Prima zi cu Mao

Noua mea dragoste...un tigrisor curios, prietenos, plin de energie si dornic de prostioare a poposit ieri in casa noastra...acum joc oficial rolul de mamica. 

Deja s-a atasat de mine si ma cauta prin casa cand are nevoie de ceva. Are doua luni si stie sa foloseasca litiera, este istet si jucaus, plin de viata si dornic sa primeasca cat mai multa dragoste si atentie de la noi... Este un mancacios! 

 Ii place sa doarma lipit de mine iar in acest moment isi tine capul pe mana mea. Atunci cand vrea ceva se uita tinta in ochii mei si miuana usor si alintat; fetisoara lui promite ca " va fi un motanel cuminte" daca ii dau putin laptic, o bucatica de unt sau niste carnita.

Inca din prima zi a starnit valuri de gelozie; Pedro, celalalt motanel in varsta de un an, care se intampla sa-i fie si unchi, inca nu-l accepta, ba mai mult, joaca tare: il pedepseste, il tine blocat in vreun colt pana vine cineva dintre noi in ajutorul celui mic. 

Prima noapte in noua casa a fost mai grea, a inteles intr-un final ca nu poate dormi cu noi in pat, dimineata insa l-am primit pentru vreo doua ore. 

Desi e micut si se afla intr-o casa straina, inconjurat de oameni straini si un alt pisoi care ii impune respect la orice miscare, nu plange, nu miauna, nu strica...imi amintesc de venirea mea aici si zambesc...am multe de invatat de micul tigrisor...imi place sa-i vorbesc in franceza...suna frumos "Le petit Mao" cu accent pe litera O.

O duminica frumoasa!

Proiect Fuziune 2012 - 1.1

"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”

Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"

... şi tu poti fi unul dintre cei care  pot schimba lumea!

"Proiectul Fuziune 2012 isi propune sa reuneasca un numar cat mare mare de persoane interesate de spiritualitate si evolutie, care sa mediteze impreuna pentru a face lumea un loc mai bun! Astfel, la fiecare inceput de luna din acest an, o sa va reamintim scopul nostru pentru a va invita sa participati activ, de oriunde v-ati afla la mica noastra incercare.

Vă propunem să ne dăruim mintea şi inima în scopul atingerii Unităţii şi Fuziunii. Atitudinea şi reacţiile noastre cumulate vor determina cât de sever sau cât de moderat se vor manifesta shimbările ce urmează să se producă. Este important să ne definim clar cine suntem. De aceea va facem o propunere de activitate organizată, confluentă, spre acelaşi scop: fuziunea în gând şi spirit, spre contracararea acţiunilor antiarmoniei terestre.

Strategia concretă pe care v-o propunem este următoarea:

• Alege sa fii un lucrător în scopul atingerii Armoniei;
• Aminteste-ţi să respecţi diferenţele şi străduieşte-te pentru Unitate şi Echilibru;
• Dezvoltă-te în concordanţă cu tradiţia din care îţi tragi rădăcinile;
• Învaţă să-ţi înţelegi şi să-ţi asculţi Inima;
• Acordă atenţie alimentatiei tale şi modului de preparare şi conservare a alimentelor (energia alimentelor este sursa de energie pentru trupul şi mintea ta);
• Învaţă să respiri corect, să dormi suficient şi să gândeşti pozitiv;

Meditează/roaga-te în acest an, în armonie cu semenii tăi astfel:

In zilele de 12 si 21 ale fiecarei luni, la ora 21.00, intr-un loc confortabil si intim din casa voastra, timp de 12 minute, cu ochii închişi, zâmbind cu fiecare celulă a corpului vostru, relaxat, în faţa unei lumânări aprinse.

Text aproximativ al rugăciunii colective:
- eu (prenumele), trimit Lumină tuturor oamenilor, dar mai ales celor care hotărăsc politicile acestei lumi; cer pentru ei gânduri de pace, echilibru, iertare şi armonie! Fie ca Lumina se coboare asupra minţii lor şi să le aducă doar gânduri şi fapte menite să protejeze planeta, să menţină pacea şi prosperitatea tuturor oamenilor. Mă rog pentru fiecare pământean, pentru protectia sa, pentru armonia sa interioară şi pentru sănătate trupească şi sufletească, indiferent unde s-ar afla pe acest Pamânt! Mă invălui în Lumină vindecatoare şi-mi doresc pace şi armonie pe Pamânt! Aşa sa fie! Apoi lăsaţi pacea să ne scalde şi să ne liniştească întreaga fiinţă interioară; respiraţia noastra e calmă, poziţia comodă, trupul relaxat.

Lăsăm Lumina să lucreze pentru noi!"

Pentru mai multe informatii, dati click  aici.

Asadar, ma alatur si eu celor care isi doresc armonie si lumina, echilibru si unitate, celor care lupta pentru Constienta. Avem nevoie de o trezire pentru a evita astfel pericolele ce ne pasc. Vorba romanului, Dumenzeu iti da dar nu-ti baga si-n traista, asadar este necesar ca fiecare dintre noi sa inteleaga care-i este locul, rolul acasa, in familie, in societate si in lume. In cele din urma vom cunoaste efectul bumerangului, al dominoului, cum vrea fiecare sa-l numeasca.

