RSS
Se afișează postările cu eticheta Fluturas.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fluturas.... Afișați toate postările

joi, 24 noiembrie 2011

Arta euritmica sau cautarea cuvantului pierdut

Oh omule, danseaza dansul ingerilor, dansul stelelor...


Cateva cuvinte despre ce inseamna Euritmie gasiti aici. Eu m-am lasat in aceasta dimineata purtata de muzica frumoasa, miscari invioratoare care m-au ajutat sa-mi creionez drumul catre O zi buna , macar o zi din viata mea sa o traiesc bine si aceasta Zi traita bine le va influenta si pe celelalte. Mica mea agenda tot primeste notite despre o armonioasa, ordonata si constienta stare. Stare care uneori ma ajuta sa ma vad mai bine, alteori ma lasa amortita.

Nu mai pot dormi mult. Ma trezesc cu mult inainte de ivirea zorilor, imi tin ochii inchisi ca si cum nu as vrea sa mai vad lucruri ce ma inconjoara, stau micuta in pat si las mintea sa hoinareasca, sa ma plimbe pe unde vrea ea, sa ma oboseasca si sa ma faca sa am parte de un somn superficial ca la ora 8 sa ma pot trezi ca orice alt om normal. Noptile sunt frumoase aici pentru ca strazile nu sunt luminte foarte mult, pentru ca sunt dealuri cu multe paduri, poienite, livezi, lanuri cu cereale (momentan e doar grau), pentru ele mai vreau sa raman si sa experimentez Viata. Pentru mine mai stau sa mai invat, sa mai invat sa las sa se intample, sa las sa curga viata prin mine si eu o data cu ea, sa las sa fuzioneze energiile masculinului si femininuli deopotriva.

Serile de Noiembrie, mai frumoase ca niciodata, cu cate o lumanare si o lampa de aromaterapie cu ulei special pentru sarbatori, hindi music pe fundal si un ceai cald... eventual un film, o carte sau jurnalul...

Sunt oare ele suficiente pentru o viata normala si sanatoasa a unei tinere de 24 de ani? Poate ca nu insa cred ca am nevoie de tot acest cocon pentru a putea ajuta sa aduc la lumina Fluturele.


Mi-e dor si asta ma bucura. Fara toate aceste sentimente care zi de zi ma incearca nu as fi putut fi cea care sunt acum, nu as fi putut vedea, intelege, simti, trai, exprima darul cu care am fost investita. Am inteles ca a-ti pastra verticalitatea chiar si atunci cand explodezi de furie, te ajuta sa fii mai aproape de tine. Dar ce este verticalitatea? Tind sa spun ca o vad ca o deviza personala, ca un motto pe prima pagina  a povestii tale personale. Este acel combustibil de care motorul tau are nevoie pentru a putea porni in cursa. Mergand in aceasta directie conform acestor parametri ai verticalitatii, datorita perseverentei, dupa un timp, tocmai acest lucru aparent impus, tinut sub continua observatie, va deveni un mod de viata care va imbraca haina prosperitatii.


Incerc in fiecare zi sa nu mai judec oamenii, credintele si comportamentul lor. De cele mai multe ori nu reusesc. De ce? Pentru ca o fac prin prisma unor false conceptii ale mele deopotriva. Nu sunt nici eu curata. Sunt la fel ca ei si nimic nu-mi da dreptul sa judec.Daca judec nu fac altceva decat sa alimentez un dezechilibru in lumea noastra. Daca mi-as acorda 5 minute de reflectat asupra acestui aspect, as putea ajunge in scurt timp la un alt tip de gandire.As putea gasi intelegere si pentru mine si pentru cel cineva care aparent greseste si as ajuta si balanta lumescului sa gaseasca mai usor miimea de secunda dintre inspiratie si respiratie, acel scurt si aproape imposibil moment de liniste, care ascunde extazul.


Vreau sa primesc Cadoul de la Mos Craciun o vizita la un concert de orga intr-o biserica catolica. Imi displace acest sentiment cu care am fost crescuta: sa fiu loiala Dumnezeului meu; sa nu slujesc Dumnezeul paganilor. Pentru mine cuvantul pagan apare intr-o lumina mai putin placuta, are greutate si parca imi si impovareaza umerii rostindu-l. Atat timp cat slujeste Binele si Frumosul se poate numi fratele sau sora mea, chiar daca Dumnezeul lui are al nume decat al meu.



sâmbătă, 11 iulie 2009

Alunelul

"Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Cine-n hora o sa joace,
Mare, mare se va face.
Cine n-o juca de fel
Sa ramina mititel
."

duminică, 10 mai 2009

Impartaseste si vei sti ca esti unic!




