Vorbeam aseara cu sys despre lucrurile din viata noastra, cum ca toate au un inceput si un sfarsit.Perfect adevarat, nu? Este o lege nescrisa a naturii, careia mai mult sau mai putin trebuie sa i ne supunem, sa-i facem plecaciunea cuvenita! De Ce se intampla asa, nu pot da un raspuns izvorat din propria-mi experienta inca, sau poate nu am stat suficient de mult de vorba cu mine, sa gasim calea de mijloc.
Da, sunt Frustrata, si inca foarte mult! Cineva poate ar spune ca toate la timpul lor, si ca Totul va fi bine, la un moment dat... Si eu , eu, daca m-am plictisit de tot ce e in viata mea, eu ce fac...ar trebui sa gasesc calea de mijloc, sa gasesc echilibrul si curand, apele se vor linisti...vorba aia, dupa furtuna, rasare soarele...Si de ce mai am eu nevoie de soare, dupa ce a trecut furtuna, daca eu avea inainte...ah..da...ca lucrurile sa aiba un final si ulterior un nou inceput...asta asa special pentru cei ca mine, care se plictisesc si-si mai storc mintea putin, astfel incat sa gaseasca cea mai buna varianta de a agita cumva lucrurile, sa iasa din monotonia aia cu care au fost obisnuiti sa traiasca...Asta mi-a fost dat sa traiesc, si pot oricand sa rup lanturile penitentei, am mai rupt cateva zale, dar nostalgia lor ma ademeneste si ma face sa ma reintorc, duioasa la vremuri cenusii...Pai da, unor oameni le place sa traiasca in prostia lor, si uneori sunt sanse minime sa-i scoti din mocirla...
De ce ma plictisesc...nici eu nu stiu...poate ca nu stiu ce vreau, sau poate ca evit o intalnire cu mine, si ce rezolv...nimic...adica ... ma plictisesc...
Bucurie si extaz,
Simplitate si bun gust,
Lucruri perene,
Traditie,
Culoare si non-culoare,
Stare de non-gandire...
Uneori simt nevoia sa las totul in urma, sa-mi iau desaga in spate si sa plec in lume, asta sunt eu...un etern voiajor...sa plec in lume...suna atat de incitant si ma atrage ca un magnet...Am coborat in interiorul unui vulcan...era cald, ingrozitor de cald...am gasit ceva, dar nu-mi amintesc foarte clar...poate e un delir, o deformare a realitatii mele...da...distorsiune si poate putina eroare de procesare la nivel cognitiv...nu...?
Am citit , cu ceva timp in urma, un lucru interesant, sa nu ai asteptari , suna bine...dar trebuie sa gasesti calea de mijloc, inceteaza sa o mai cauti si ea va veni la tine, pentru lucrurile ne aleg...
Cel mai inalt grad de frustrate... in curand ajung sa fac vreo nevroza cine stie...
Am o imensa forta revolutionara, de schimbare radicala...din pacate sunt conditionata de lumea in care mi-a fost dat sa traiesc, lume care m-a ales, poate in ideea de a face efectiv unele schimbari p'aici pe Terra, adica din dimensiunea asta existentiala...
Nu am mai fost de mult vreme la biserica...cu Doamne-Doamne...am pastrat distanta, oarecum...nu pot ramane constanat pe aceeasi linie...este acesta un defect?este o doza de imaturitate, de iresponsabilitate, de nebunie, de avant juvenil si de nestapanit...? Nu stiu...
De ce nu poti fi multumit doar de faptul ca ai mai apucat sa mai vezi inca un rasarit de soare si te gandesti ca mai ai nu stiu cate facturi de platit si ca lucrurile nu sunt chiar foarte roz si ca totul merge mai mult in jos decat in sus ( dupa rau vine si bine, inceputul si sfarsitul)
De ce trebuie ? Cine spune ca trebuie? Nu trebuie nimic! Frumosul...poate nu am avut ocazia sa intalnesc adevaratul Frumos, poate a fost doar o Iluzie, Da...o Fata Morgana reincarnata in diverse forme...
Ce rost avem in lume? Ce rost am sa traiesc in Bucurestiul asta prafuit, plin de gunoaie, printre oameni acri la tot pasul...de ce ? visul meu era sa plec la Brasov...bun si daca as face lucru' asta, ce s-ar intampla?Nu am in primul rand bani ca sa-mi permit o astfel de aventura, sa plec in lume asa cum imi doresc, deci am doua variante : ori raman frustrata toata viata ori aleg sa-mi gasesc o cale de mijloc nu?
La naiba cu caile de mijloc si cu tot!
ps.un om frustrat, dar frumos