Nu vreau sa scriu aici asa cum poate multi au mai scris deja si sa apar ca un om care nu are altceva de facut decat sa-si dea cu parerea. Vreau doar sa-mi joc rolul meu adica sa ajut oamenii. Daca nu am facut-o prin psihologie, o fac acum...poate.

Dupa cum scriam si intr-un post anterior, suferinta este un mentor, cel putin pentru mine; asadar vestitul, clasicul, mult folositul mit al pasarii phoenix nu este intamplator, o farama de adevar tot pastreaza si cred ca am avut si eu posibilitatea de a gusta o firimitura din Painea Adevarului. 

Ar fi trist ca umanitatea sa se trezeasca din somnul indiferentei abia dupa ce nu se mai poate face nimic. Asa cum am procedat si eu cu mai mult de un an in urma.

Ascultand in ultimul timp conferintele Maicii Siluana, am constatat cu surprindere ca ordotoxia noastra ne arata acelasi lucru - nasterea, moartea si invierea, cu alte cuvinte: suntem aici, in aceasta lume, facem greseli si prin puterea iertarii lui Dumenzeu si a lasarii noastre in Voia Sa (pentru ca nu  noi ne putem ierta, El o face, noi doar ne incredem in El), prin puterea Crucii si nu a controlului si a victimizarii, ajungem sa ne ridicam deasupra greselilor noastre, deasupra regretelor pe care le pastram in interior ca niste comori aduse cu multa truda pe de fundul oceanului.

Iata aici un material interesant despre regret. 

Scriam la un moment dat in jurnalul meu : "Vointa este instrumentul prin care Dumnezeu ne arata, ne indruma catre noi insine." In cele din urma, Dumnezeu este in interiorul nostru si constientizarea acestui lucru aduce cu sine experienta bucuriei, recunostintei, luminii dar si a trairii tristetii, durerii, suferintei insa nu cu rautate, nu cu ura, nu cu blamari si ganduri distrugatoare ci cu un sentiment de acceptanta care ne-ar putea ajuta sa invatam lectii, sa invatam din greseli, sa intelegem si sa ne asumam resposabilitatea, sa iertam. Despre iertare, am gasit aici un "Seminar duhovnicesc". Mi-am propus sa-l urmez si eu. Ingerii si Demonii sunt tot in interiorul nostru. Pana nu demult, nu puteam face eu primul pas dupa o cearta, o mica suparare si purtam cu mine toate acele ganduri, toata acea rautate, de cele mai multe ori continuam cearta in capul meu. Efecte: somnul imi era agiatat, simteam o durere destul de puternica in capul pieptului si acest lucru nu indica in totalitate asta ci ar putea avea si o alta explicatie: 
3. Chakra PLEXULUI SOLAR (Manipura) Este poziţionată chiar mai sus de ombilic. Este colorată în galben şi este asociată cu inteligenţa, claritatea, fericirea şi creativitatea. Este chakra puterii personale. Dezechilibrul acestei chakre se poate manifesta prin sentimentul de descurajare, incertitudine, neputinţă, sau prin nevoia de a-i controla pe ceilalţi sau de a controla toate evenimentele. Această chakra este centrul identităţii personale.
Chakra Plexului Solar guvernează toate aspectele ego-ului şi personalităţii, inclusiv simţul nostru de auto-apreciere şi de identitate personală. Ea influenţează puterea personală şi libertatea de decizie. Această chakră reglează puterea voinţei în legătură cu diversele situaţii şi oameni.
Dezvoltarea puterii personale vine din sentimentul a “cine suntem cu adevărat”. Această putere se poate ivi din orice situaţie şi ne ghidează prin complicaţiile vieţii, complicaţii care ne ajută să evoluăm şi să ne maturizăm. Ea înfloreşte (se dezvoltă) atunci când suntem “cu picioarele pe pământ”. Fără provocările vieţii, fără opoziţia şi rezistenţa din partea celorlalţi, determinarea noastră interioară nu se poate dezvolta. Numai astfel ne putem dezvolta puterea personală.
Sinele nostru adevărat este o parte din noi care este mereu completă şi nedivizată. Nu este afectat de durere, pierderi sau traume dacă ne cunoaştem cu adevărat. Această conştientizare a meritelor noastre, stima, auto-aprecierea şi cunoaşterea adevăratelor noastre puteri, ne fac să radiem lumina şi să strălucim în viaţă


In mine era o permanenta lupta intre a lasa capul in jos si a face primul pas si a zice nu, nu sunt eu vinovata, nu am de ce sa-mi cer scuze.Prima data cand am experimentat "primul pas" a fost destul de dificil, insa am putut observa totul efectele acestei noi experiente: am fost emotionata, am simtit o caldura, o liniste care-mi mangaia constant trupul, am simtit "bucuria iertarii", a iertarii in urma a doar unei "contraziceri". Lucru care m-a facut sa ma gandesc mai departe, la un orizont la larg, la lucruri mai grele, la lucruri ce, purtate fiind, ani de-a randul au o greutate si mai mare. Cata bucurie, pace, liniste ar putea simtii o astfel de persoana in comparatie cu mine. Cat de eliberat si de aproape ar fi Dumnezeu sau interior. Daca am putea pastra in vizorul propriu faptul ca viata este scurta si noi nu suntem tocmai invincibili si atotputernici precum credem, daca am putea vedea ca o clipa de ramas bun spus unui prieten, sotului sau unei cunostinte ar putea fi ultima atunci esenta ar fi mult mai evidenta si bucuria impartasirii mult mai mare.

