Orice suferinta a omului este spre mantuirea sa

Intamplarea a facut sa dau de doua ori peste acelasi nume: Parintele Calciu. 

Mai jos cateva franturi dintr-un articol publicat in revista Formula As-dr.Pavel Chirila.

"O fâşie moale de lumină alunecă uşor pe fereastră. Doctorul vorbeşte încet, cumpătat, cu o tihnă caldă, care îţi mângâie sufletul. "Părintele Gheorghe Calciu po­ves­tea cândva că a cunoscut un american care s-a con­vertit la ortodoxie. Şi l-a întrebat de ce a ales tocmai re­­ligia asta. Iar americanul i-a răspuns: «Pentru că orto­doxia e singura care te învaţă să mori».Îţi trebuie linişte sufletească, îţi trebuie măcar un pic de singură­tate, ca să te poţi întoarce cu smerenie şi sinceritate spre fiinţa ta, ca să poţi ierta tot răul din lume, ca să te poţi uita apoi spre cer ca un copil nevinovat. " 

Iar pri­mul pas este iertarea vrăjmaşilor, să nu porţi în tine nicio urmă de rău, de ură sau resentiment. Apoi, trebuie să-ţi înţelegi boala, să o accepţi, cum spun Sfinţii Pă­rinţi, ca pe o lecţie, ca pe o pedagogie divină, pentru că "orice suferinţă a omului este spre mântuirea sa". Şi-abia de-aici încolo începe rugăciunea. Necontenit, smerit, cu toată fiinţa."

Aici o scurta biografie a parintelui. 

Blandetea se conturea cel mai bine de acorduri fine: Rainer Rabus si al sau Handpan

photo by me

Sa stii sa te faci iertat

"Dumnezeu a randuit sa ma aflu o vreme in America, langa pa­rintele Calciu, omul care mi-a marcat definitiv modul de a gandi, de a privi oamenii si relatia mea cu Dumnezeu.

Parintele a fost unul dintre cei mai „bogati” duhovnici pe care Biserica noastra i-a avut. Un suflet tanar, cald si foarte deschis. Un om cu adevarat frumos, cu o minte sclipitoare si o privire adanca, cu care te coplesea inca de la inceput. Smerit, dar si aspru la nevoie. Orice mustrare era insa o binefacere si un prilej de imediata si serioasa cercetare de sine.

Parintele a avut darul de a aduna oamenii in jurul sfintiei sale. Mai cu seama tinerii l-am iubit ca pe un duhovnic, dar si ca pe un frate mai mare. A fost deasupra tuturor. Era sufletul micii noastre comunitati de la „Sfanta Cruce“. Se daruia cu toata fiinta pentru tot ceea ce insemna viata parohiei: slujea; alina suferintele sufletesti si trupesti; aduna oamenii in trapeza de la demisolul bisericii, pentru masa si pentru dis­cutii de folos sufletesc; avea grija de saraci; facea curat in biserica; ingri­jea gradina. Era cu totul si cu totul iesit din comun!

Dupa ce m-am intors in tara, i-am cerut de multe ori sfatul si ni­ciodata nu a intarziat sa imi raspunda adanc. Redau aici un cuvant de folos despre viata de familie, adresat de parintele mie si sotiei mele, dar ziditor, cu siguranta, pentru multi care-l vor citi:

„Nu trageti prea tare la juguri indepartate. Bucurati-va mai mult unul de altul, grabiti-va, rugandu-L pe Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nastere de prunci, dati vietii ceea ce este al ei si lui Dumnezeu ceea ce este al Lui.

Incercati sa fiti fericiti impreuna, caci viata este un strigoi, ceea ce este real tine numai de Dumnezeu si de prezenta Lui in lume. Anii trec repede, veti imbatrani curand si macar sufleteste incercati sa va mentineti tineri.

Va spun un cuvant de folos care vi se potriveste: Viata in comun (ma­nastire si familie) este dura. Trebuie sa stii sa te faci iertat. Auziti, sa te faci ier­tat. Nu a ierta este greu, ci a obtine iertarea. Si nu printr-o fraza stearpa si ero­data de uzura conventionala, ci printr-o adanca implicare a sufletului si printr-o umilinta nejucata, care sa izbeasca in cel pe care l-ai ranit (sau l-ai facut sa te raneasca, printr-un joc perfid al inteligentei tale), cu o dragoste umila, care sa-i intoarca sufletul spre o iertare adevarata”.

Parintele Calciu a fost omul celei mai inalte masuri duhovnicesti din cati mi-a fost dat sa cunosc. Imi este foarte dor de sfintia sa, dar stiu ca ne vom intalni din nou."

Robul lui Dumnezeu Mihail, Bucuresti

primit pe mail

photo by me