii isi construiesc cuib in casutele din copacii prietenosi din curte. Florile imi ofera zi de zi boboci de surase, parfum si sclipiri de duiosie. Duminica am surprins un pitigoi adumanand fire de par prinse in covorasul din fata usii de la intrare. Pentru cateva clipe m-am blocat. Cata frumusete, cate simplitate! Minunat! E o lectie frumoasa in a sluji viata cu podoabele sale. 

Gradina mea este o comoara. Am pus de curand ceapa si usturoi, astept sa incolteasca. Ador sa urmaresc pas cu pas, zi de zi evolutia plantutelor. Imi place sa le insosesc in procesul lor de crestere. Imi place sa le mangai cu cate un deget iar diminetile sa ne intalnim si sa le intreb ce fac si de ce anume au nevoie. Deh, am crescut intr-o familie de agricultori, gradinari sau sarbi cum se mai spune pe la noi. Acum doar aplic ce am vazut acasa :))

Gradina cu flori e raiul pe pamant. Am ascuns cu multa grija in pamant tot felul de tipuri de radacini si acum astept. Imi place sa astept pentru ca stiu ca nu e in zadar, stiu ca in curand acele bucati negricioase cu forme ciudate ii vor permite vietii sa incolteasca in sanul lor si sa aduca bucurie in jur. Cam asa stau lucrurile si cu femeiele care vor sa fie mame. Se abandoneaza pe ele insele pentru a face loc naturii lor sa germineze si sa le transforme. 

De aproape o luna mi-am mai acceptat o frica, acum lucrez. Cateva ore! Timpul meu liber se cere reorganizat. Si o fac cu drag!

Iata cateva imagini cu micutele mele iubiri verzi. Doamne, cat sunt de frumusele! In zilele insorite le scot afara, le asez la soare, ele se intind si se alinta sub razele caldute de martie iar seara le transfer la adapost, in bucatarie. Hmm, da, bucataria mea a devenit intre timp si sera. E multa viata in jurul meu!

O zi linistita de primavara sa avem!

photos by me

1 Martie

Sarbatorit cu Bucurie, cer senin, zambete, imbratisari si multe cuvinte de "Multumesc" rostite in mai multe limbi. In ultimii patru ani am avut adesea un gust amar in aceste zile de sarbatoare cu iz de "acasa" pentru ca nu stiam cum sa traiesc o astfel de zi aici, departe de tara si obiceiuri.

 Azi insa ceva s-a schimbat, am rostit cu glas tare, am mai adaugat si un zambet molipsitor si am pornit la drum. Postasul mi-a lasat la usa un plic. Dragul meu m-a surprins cu flori colorate. Am poposit si in padure iar acolo am fost intampinata de multe cuiburi de ghiocei. Uneori mi se spune Ghiocel sau Primavara. 

Croseta mea n-a avut astampar si a incropit ceva pentru tanti care ma ajuta sa ma joc cu andrelele iar apogeul a fost atins cand, dupa ce am terminat cu lucrul la manusi, tanti mi-a oferit doua agrafe, sa am si eu un mic dar din partea dumneaei, azi, de 1 Martie, daca tot e sarbatoare in Romania mea. Minunat de frumos, asa-i?

Cadoul mamei 

 Primul Martisor de la dragul meu 

 Primul Martisor oferit cuiva, aici, l-am folosit ca snur la o punguta cu praline. Reteta aici.

 Primul Martisor pe care l-am primit de la cineva de aici. 

Martisoare cu Bucurie sa primim si sa oferim azi!

Ma reazem...