Dragoste - Putere - Disciplina

sau

Unul pentru toti si toti pentru unul

P.S. A nu se intelege ca doar rugandu-ne vom face schimbari exterioare. In primul rand acestea vor incepe, se vor intampla in interiorul nostru. Avand la baza aceste schimbari interioare, acesti noi piloni interiori putem, prin puterea muncii, coordonata de disciplinas si auto-dsiciplina, sa urnim carul impotmolit, ramas de multa vreme in padure.Daca stam cu mainile in san si asteptam nu rezolvam nimic. Atitudinea constructiva ne poate duce catre ceva anume. Miscarea inseamna viata, dorinta si dragoste de viata. Daca ramanem in Standby muschii, de exemplu, se vor atrofia si acesta este doar inceputul, urmeaza gandurile negative si diminuarea interesului pentru Lume.(spunea odata un Om). Nu suntem singuri, nu traim izolati, chiar daca vocea Egoului este mai puternica sau asa am fost invatati. Cam asa apare in ochii mei traducerea lui 2012 sau Trezirea Constiintei sau Cum sa devenim constienti sau Catre o noua paradigma sau Lumea noua. 

Primul Advent

Prin definitie advent (la catolici) reprezinta perioada de patru saptamani dinaintea Craciunului, astfel ca in fiecare Duminica se aprinde cate o lumanare, aranjamentul frumos realizat este asezat pe masa.

Pentru mine toate aceste momente sunt unice, noi si interesante. In noua mea casa inca se pastreaza aceasta traditie astfel ca azi, la pranz am fost placut surprinsa sa stau la masa si sa ma bucur de azurul lumanarii. Imediat ce m-am lasat prinsa de frumusetea acestei traditii, m-am hotarat ca pentru Duminica viitoare sa pregatesc eu un aranjament pentru cea de-a doua lumanare.Vreau sa concept ceva frumos care sa ramana in inima mea pentru o mai lunga perioada.

Vreau sa devina un obicei sa-mi infrumusetez viata, camera, casa, locurile pe unde trec eu. Vreau ca eu sa devin un izvor de daruire, de frumos, de creatie si nou. Momentan sunt asemeni fantanilor din Piata Unirii, vara functioneaza, unele mai obosesc de la caldura si se retrag din activitate, iarna repaus total. Vreau sa fiu activa si sa fiu impacata cu aceasta si desigur sa pot stagna curgerea pentru ca nu am apa si sa accept acest lucru fara frustare.Vreau sa-mi dau voie sa fiu eu. Am obosit sa incerc sa fiu opusul a ceea ce sunt, sa tot fug si sa nu realizez ca aceasta Umbra este mereu cu mine. Umbra, acest mic Demon interior exista, degeaba incerc eu sa-l ascund dupa perdeaua mai lunga, dupa dulapul cel mai masiv. El exista si cred ca a venit vremea sa fac pace cu el si impreuna sa gasim o solutie catre o viata pasnica impreuna. Vreau sa dau ascultare ideilor care ma conduc catre evolutie si nu celor care ma tin captiva. Vreau sa imi accept Frica si sa devin una cu ea (eh...asta este un aspect important, cum voi reusi vom vedea). Desigur ca pentru obtinerea tuturor acestor lucruri am de parcurs un drum lung care uneori se va dovedi anevoios, cu multe denivelari. Vreau si asta conteaza. Victimizarea nu mai exista.

Un inceput marcat cu o prima flacara in vederea primirii Luminii. Fie ca Primul Advent sau in traditia noastra, aceasta ultima Duminica din Noiembrie sa va gaseasca mai bine, mai pregatiti, mai deschisi catre a sarbatori in armonie momentele cu cei dragi. Aceste emotii le vom pastra mereu cu noi, lucrurile se deterioreaza, le pierdem, ni le fura ... insa bucuria cu are iti imbratisezi parintii / parintele dupa cateva saptamani (luni, ani) de absenta ii va incondeia sufletul si o va pastra pana va inchide ochii in fata lumii. Mi-as dori iar Sarbatori ca odinioara insa acum locurile la masa sunt goale, iar daca atunci aveam multe de comentat, acum a ramas regretul ca nu am facut mai mult. Asadar o lectie asupra lucrurilor facute mai bine: acum, cu stradanie si bunavointa, spre mai bine si mai putine regrete.

O duminica frumoasa!

