“Pur şi simplu nu vei mai fi aceeaşi persoană peste două luni de acum încolo, după ce zi de zi vei fi mulţumit pentru abundenţa care există în viaţa ta. Şi vei fi pus în mişcare o veche lege spirituală: cu cât eşti mai recunoscător pentru ceea ce ai, cu atât mai mult îţi va fi dat.”
“Din adâncul fiinţei noastre izvorăşte o dorinţă arzătoare de a renunţa la calea zbuciumată ca modalitate de a ne învăţa lecţiile vieţii. În sfârşit suntem pregătiţi să îmbrăţişăm calea bucuriei. Începe azi. Declară cu tărie Universului că eşti dispus să renunţi la a te mai zbate şi chinui şi eşti doritor să înveţi prin bucurie.”
Sarah Ban Breathnach
“Schimbarea. Ea are puterea de a înălţa, de a vindeca, de a stimula, de a surprinde, de a deschide noi uşi, de a aduce noi experienţe şi de a crea entuziasm în viaţă. Cu siguranţă merită riscul.”
Leo Buscagli
Un bun moment de
meditatie este dimineata, in zorii zilei, atunci cand intreaga natura se pregateste sa-si reia activitatea. Ador diminetile, zorii, rasaritul soarelui, tocmai de aceea sunt atat de incantata de practicarea lui
Surya Namaskara . Momentan este iarna si nu pot practica afara insa pe viitor acesta este telul. Iata
aici si cateva sugestii pentru a incepe o noua zi cu dreptul.
Zilelor mele, desi seama foarte mult una cu cealalta, incerc sa le adaug cate un element definitoriu. Mi-am setat pentru fiecare zi a saptamanii cate o activitate importanta pentru mine astfel incat sa simt gustul diversitatii si al evolutiei (pe toate planurile, nu avansez la lectura si nu mai fac curat in casa 3 saptamani). Pas cu pas inveti sa dansezi.
Lunea este ziua rugaciunii, martea a curateniei, miercurea a lecturii, joia - exercitii de creativitate si ingrijire personala, vinerea - cumparaturi si un film bun, sambata - ziua prajiturelelor iar duminica - in familie, cu drag.
Inca de la inceputul acestui an mi-am botezat zilele si am observat, cu placere, ca participand activ la petrecerea timpului meu liber (care este mult) starea mea de spirit se schimba si progresele nu ezita sa apara. Datorita acestei simple dar mari schimbari, ma simt mai bine, mai bucuroasa, mai activa, ba mai mult, am un motiv real sa ma trezesc dimineata. Nu mai sunt plictisita, nu mai simt ca ma ofilesc pe dinauntru. Departe de tara mea, de prietenii mei, de familia mea, am devenit slujnica fidela a dorului si, cum spunea si Nufarul meu
aici,
"Toate incep cu dorul" iar
"ideile sanatoase apar la sat", imi scria, nu demult, o doamna tare draga mie. Prin urmare, telul meu se indrepata catre a-mi trai linistea si a o impartasi cu ceilalti.
In inertia zilelor mele de aici, am gasit raspunsul la multele mele intrebari de care, odata, fugeam. Tot aici, pentru ca petrec mult timp singura, am ajuns sa fiu atat de plina de mine incat sa-mi doresc sa ma schimb pentru ca nu ma plac (nu-mi plac anumite parti, iar acestea necesita schimbare). Asadar,
singuratatea poate juca cu usurinta rolul unui foarte bun maestru. Pentru ca te invita sa stai cu tine, cu toate calitatile tale, cu toate defectele tale, iti ofera posibilitatea de a pune in balanta actiunile tale, comportamentul tau. Iar singuratatea in locuri necunoscute, noi, total diferite de lucrurile cu care erai tu obisnuit, iti intinde mana pentru a merge mai departe sau a te intoarce inapoi acasa. Sunt prea orgolioasa pentru a face cale intoarsa, prin urmare am indurat mult, am stat cu mine pana am inceput sa ma indrept prin acest tunel intunecat, catre "luminita", catre a alege viata, bucuria, linistea si a accepta ca nu sunt perfecta, nu sunt superioara celorlalti, nu sunt decat un om, un om care a facut greseli si care doreste sa devina mai bun, sa devina un om mai bun.
Toate aceste amanunte, insumate, indica inceperea si desfasurarea procesului de auto-cunoastere, de auto-acceptare, de iubire de sine, de dragoste fata de ceilalti, de respect pentru natura, de loialitate fata de viata insasi. Multa vreme nu ma puteam privi in oglinda pentru ca nu ma recunosteam, nu stiam cine sunt, nu ma percepeam pe mine sau corpu-mi aici, in alta lume, simteam ca trupul meu se intrepatrunde cu ceilalti oameni, cu limba, cu peisajul de aici, cu aerul, cu pasarile, cu orasele si satele, cu toate acele cuvinte neintelese, cu zambetele parca nepotrivite, cu vocile reci si respingatoare, cu privirile care trecerea dincolo de mine, cu totul, iar eu nu mai existam ca o fiinta separata prin corp de restul materiei, ci eram una cu ea.