...de copacii din padure. Am gasit cativa dornici de prietenii vindecatoare. Pana azi am imbratisat copaci dar n.am simtit ceva deosebit asa cum mai descriu unele persoane. La mine nu a mers si ma intrebam de ce...Aseara am citit intr-o carte - Cartea Cristatelor * Cristale care vindeca - DaEl Walker despre cateva exercitii de conectare la natura / impamantare. Mi-a atras atentia cel cu copacul. In carte scria sa te asezi cu spatele de tulpina copacului, sa-ti pui talpile pe eventualele radacini iesite din pamant si sa devii una cu el, sa simti cum te contopesti cu arborele, sa simti cum radacinile lui devin si ale tale si ajungi in inima pamantului. 

                                          

Azi m-am rezemat si eu. Am simtit liniste, protectie, sprijin, furnicaturi in maini, o usoara durere de cap. Rugaciunea inimii m-a linistit, mi-a dat putere, m-a ajutat sa respir. Dupa o jumatate de ora de mers prin padure am ajuns acasa si m-am simtit foarte slabita, am avut ameteli si eram insetata (semn ca aveam ceva ce trebuia eliminat). Aceste senzatii au fost foarte asemanatoare cu cele avute dupa primirea initierii in Reiki sau dupa sedinta de curatire avuta anul trecut la Targul de Esoterism din Nürnberg. 

Ce sa fac cu greutatea care tot apasa? Ma sufoca. Este o greutate ce a rasarit de ceva timp in mine, nu stiu de unde e dar stiu ca are nevoie de aer, de Lumina, de un dus. Este o greutate purtatoare de suferinta, o suferinta care creeaza neincetat tristete. Da, este izvorul de tristete al sufletului. Iar un suflet nu are nici un motiv sa fie trist ci doar suparat, indurerat dar niciodata trist. Motorul sau este Bucuria iar tristetea este opusul bucuriei. Un suflet bucuros poate fi suparat, poate purta in/cu sine durere sfasietoare insa un suflet bucuros nu poate fi trist asa cum un suflet trist nu poate fi bucuros ci doar fericit. Suferinta poate transcende si poate deveni bucurie insa tristetea nu are un suport pentru a face saltul catre bucurie. ( cam asta am inteles eu din conferintele audio ale Maicii Siluana si ulterior din analiza cotidianului meu)

Imi este dor de Amintiri. Ultimele trei zile m-au mangaiat cu raze calde. Obrajii mi-au fost sarutati parinteste de unchiul Soare iar copila din mine a inchis ochii respirand adanc si a privit cerul senin. Ce mare si linistitor e cerul. Cat de minunate sunt pasarile ce canta dis-de-dimineata. De trei zile ma trezesc si privesc cu drag linia rosiatica a orizontului. Rasaritul soarelui se reflecta in ferestele caselor somnoroase. Ce dar frumos sa deschid usa camerei, sa pasesc afara impreuna cu Lana si sa fiu intampinata de aerul caldut si parfumat de primavara timpurie. 

 Inca sufar dar devin constienta de bubele cu care imi este acoperit sufletul. Plansul este un balsam bun atat timp cat nu e lamentare ci ramane la stadiul de strigat de ajutor in vederea unei schimbari catre mai bine. Mereu am fost buna la teorie. 

Colajele sunt farame din viata noastra pe care uneori uitam ca am primit-o in dar si inca o avem.

Noapte blanda!

dupa o noapte lunga vin zorii cei usori

Am eliberat rafturile, sertarele, camarile si am facut loc vietii sa se aseze unde crede ea de cuviinta. M-am zbatut si am plans pana am obosit si am constatat ca nu ma pot opune firescului. Renuntand la lucrurile vechi, la obiceiuri, idei, punandu-ma in situatii ce odinioara ma ingrozeau am realicat ca dracu' nu e chiar asa de negru si ca poate iesi ceva frumos daca vreau. 