Exercitiu de rabdare si daruire

Am cumparat mancare pentru pasarele, dimineata am pus un sacutel in copacul din fata camerei astfel incat, in timpul zilei, fiind ocupata cu diverse sa le si pot observa, admira cum vin si ciugulesc din mingiuta-hambar cu provizii pentru sezonul rece.
Cel de-al doilea saculet l-am agatat undeva in fata bucatariei, astfel ca atunci cand iau micul dejun sa ma bucur ca se mai hraneste cineva in acelasi timp cu mine. De mica mi-am dorit sa pot face lucruri pentru suflete mici, iata ca a venit momentul si ma bucur. Astept cu nerabdare ca inteligentele zburatoare sa gaseasca darul meu de Noiembrie si sa-l consume cu bucurie.
Am mai adaugat in agenda mea cate o jumatate de ora de joaca cu un motanel rasfatat foc. Este o altfel de terapie, o alta modalitate de petrecere a timpului atat pentru el cat si pentru mine. Amandoi avem nevoie de joaca. Am observat ca atunci cand stau prea mult in preajma oamenilor mai in varsta, prea mult insemnand cateva zile la rand, ba chiar o saptamana, imi pierd din energie.Le daruiesc lor prea mult iar pentru mine nu mai ramane aproape nimic. Astfel ca am nevoie de ceva suflete tinere in jurul meu pentru a reface echilibrul.

Daruirea incepe si se termina cu noi insine. Rabdarea la fel. Am mentionat pana acum doua cuvinte "grele".Ma tot macina urmatorul gand: am constatat ca respectul incepe de acolo de unde lucrurile se termina. Incepi sa arati respect cand incepi sa te eliberezi de lucrurile pe care nu le mai folosesti si nu le duci pe malul raului, la marginea padurii sau pe marginea drumurilor de tara ci le duci la tomberon insa nu cu ura,  nu cu scarba ca ai scapat in sfarsit de ceva inutil si cu un gand recunoscator, bucuros ca ai putut sa-ti achizitionezi ceva nou, mai bun, de actualitate si acum a venit momentul sa te desparti de vechea mobila din sufragerie, de vechiul frigider si asa mai departe. Ar putea fi si un exercitiu de desprindere de lucruri, de "multumesc ca te-am folosit atatia ani, acum insa, desi as putea sa te mai pastrez, a venit totusi momentul sa ne despartim". Desprindere senina si nu agatare incordata de lucruri pentru ca acest fel de a trai nu ne permite sa fim liberi, ne tine legati, ne pastreaza in proximitatea unui anumit tip de "sclavie", o sclavie a lumescului si nu a liberului arbitru.

Daca am reusit sa atingem acest nivel al respectului fata de lucruri poate intre timp germenele interior al respectului de sine si-a facut aparitia si usor, usor lucrurile o pornesc pe un fagas nou. Purtam cu noi o bijuterie rara - vointa, iar strans legata de aceasta este motivatia. Motivatia reprezinta acel ceva pentru care vrei sa te trezesti si sa incepi o noua zi. In noua "casa" este destul de dificil sa gasesti motive sa vrei sa vina o noua zi; "noua casa" apare desigur dupa ce ai decis sa vrei sa faci cateva schimbari esentiale si in acelasi timp destul de necesare. Schimbarile vizeaza de obicei atat interiorul cat si exteriorul. Este relativ usor sa-ti vopsesti parul in alta culoare, sa-ti schimbi garderoba insa este putin mai greu sa schimbi traseul pe care il foloseai adesea pentru a merge la serviciu, sa incetezi sa-ti mai verbalizezi gandurile despre colega de la birou, sa incepi sa fii mai atent la felul cum te comporti cu partenerul(a) (daca ii faci mai multe reprosuri decat cuvinte normale, calde), sa te intrebi daca esti un bun prieten pentru prietenii tai. Si da, este nevoie de multa, multa rabdare, intelegere, perseverenta, munca si desigur VOINTA.

Vrei sa scapi de kg in plus? Hmm...ai merge la sala dar nu prea ai bani, este si sezonul rece, ai gasit in cele din urma o oferta buna insa este departe de casa. Ai merge si nu ai merge, nu prea esti decis...Stop! Stop gandurilor inutile.Intreaba-te sincer: Vrei sa scapi de aceste kg? Esti dispus sa faci unele sacrificii pentru a obtine o frumoasa recompensa? Daca ai raspuns la aceste doua intrebari afirmativ, ramane doar sa incepi si nu maine, saptamana viitoare ci acum. Este ca o promisiune facuta tie insuti pe care o vei respecta daca tu consideri ca meriti sa fii respectat si astfel vei avea un motiv sa te trezesti dimineata si vei avea in ce investi aceasta energie cu care te trezesti si incepi ziua, altfel o vei consuma fie la filme, fie la discutii banale pe mess sau la cafea, fie pe  "facebox".

Vreau sa fac jogging. In ceea ce ma priveste, voi mai amana putin momentul startului pentru ca am nevoie de echipament. Mi-l voi achizitiona in curand si voi incepe sa invat o noua lectie: lectia efortului si a perseverentei.

Arta euritmica sau cautarea cuvantului pierdut

Oh omule, danseaza dansul ingerilor, dansul stelelor...

Cateva cuvinte despre ce inseamna Euritmie gasiti aici. Eu m-am lasat in aceasta dimineata purtata de muzica frumoasa, miscari invioratoare care m-au ajutat sa-mi creionez drumul catre O zi buna , macar o zi din viata mea sa o traiesc bine si aceasta Zi traita bine le va influenta si pe celelalte. Mica mea agenda tot primeste notite despre o armonioasa, ordonata si constienta stare. Stare care uneori ma ajuta sa ma vad mai bine, alteori ma lasa amortita.