Inceputul procesului de (re)formare, de (re)concepere, de (re)modelare a propriei persoane si asa am inceput sa retraiesc momentele bune si cele mai putin bune ale vietii mele. Momente care m-au facut sa plang, de bucurie sau de regret ca nu am facut mai mult, mai bine.Momente care mi-au creat ocazia de a ma simtit vinovata si sa am umple de parere de rau. Momente care m-au umplut de bucurie si mi-au trimis implusuri pentru a repeta si in viitor. Momente care mi-au aratat ca eu sunt o alta persoana, diferita de parintii mei, in special de mama mea si nu este cazul sa ma comport la fel ca ea in actuala mea relatie.
Cu alte cuvinte, mi-am trait intr-un fel moartea. Schimbarea, renuntarea, noul inceput, toate acestea presupun intotdeaua a lasa ceva in urma (ceva care nu ne mai este de folos, nu mai corespunde actualei persoane care suntem). Aceasta detasare apare ca un momentul crucial, dureros, e ca si cum mergi prin padure si la un moment dat esti nevoit sa traversezi un rau, iar albia pare adanca, iar apa curge cu viteza destul de mare (de ce toate aceste detalii, pentru ca prin acestea se defineste obisnuita, atasamentul, siguranta, statul la caldurica, protectia bratelor celui care ne iubeste). Eu am fost aruncata in "rau" de viata, pentru ca am cunoscut Moartea fizica.
Amestecul acesta de moarte fizica, disperare, neliniste interioara, ura, nefericire permanenta mi-a cerut sa imbrac hainele propriei mele morti: moartea acelor obiceiuri care nu imi aduc nimic bun, doar ma aseaza in scaunul domnesc al victimei; renuntarea la lamentari inutile si directionarea energiei interioare catre o buna dezvoltare personala, cautarea de resurse interne si externe in vederea provizionarii cu energie si putere de a merge mai departe, acceptarea propriilor greseli si a celorlalti si practicarea (auto-)iertarii si a (auto-)daruirii; recunostinta si bucuria pentru lucrurile pe care (inca) le am pentru ca nu eu detin controlul, ci viata, Energia cosmica, Dumnezeu, Sursa (fiecare cum vrea sa o numeasca), in mainile mele nu sta decat munca, nu sta decat
perseverenta in a face lucrurile cat mai bine cu putinta.
"Secretul succesului este de a face lucrurile obisnuite neobisnuit de bine." - John D. Rockefeller
Daca pot deveni eu bucurie, fara a o cauta in exterior prin iesiri, concedii, shopping, cumpararea cartilor, daca imi voi da toata silinta de a ramane perseverenta in orice activitate pe ca o voi intreprinde, daca voi fi recunoscatoare pentru absolut tot ce am (parinti in viata si sanatosi, prieteni buni si de nadejde, am reusit sa-mi cumpar o carte pe care mi-o doream, mi-am cumparat o hainuta noua, am avut suficienti bani sa pot sa-mi beau cafeau in oras alaturi de un prieten drag) si ce viata imi va aduce (bune si rele), abia atunci voi fi devenit
un om care a ales sa nu mai sufere. (Acesta este, in opinia lui Budha, o scurta de finitie a Iluminarii-incetarea suferintei).
Acum ma pot privi din nou in oglinda si pot spune "Te iubesc". "Te iubesc" pentru ca merit, am muncit mult sa ajung aici, am suferit, mi-am "schilodit" aparent interiorul , desi corect, ar trebui sa spun ca mi-am indepartat petecele cu care era frumos decorat sufletul meu si asta a provocat, de fapt, durerea. Am retrait, am stat iar fata in fata cu durerile, nefericirile mele, am incercat sa le privest, sa le accept si sa le gasesc un loc potrivit in interiorul meu, astfel incat sa fiu un om frumos. Am vrut sa ies din acest cerc ametior in care ma invarteam si am reusit. Daca vreau sa fac ceva, nu mai stau sa trag de mine, ma ridic si trec la treaba.
Aici si
aici am mai mentionat
odata despre existenta lumilor paralele si a cercurilor concentrice. Vei fi poate considerat un nebun insa aceasta nebunie iti va aduce bucuria dupa care tanjim cu totii. Iar iesirea este simpla si foarte aproape de tine: doar sa vrei sa iesi din lumea suferintei.
Mai am de lucru cu demonul fricii insa nu disper,
perseverenta si
dragostea imi vor fi calauze.
In incheiere recomand
un articol interesant, care mi-a placut foarte mult.
O zi frumoasa de ianuarie!