Daca pana mai ieri spuneam ca mariajul inseamna lipsa se libertate, azi afirm ca pe cat de greu este pe atat de frumos poate deveni; iar devenirea asta tine de noi, tine de mine, de efortul meu de a investi, de truda cu cate uneori aleg sa nu mai reprosezi ceva si spun in gand, "impreuna invatam sa fim  mai buni". Viata in doi e frumoasa, uneori e atat de frumoasa ca ma seaca de energie, alteori e atat de furtunoasa ca-mi vine sa arunc cu fulgere. E minunat sa primesc atentie, sa ma simt iubita, sa adorm seara langa inimioara dragului meu. Desigur, ies si scantei, mai punem si ceva venin dar "impreuna invatam sa ne iubim frumos". 

Am renuntat la acele lucruri pe care inainte le credeam importante, uneori le duc dorul dar daca stau sa ma gandesc de doua ori, ceea ce am acum, ce traiesc acum e cu mult superior, hranitor si sanatos celui anterior. 

Toti avem nevoie de iubire dar pana nu oferim cu bucurie (adica sa impingem egoul putin mai la stanga) nu putem primi. Iar a primi inseamna a fi recunoscator. A nu se confunda recunostinta cu "multumesc, ma revansez data viitoare". Inca sunt la inceput, inca am multe de invatat. Ma bucur insa ca vad mai clar acum! 

"Viata nu asculta de logica; ea isi vede de drumul ei, netulburata. Tu trebuie sa asculti de viata." 

"Tine minte: Curajul nu inseamna lipsa de teama. Daca cineva nu se teme, nu-l poti numi curajos. Curajul exista numai in oceanul de teama, curajul este o insula intr-un ocean de teama." 

"Exista doua moduri de a trai: unul orientat spre frica, altul orientat spre iubire." 

"Cu cat e un om mai egoist, cu atat mai mult trebuie sa ramana singur." 

"Cel care lupta cu ceva, ajunge sa fie obsedat de acel ceva." (mie mi se intampla in prezent asta) 

"Nimeni nu lasa pe nimeni sa fie el insusi. Ti-ai insusit atat de bine ideile altora incat ti se pare ca sunt ideile tale.Abandoneaza toate acele conditionari, leapada-te de ele asa cum se leapada copacii de frunzele vestede. E mai bine sa fii un copac gol, fara frunze, decat sa ai frunze de plastic si flori de plastic; e urat." 

"Chipul original inseamna sa nu fii dominat de nici un fel de moralitate, religie, societate, de parinti, profesori, preoti, de nimeni. Inseamna sa-ti traiesti viata confirm simtului tau launtric, sa fii sensibil." 

"Joaca trebuie sa ramana in viata ta." 

"Nu are importanta daca pierzi sau castigi, pentru ca, in final, pierzi intotdeauna." 

"Frica duce la lasitate si la mediocritate, daca nu la retardare mintala." 

"Frica poate sa fie vinovatie dar poate fi si sa nu fie. Asta depinde de ce faci cu frica." 

"Nu te lupta cu eul. In loc de asta, urmareste frica si cauta s-o accepti. Frica este ceva firesc, face parte din viata. N-ai de ce sa o ascunzi; n-ai de ce sa te prefaci ca nu exista." 

"Este foarte usor sa-l iubesti pe Dumnezeu sau sa iubesti omenirea. Adevarata problema apare cand dai de un om in carne si oase si te ciocnesti cu el." 

"Trebuie sa fii capabil de a fi fericit singur, si trebuie sa fii capabil de a fi fericit si alaturi de oameni." 

"Frica e facuta din propria ta ignoranta." 

"Fii responsabil-si cand spun "responsabil", te rog sa iei aminte sa nu interpretezi gresit cuvantul. Eu nu vorbesc de indatoriri, de responsabilitati ci folosesc cuvantul in sens literar: raspunde la realitate, fii responsabil." 

"Ori de cate ori simti ca vrei sa te inchizi in tine, deschide-te. Daca vrei sa pleci, nu pleca; daca nu vrei sa vorbesti, vorbeste." (pt mine: daca nu vreau sau condic masina, sa o conduc) 

"Intoarce-te in trecut pentru a te elibera. Fa din asta o meditatie. In fiecare zi, in fiecare noapte, intoarce-te in trecut timp de o ora."