Nu mai pot dormi mult. Ma trezesc cu mult inainte de ivirea zorilor, imi tin ochii inchisi ca si cum nu as vrea sa mai vad lucruri ce ma inconjoara, stau micuta in pat si las mintea sa hoinareasca, sa ma plimbe pe unde vrea ea, sa ma oboseasca si sa ma faca sa am parte de un somn superficial ca la ora 8 sa ma pot trezi ca orice alt om normal. Noptile sunt frumoase aici pentru ca strazile nu sunt luminte foarte mult, pentru ca sunt dealuri cu multe paduri, poienite, livezi, lanuri cu cereale (momentan e doar grau), pentru ele mai vreau sa raman si sa experimentez Viata. Pentru mine mai stau sa mai invat, sa mai invat sa las sa se intample, sa las sa curga viata prin mine si eu o data cu ea, sa las sa fuzioneze energiile masculinului si femininuli deopotriva.

Serile de Noiembrie, mai frumoase ca niciodata, cu cate o lumanare si o lampa de aromaterapie cu ulei special pentru sarbatori, hindi music pe fundal si un ceai cald... eventual un film, o carte sau jurnalul...

Sunt oare ele suficiente pentru o viata normala si sanatoasa a unei tinere de 24 de ani? Poate ca nu insa cred ca am nevoie de tot acest cocon pentru a putea ajuta sa aduc la lumina Fluturele.


Mi-e dor si asta ma bucura. Fara toate aceste sentimente care zi de zi ma incearca nu as fi putut fi cea care sunt acum, nu as fi putut vedea, intelege, simti, trai, exprima darul cu care am fost investita. Am inteles ca a-ti pastra verticalitatea chiar si atunci cand explodezi de furie, te ajuta sa fii mai aproape de tine. Dar ce este verticalitatea? Tind sa spun ca o vad ca o deviza personala, ca un motto pe prima pagina  a povestii tale personale. Este acel combustibil de care motorul tau are nevoie pentru a putea porni in cursa. Mergand in aceasta directie conform acestor parametri ai verticalitatii, datorita perseverentei, dupa un timp, tocmai acest lucru aparent impus, tinut sub continua observatie, va deveni un mod de viata care va imbraca haina prosperitatii.


Incerc in fiecare zi sa nu mai judec oamenii, credintele si comportamentul lor. De cele mai multe ori nu reusesc. De ce? Pentru ca o fac prin prisma unor false conceptii ale mele deopotriva. Nu sunt nici eu curata. Sunt la fel ca ei si nimic nu-mi da dreptul sa judec.Daca judec nu fac altceva decat sa alimentez un dezechilibru in lumea noastra. Daca mi-as acorda 5 minute de reflectat asupra acestui aspect, as putea ajunge in scurt timp la un alt tip de gandire.As putea gasi intelegere si pentru mine si pentru cel cineva care aparent greseste si as ajuta si balanta lumescului sa gaseasca mai usor miimea de secunda dintre inspiratie si respiratie, acel scurt si aproape imposibil moment de liniste, care ascunde extazul.


Vreau sa primesc Cadoul de la Mos Craciun o vizita la un concert de orga intr-o biserica catolica. Imi displace acest sentiment cu care am fost crescuta: sa fiu loiala Dumnezeului meu; sa nu slujesc Dumnezeul paganilor. Pentru mine cuvantul pagan apare intr-o lumina mai putin placuta, are greutate si parca imi si impovareaza umerii rostindu-l. Atat timp cat slujeste Binele si Frumosul se poate numi fratele sau sora mea, chiar daca Dumnezeul lui are al nume decat al meu.

Ceata de Noiembrie

Despre dragoste cu OVIDIU BOJOR

"  "Cred in tinerete fara batranete si in viata fara de moarte" 

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani "

La aceasta recomandare mai adaug si o idee din Constelatii Familiale apartinand lui Bert Hellinger : "In timp ce indragostirea e oarba, dragostea adevarata vede." Articolul complet aici.

Buenos dias :)

Celor care se gasesc in dificultatea de a lua decizii

RISTI?...

Râzând,
Risti sã pari nebun.
Plângând,
Risti sã pari sentimental.
Întinzând o mânã cuiva,
Risti sã te implici.
Arãtându-ti sentimentele,
Risti sã te arãti pe tine însuti.
Vorbind în fata mulþimii despre ideile si visurile tale,
Risti sã pierzi...
Iubind,
Risti sã nu fii iubit la rândul tãu.
Trãind,
Risti sa mori...
Sperând,
Risti sã disperi,
Încercând mãcar,
Risti sã dai gres...
Dar dacã nu risti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu esti nimic...

Rudyard Kipling

Rabindranath Tagore (1861 - 1941)

"Când bucuriile mărunte ale vieții cotidiene nu te mai satisfac și când dobândeşti libertatea sufletească pe calea suferinței, numai atunci înțelegi că există şi un spirit în tine şi că el se distinge cu totul de toate celelalte lucruri lumeşti.”

Rabindranath Tagore – ”Scrisori rupte”, Editura Cununi de Stele

Nu-ti este tie harazit

nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari.
ii smulgi petalele, si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile la vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o mireasa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu.

In continuare Ofranda Lirica, unul dintre cele mai cunoscute poemele ale sale (1913). 

