Oh omule, danseaza dansul ingerilor, dansul stelelor...
Nu mai pot dormi mult. Ma trezesc cu mult inainte de ivirea zorilor, imi tin ochii inchisi ca si cum nu as vrea sa mai vad lucruri ce ma inconjoara, stau micuta in pat si las mintea sa hoinareasca, sa ma plimbe pe unde vrea ea, sa ma oboseasca si sa ma faca sa am parte de un somn superficial ca la ora 8 sa ma pot trezi ca orice alt om normal. Noptile sunt frumoase aici pentru ca strazile nu sunt luminte foarte mult, pentru ca sunt dealuri cu multe paduri, poienite, livezi, lanuri cu cereale (momentan e doar grau), pentru ele mai vreau sa raman si sa experimentez Viata. Pentru mine mai stau sa mai invat, sa mai invat sa las sa se intample, sa las sa curga viata prin mine si eu o data cu ea, sa las sa fuzioneze energiile masculinului si femininuli deopotriva.
Serile de Noiembrie, mai frumoase ca niciodata, cu cate o lumanare si o lampa de aromaterapie cu ulei special pentru sarbatori, hindi music pe fundal si un ceai cald... eventual un film, o carte sau jurnalul...
Sunt oare ele suficiente pentru o viata normala si sanatoasa a unei tinere de 24 de ani? Poate ca nu insa cred ca am nevoie de tot acest cocon pentru a putea ajuta sa aduc la lumina Fluturele.
Mi-e dor si asta ma bucura. Fara toate aceste sentimente care zi de zi ma incearca nu as fi putut fi cea care sunt acum, nu as fi putut vedea, intelege, simti, trai, exprima darul cu care am fost investita. Am inteles ca a-ti pastra verticalitatea chiar si atunci cand explodezi de furie, te ajuta sa fii mai aproape de tine. Dar ce este verticalitatea? Tind sa spun ca o vad ca o deviza personala, ca un motto pe prima pagina a povestii tale personale. Este acel combustibil de care motorul tau are nevoie pentru a putea porni in cursa. Mergand in aceasta directie conform acestor parametri ai verticalitatii, datorita perseverentei, dupa un timp, tocmai acest lucru aparent impus, tinut sub continua observatie, va deveni un mod de viata care va imbraca haina prosperitatii.
Incerc in fiecare zi sa nu mai judec oamenii, credintele si comportamentul lor. De cele mai multe ori nu reusesc. De ce? Pentru ca o fac prin prisma unor false conceptii ale mele deopotriva. Nu sunt nici eu curata. Sunt la fel ca ei si nimic nu-mi da dreptul sa judec.Daca judec nu fac altceva decat sa alimentez un dezechilibru in lumea noastra. Daca mi-as acorda 5 minute de reflectat asupra acestui aspect, as putea ajunge in scurt timp la un alt tip de gandire.As putea gasi intelegere si pentru mine si pentru cel cineva care aparent greseste si as ajuta si balanta lumescului sa gaseasca mai usor miimea de secunda dintre inspiratie si respiratie, acel scurt si aproape imposibil moment de liniste, care ascunde extazul.
Vreau sa primesc Cadoul de la Mos Craciun o vizita la un concert de orga intr-o biserica catolica. Imi displace acest sentiment cu care am fost crescuta: sa fiu loiala Dumnezeului meu; sa nu slujesc Dumnezeul paganilor. Pentru mine cuvantul pagan apare intr-o lumina mai putin placuta, are greutate si parca imi si impovareaza umerii rostindu-l. Atat timp cat slujeste Binele si Frumosul se poate numi fratele sau sora mea, chiar daca Dumnezeul lui are al nume decat al meu.