"....fiecare trebuie sa treaca printr-o noapte intuneacoasa inainte de a iesi la lumina soarelui....."

din Curajul. Placerea de a trai periculos-Osho

Sa stii sa te faci iertat

"Dumnezeu a randuit sa ma aflu o vreme in America, langa pa­rintele Calciu, omul care mi-a marcat definitiv modul de a gandi, de a privi oamenii si relatia mea cu Dumnezeu.

Parintele a fost unul dintre cei mai „bogati” duhovnici pe care Biserica noastra i-a avut. Un suflet tanar, cald si foarte deschis. Un om cu adevarat frumos, cu o minte sclipitoare si o privire adanca, cu care te coplesea inca de la inceput. Smerit, dar si aspru la nevoie. Orice mustrare era insa o binefacere si un prilej de imediata si serioasa cercetare de sine.

Parintele a avut darul de a aduna oamenii in jurul sfintiei sale. Mai cu seama tinerii l-am iubit ca pe un duhovnic, dar si ca pe un frate mai mare. A fost deasupra tuturor. Era sufletul micii noastre comunitati de la „Sfanta Cruce“. Se daruia cu toata fiinta pentru tot ceea ce insemna viata parohiei: slujea; alina suferintele sufletesti si trupesti; aduna oamenii in trapeza de la demisolul bisericii, pentru masa si pentru dis­cutii de folos sufletesc; avea grija de saraci; facea curat in biserica; ingri­jea gradina. Era cu totul si cu totul iesit din comun!

Dupa ce m-am intors in tara, i-am cerut de multe ori sfatul si ni­ciodata nu a intarziat sa imi raspunda adanc. Redau aici un cuvant de folos despre viata de familie, adresat de parintele mie si sotiei mele, dar ziditor, cu siguranta, pentru multi care-l vor citi:

„Nu trageti prea tare la juguri indepartate. Bucurati-va mai mult unul de altul, grabiti-va, rugandu-L pe Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nastere de prunci, dati vietii ceea ce este al ei si lui Dumnezeu ceea ce este al Lui.

Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si macar sufleteste incercati sa va mentineti tineri.

Va spun un cuvant de folos care vi se potriveste: Viata in comun (ma­nastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti, sa te faci ier­tat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr-o fraza stearpa si ero­data de uzura conventionala, ci printr-o adanca implicare a sufletului si printr-o umilinta nejucata, care sa izbeasca in cel pe care l-ai ranit (sau l-ai facut sa te raneasca, printr-un joc perfid al inteligentei tale), cu o dragoste umila, care sa-i intoarca sufletul spre o iertare adevarata”.

Parintele Calciu a fost omul celei mai inalte masuri duhovnicesti din cati mi-a fost dat sa cunosc. Imi este foarte dor de sfintia sa, dar stiu ca ne vom intalni din nou."

Robul lui Dumnezeu Mihail, Bucuresti

primit pe mail

photo by me

Mentalitatea Noii Ere ne ademenește cu valori spirituale

"E foarte important să învățăm asta astăzi pentru că felul în care suntem atacați acum, felul în care suntem smulși din relația cu Dumnezeu acum se deosebește de felurile prin care vrăjmașul a luptat de-a lungul istoriei. Astăzi, majoritatea oamenilor nu mai sunt materialiști. Acum mentalitatea Noii Ere care este și vine la noi ne ademenește cu valori spirituale. Da, să fim atenți, că toți oamenii au duh, dar nu toți oamenii sunt înduhovniciți. Pentru că înduhovnicit este numai acela care în duhul lui a primit Duhul Sfânt și lucrează poruncile lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Ceilalți oameni sunt spirituali, au intrat în partea înaltă a sufletului lor, pot intra în duh; yoghinii, de exemplu, prin meditație, reușesc să-și vadă lumina sufletului, adică lumina duhului. Dar, cum ne învață Părintele Sofronie în duhul Sfinților Părinți, ei rămân la nivelul de creatură. Or, noi suntem chemați să ne îndumnezeim. Mai mult, trezindu-mi duhul fără Dumnezeu, duhuri vrăjmașe îl vor infesta cu prezența lor, că diavolul are strategii nenumărate și lucrători mulți la număr. Legiuni! 