IV 
"Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare. Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul  care  deşteapta lumina  minţii-nsufletul meu. Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea  mea, ştiind că ai locaşul Tău în cel mai ascuns altar alinimii mele. Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele      mele, ştiind că puterea Ta îmi dătărie să lucrez."

VIII
"Copilul ce se înveşmânta cu mantie de prinţ şi poartă la gât lanţuri aurite pierde toată plăcerea  jocului;  la  orice  pas se-mpiedică-n    podoabă. De teama c-o va rupe sau c-o va prăfui se ţine departe de lume şi nu cutează nici să se bucure.De ce să fie-ntemniţat  în lux?  Oare nu-l dezbraci aşa de dreptul de-a intra în marea sărbătoare a vieţii     omeneşti?"

XI
"Aruncă mătăniile, lasă cântecul şi psalmii tăi! Pe cine crezi tu că slăveşti în ungherul unui templu-nchis? Deschide ochii şi vezi că Dumnezeu nu e acolo! El  e  acolo  unde  plugarul  lucrează pământul aspru  şi  pe  şantierul  unde    trudeşte pietrarul. Este cu ei pe soare şi pefurtună,  veşmântul  Lui  e  plin de  praf. Leapădă mantia cucernică,          coboară-n praf ca El! Libertatea?  Unde  crezi  tu că  afli libertatea? Stăpânul nostru n-a împovărat făptura  Lui.  El  s-a legat  de  noi pentru totdeauna. Ieşi din cugetările tale şi lasă florile şi tămâierile! Veşmintele tale se rup şi  şi se pătează şi ce-ţi este? Du-te să te uneşti cu El şi ţine-te de El, în truda şi-n sudoareafrunţii tale!"

XXXV
"Acolo unde sufletul nu ştie teama şi unde capul se înalţă, 
Acolo unde cunoştinţa e nemărginită,
Acolo unde lumea nu e împărţită între ziduri,
Acolo unde cuvintele suflă adâncimi ale curăţiei,
Acolo unde avântul neostenit îşi tinde braţele către desăvârşire,
Acolo unde lumina înţelepciunii nu s-a rătăcit în pustiul întunecat al obişnuinţei,
Acolo unde sufletul călăuzit de Tine se-avântă-n lărgire  continuă-a  gândirii  şifaptei,
In  acest paradis  de  libertate,  Tată, îngăduie să se deştepte patria mea!"

XXXVI
"Aşa.mă rog Ţie, Doamne: bate din rădăcină lepra inimii mele!
Dă-mi  puterea  să-mi port  uşor necazurile şi bucuriile,
Dă-mi puterea să-mi port dragosteabogată în slujiri,
Dă-mi puterea să nu mă lepăd de celsărac  şi  să  nu plec genunchiul în faţa puterii neruşinate,
Dă-mi  puterea  să-mi  înalţ  sufletulpeste nălucile acestei lumi,
Şi  dă-mi  puterea  să-mi  supun  cu dragoste puterea mea voinţei Tale!"

LVI II
"Toate  ţipetele  de  bucurie  să  se împlinească-n cântul meu suprem:
Bucuria  care  face pământul  să-şi reverse  nestăpânitul  belşug  de iarbă;
bucuria care face să danseze în lumea întreagă viaţa şi moartea îngemănate;
bucuria care grăbeşte furtuna, şi atunci un zâmbet deşteaptă şi înăbuşă orice viaţă;    
bucuria  care odihneşte  potolită printre lacrimi în cupa roşie a lotusului -durere;
şi, în sfârşit, bucuria care aruncă în praf tot ce are şi nu ştie ce face."

LXXXIV
"Fiorul despărţirii se revarsă peste lumeşi  naşte  chipuri fără  număr  pe  cerul  nesfârşit. Tristeţea despărţirii contemplă în tăcere toată noaptea, din stea în stea, şi  deşteaptă  o liră  printre  frunzele surâzând în întunecimea ploioasă a lui       Iulie. Această năvalnică  frământare  se îndeseşte în doruri şi iubiri, în suferinţele şi bucuriile din    casele oamenilor şi, din inima mea de poet, ţâşneşte ea mereu şi curge şiroind în cântece."
XCV
"N-am priceput nimic, când am trecut pragul acestei vieţi. Care a fost puterea    care m-a făcut să înfloresc  în această  taină,  cum  se deschide  floarea  la miezul  nopţii  înpădure? In dimineaţa  când ochii  mei  s-au  deschis în lumină,  am     simţit îndată că nu eram străin pe acest pământ şi că, sub chipul  mamei  mele,  mă  îmbrăţişa Necunoscutul fără chip şi nume.Aşa îmi va apare la moarte acelaşi
Necunoscut, ca şi cum L-aş fi cunoscut totdeauna. Şi, pentru că iubesc această
viaţă, ştiu că voi iubi moartea tot aşa de mult."



 Iata aici  si cateva citate.

... o alta zi de mai...

Invata de la toate - Rudyard Kipling

Învaţă de la toate...
Învaţă de la toate să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi!
Învaţă de la soare cum neclintit s-apui,
Învaţă de la piatră cum trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai inapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea!
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei!
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

Fii
Aşa cum eşti
Cine eşti
Şi ce eşti
Renunţă pentru o clipă
La ceea ce trebuie să faci
Pentru a descoperi ceea ce faci cu adevărat
Riscă puţin, dacă poţi,
Întreabă-te ce simţi cu adevărat
Rosteşte doar vorbele tale
Gândeşte doar gândurile tale
Fii tu însuţi
Descoperă
Fă astfel încât planul tău
Să crească din tine
Automulţumirea este un adevărat pericol
Un grăunte de îndoială
Este întotdeauna un preludiu
Al perfecţiunii
Ceea ce se află în urma noastră
Şi ceea ce se află înaintea noastră
Sunt nimic în comparaţie cu ceea ce se află în noi
Unii oameni au o sută de hectare pline de posibilităţi
Şi numai aproximativ o jumătate de hectar este cultivat.

Daca… - Rudyard Kipling

Daca poti sa-ti pastrezi cumpatul, atunci cand toti in afara de tine si-l pierd
Invinuindu-te pe tine,


Daca poti sa-ti pastrezi increderea in tine ingaduind totusi neincrederea altora
Atunci cand toti se indoiesc de tine,

Daca poti sa astepti, fara ca asteptarea sa te oboseasca
Ori sa fii mintit fara a raspunde cu minciuna

Daca poti, dusmanit fiind, sa nu lasi loc urii in sufletul tau
Fara totusi a parea prea detasat si fara a vorbi prea intelept;

Daca poti visa – fara sa faci din vise stapanele vietii tale,
Daca poti gandi – fara sa-ti faci un scop din gandire;
Daca poti face fata Triumfului sau Dezastrului
Tratandu-i egal pe acesti doi impostori;

Daca rezisti sa asculti un adevar rostit de tine
Rastalmacit de lachei pentru a face din el capcana pentru naivi
Ori sa privesti lucrurile carora le-ai dat din viata ta naruindu-se
Si sa te apleci si sa le reconstruiesti cu vechile unelte.

Daca poti sa faci o gramajoara din toate castigurile tale,
Sa le risti pe o singura aruncare a unei monede,
Si pierzand, sa iei totul de la inceput
Fara sa sufli un cuvant despre nesansa ta;

Daca poti sa-ti obligi inima si tervii si tendoanele
Sa te serveasca mult timp inca dupa ce s-au epuizat,
Rezistand chiar si atunci cand nu mai ai nimic in tine
Cu exceptia Vointei care le spune: “Rezistati!”

Daca poti vorbi multimii pastrandu-ti virtutea
Ori pasi alaturi de regi – fara sa-ti pierzi naturaletea,

Daca nici dusmanii dar nici prietenii apropiati nu te pot rani;
Daca se poate conta pe tine, insa nu fara limite,
Daca poti umple minutul neiertator
Cu valoarea a saizeci de secunde de alergare,
Al tau e intreg Pamantul cu tot ce are mai bun
Mai mult decat atat – vei fi Om, fiul meu!

Reveniri

Sursa aici

Nu degeaba iubesc eu catelusii si limba spaniola :P .Poate in acest an imi voi recupera copilasul cu blanita roscata, veverita mea zapacita. Sunt mai mult cuvinte fara consistenta pentru ca nu vreau sa fiu dezamagita sau si mai mult nu as vrea sa o fac pe Pam sa sufere mai mult decat in prezent.Nu mai stiu nimic de ea, sper sa reziste in iarna asta si am s-o iau cu mine.Voi fi Domnisoara cu Catelusa roscata...divin nu-i asa?Ah...cand trebuie sa te lupti cu respectul fata de ceilalti si cu acceptanta in genere...

Sub cheie

O dimineata frumoasa.Razele soarelui patrund fara ezitare in camera.Patrund si-ti intind o mana pentru mangaiere.Cu grija si curiozitate deschizi ochii, esti dornic sa cunosti si sa iubesti.Apare primul gand : "Trebuie sa..." si se rupe vraja...De ce / De cine ai nevoie sa fie langa tine dimineata?

Eu mereu ma trezeam bine dispusa cand dormeam cu catelusa mea.Diminetile cu alint : fie ma trezea ea cu pupul ei special, fie o trezeam eu stresand-o .Si ne alintam amandoua in pat si ne jucam o buna bucata de vreme.Era o placere nebuna pentru bine sa ies pe balcon avand-o in brate si sa-i prezint lumea.Ii vorbeam de soare, de nori, de ploaie, de zapada, o intrebam daca ar dori si ea cafeluta de dimineata.Asta in zilele mele libere.Cand eram nevoita sa plec la job, o lasam sa doarma, o inveleam, ii dadeam un scurt pupic si ii spuneam sa fie cuminte pana se va intoarce mami acasa.

Va jur ca nu's nebuna, doar ca imi place sa ma bucur de tot ce pot.Cel mai dificil era noaptea cand voia sa-si satisfaca nevoile biologice si eu dormeam profund.Mi-e dor de ea.Mi-e dor de lumea mea.

Alergam prin parc.Cel mai mult imi placea cand ma intorceam de la job si ea sarea in jurul meu si uneori plangea.Odata, am ajuns tarziu acasa.Purtam o rochie si aveam dresuri noi(mi le dorisem f mult si in plus am mai dat si multi bani pe ele.Iar ea cu toata fericirea ei m-a facut pe mine sa plang.Gherutele ei mi-au facut gaurele in dresurile mele noi, purtate prima data.N-am putut sa fiu prea mult suparata pe ea.