Vechea mentalitate a lumii a generat multă violență și cruzime. Istoria omenirii este plină de sânge. Oamenii sunt frânți, zdrobiți și osteniți de ctele de violență. Dar nu vor să se întoarcă la Dumnezeu ca să-i vindece și să-i odihnească, ci scornesc o nouă mentalitate: cea a păcii universale, dar fără Dumnezeu-Omul, Mântuitorul lumii, ci cu un dumnezeu ”același orice nume i-am da și oricum ne-am închina lui”. Un dumnezeu care este chiar omul. Vechea poveste în haine noi! Da, acum, învățătura și tehnicile acestei mentalități noi sunt extrem de rafinate și cu adevărat spirituale, adică inspirate duhului omenesc de spirite, de duhurile vrăjmașe îmbrăcate în haine de lumină. Ele sunt și ”bune” din punctul de vedere al omului autonom – ne învață cum să ne rezolvăm conflictele, cum să avem gândire pozitivă, cum să avem o stare de bine, cum să ne dezamorsăm sentimentele negative, să le înlocuim cu sentimente pozitive... Și chiar sunt bune, tehnic vorbind. Eu le învăț și le folosesc pentru că sunt instrumente ca și un program de computer. Dar trebuie să avem grijă ca să nu ne însușim, odată cu ele, și credințele, mentalitatea, ci să le transformăm pe toate în rugăciune, în împreună-lucrare cu Dumnezeu. Să nu cădem robi acestor tehnici. Și există foarte multă literatură, foarte multe cărți cu sfaturi foarte bune: ”E bine să faci așa, să mănânci așa”. Dacă intrăm în acest joc, nu vom mai cunoaște drumul de ieșire, pentru că zicem: ”Dar pe mine metoda asta m-a adus și sunt liniștit”, așa cum pe un yoghin care a mers până la levitație el zice: ”eu am trăit minuni, ia uitați-vă, eu stau în aer!” Bun, și? Ce-ai făcut acolo? 

Adică, am nevoie să știu care e scopul vieții mele, care este problema mea? Să stau în aer? Dacă L-am primit pe Hristos Dumnezeu ca Domn și Stăpân al vieții mele, scopul meu este să intru în Împărăția Lui, să intru în bucuria Lui pe care nu o mai ia nimeni de la mine. Asta voi căuta: să trăiesc bucuria aceasta pe care mi-a făgăduit-o El. Orice altă stare de bucurie este mincinoasă... Nu m-am născut pentru o stare de bine. Dumnezeul meu și Mântuitorul meu m-a anunțat că vor fi vremuri grele, că voi avea necazuri, că trebuie să-mi port crucea,că voi fi bătută, scuipată și judecată, dar că toate acestea nu-mi vor lua bucuria pe care nimeni și nimic n-o poate lua de la noi pentru că e a Lui. Numai așa vom putea rezista! 

Și să nu uităm și să mărturisim lumii că nu avem viață în noi fără Dumnezeu. Și Dumnezeu trebuie mâncat și ca să-L mâncăm trebuie să ne pregătim pentru asta. Și să ne mutăm întreaga atenție și dorirea la bucuria Lui, iar necazurile inerente vieții pe acest pământ să le transformăm în tot atâtea locuri de întâlnire fierbinte cu Dumnezeu. Așa să ne ajute Dumnezeu! "

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Doxologia, Iași, 2013)

preluat de aici 

photo by me