Am citit un articol  din revista Formula As si am devenit putin melancolica.

ps.1.am stat putin pe ganduri daca sa scriu despre acest subiect sau nu.Intentia mea nu e sa ating/ranesc pe nimeni.Sunt doar amintiri frumoase. Te imbratisez Zuzeli
    2.catelusa era de fapt a doamnei unde stateam cu chirie(Pam dormea cu mine, iar Lady,mama ei, dormea cu mamiti-doamna(proprietara)

"Calatorie in lumea celor 2"

Te-am (re)gasit si ma bucur...Este momentul sa spun "Multumesc" TUTUROR...Ma tot intreb daca fiecare moment e dat sa fie pentru mine sau e dor un miraj...Scriu si afara sunt pasarile cerului care-mi canta ne-ntrerupt...Ma hranesc cu libertate "naiva" si multa verdeata, cu lungi plimbari pe campurile roditoare, situatii dintre cele mai noi...toate insa soptite cu alte cuvinte decat cele cu care am fost obisnuita...Zambesc pentru ca imi place si ma umple de bucurie...Se aude un clopot batand...Eu am sa ma gandesc la Dumnezeu meu...

Noptile-mi sunt pline de amor si mereu adorm in linistea stelelor ce-mi lumineaza visele...Micul dejun si cina le iau cu aroma ierbii proaspat taiate...Pranzul...la un altfel de restaurant unde-mi etalez bunele maniere si zambetul discret...

Fiecare pas e oglindit in "Lumea celor 2" ... e ciudat cum aceasta forma de dependenta ma atrage...e jucausa, frumoasa, serioasa, insetata de saruturi cu gust de ciocolata...E atat de frumos ca abia pot sa cred in adevarul lor...

Se apropie Amurgul si nu as vrea sa-l ratez...De mana cu natura de cateva zile....am atins-o cat am putut de mult si mi-a dat energie...Mi-a dat tot ce avea ea mai bun si mai de pret...

Se pare ca m-am conectat...

Cu drag...

Sunshine...in your life...

Te plac!

"Intr-un glas amandoi

Sa cantam chitara mea

Hai cantati toti cu noi

Ce frumoasa-i dragostea!"

De ce te plac?! Pare neobisnuit...tocmai Eu...fac marturisirea asta deocheata, inocenta, plina de cant, de emotie curata...Eu, un spirit ratacit si liber...

Esti luceafarul noptii mele de clestar,

Esti apusul de soare la fereastra lumii mele,

Esti freamatul emotiei,

Esti racoarea serii, la finele zilei,

Esti roua diminetilor de vara,

Esti spuma necontenitelor valurilor,

Esti tipatul pescarusilor,

Esti linistea muntilor,

Esti verdele padurilor,

Esti clinchetul ghioceilor,

Esti albul zapezii,

Esti cantecul inimii,

Esti oda bucuriei,

Esti dansul lebedei pe apa,

Esti zborul pasarilor in inaltul cerului,

Esti steaua mea norocoasa,

Esti minunea mea aleasa,

Esti fructul copt din pomul fericirii,

Esti cugetul naturii,

Esti curajul omenirii,

Esti luna plina de pe cer,

Esti fulgul inocent de nea,

Esti vantul nebuniei,

Esti urarea bucuriei,

Esti...

Esti si vei mai fi,

De-apururi in esenta timpului ce va veni...

Esti...

Free Hugs!

Aceasta minunata zi de inceput de decembrie are tripla semnificatie :

• Ziua Nationala a Romaniei
• Free Hugs Day
• My special Day

Cand Doamne-Doamne alege sa ne zambeasca pentru cateva minute.Ma induioseaza.Ar fi facut-o cu mare drag si azi, numai ca noi am ales ceata.

As vrea sa resimt aceasta zi speciala (pt mine) ca o dulce imbratisare cu neamul meu, cu poporul in care mi-a fost dat sa ma nasc,  alaturi de care sa traiesc, a carui limba sa o vorbesc, ale carui cantece sa le ascult si sa simt cum sangele imi alearga prin vene, grabindu-se sa-mi inunde corpul, sa ma mentina in viata pentru ca in fiecare an, de 1 Decembrie sa pot canta imnul tarii macar in sinea mea...

La multi ani! 

E ceata, e frig, e fum, hmm...parca se potriveste de minune cu ceea ce se petrece intre noi, locuitorii unei minunate tari. Istoria plina de tumult, a reprezentat foarte bine romanul de azi:

• privirea-i in ceata, este scuza perfecta pentru faptul ca nu-l vedem pe cel de-alaturi;
• inima-i inghetata, nu mai are putere sa ajunga pana la aproapele-i;
• e smog, e o lupta crancena pentru supraviatuire, lupta ce se da in fiecare zi:la serviciu, pe strada, in trafic.

Drum drept si ... Lumina !

L.E. Am intis azi o hora a inimilor arse, mistuite de focul viu, teribil de naprasnic intr-un delir samanic alintat de Vantul prietenos, himeric din juru-mi.