"Daca nu stii incotro vrei sa se indrepte corabia ta, atunci nici un vant nu-i va fi prielnic!"
Seneca

vineri, 8 mai 2009

Pe nisipuri miscatoare...



Am pasit cu sfiala, plina de emotie pe "taramul fagaduintei"...Ma indrept catre "templu"...cu incredere arunc o privire in jur...imprejurimile par prietenoase, imi zambesc si plantele...sunt verzi...natura si luna mai...bucurie nebuna...totul ma imbie la meditatie si suras...fluturasii la fel de zglobii ma intreaba daca vreau sa-i urmez...ma urnesc din loc...dar numai ce apare Zana Florilor de Mai si ma invita in Gradina Fermecata, sa ma scal in Izvorul Intelepciunii...acolo aveam sa cunosc Maestrul...sa fii milostiv...o plecaciune in fata Prea Maritului...Cu bucurie...Imbratisez...

Pe Nisipuri Miscatoare imi tot plimb amarul...e o lupta continua...tot de aici am si elanul continuitatii, e glasul cristalin ce dirijeaza orchestra, da tonul si pastreaza suneul de fundal...e nota de incepul din portativ...Cu aceeasi bucurie privesc cum se lasa seara, sunt norii se lasa sedusi de culoare...si prind viata...incep sa se joace...isi exprima emotia...inocent...cum doar ei stiu...cum doar noi stim...cum doar eu stiu...naiv si dulce...si din freamatul crengilor de seara ascult invitatia la valsul noptii...e dansul meu...scena mi-e prietena...O seara buna...

Pe curand...




duminică, 12 aprilie 2009

Un strop de bucurie!

Dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit in plin extaz, am simtit o bucurie aparte...eram intr-o stare ce se poate descrie prin sintagma...'intre visare si dorinta-traiesc'...intalnirea cu mine...rareori in notez in agenda astfel de activitati, se mai intampla...ce sa zic...e bine...e multumitor...se naste implinirea, dorinta, izvorul cunosterii si al 'mai binelui'...mirosul de cafea ma imbata, patrunde in fieccare madular si ma trezeste, simt usor, usor revigorarea...incep sa ating, timid de altfel, Realitatea...ma intreb daca mai am in vedere Placerea sau am uitat-o pe undeva...M-am decis...azi lucrez, nu am nimic intrinsec...e doar datorie, azi, da, e datorie, nimic mai mult...Mi-e dor...

p.s. O dimineata frumoasa!


duminică, 5 aprilie 2009



Primavara a intrat pe fereastra mea...i-am deschis larg...am poftit-o inauntru, am pus-o la loc de cinste,acum va trebui sa gasim formula magica de a convietui bine impreuna...am rafoit cateva capitole anterioare al povestii mele si mi-a umplut sufletul de bucurie...zambesc ori de cate ori ma gandesc la persoane dragi, la situatii depasite, la momente de cumpana...toate acestea sunt parte din mine, ele m-au ales sa devin astazi persoana care sunt...cu bune si cu rele!
Si iata, copacii au inflorit iara...au cugetat mult pana sa inmugureasca, asa procedam si noi, intalnim azi un lucru...si abia dupa ceva timp reusim sa-l folosim...asa se intampla si cu plantele pana nu obtin formula cea mai buna, licoarea magica, singura capabila sa faca minuni, nu-si vor arata primele frunzulite verzi, pline cu o noua doza de energie necesara noii etape, noului stadiu de dezvoltare...
Miroase a primavara...m-am intors azi in Bucuresti, dupa o obsenta de numai o zi, parca a prins putina viata, putin colorit, chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp...acasa...ce bine suna, nu...?!...eu ma consider acasa oriunde se intampla sa ajung, si ma simt bine...simt mai mult aventura astfel si parca traiesc mai intens si ma bucur de lucruri cu o mai mare placere, dorinta...oraselul meu...s-a trezit la viata de mult...iar localnicii...mai calmi, imbatati de 'criza' isi duc zilele cum stiu ei mai bine, tot in familie, tot cu zambetul pe buze, si inima calda...m-a imbratisat fiecare cu multa dragoste, ca si cum, si-au revazut copilul...astfel de lucruri marunte, blajine se ma intampla la sate, in comunitatile mici, si in orasele unde se mai pastreaza o urma de traditie, aruncata printr-un ungher uitat de lume, prafuit de aroganta si dorinta de 'a fi altfel', nu doar de 'a fi'...
Ma bucur tare mult cand ma aplec si ma las imbratisata de o batranica care se mira de cat de inalta sunt si ca am mai venit si p-acasa, ca mamei ii e tare dor de mine...despre lucruri simple putem vorbi in multe carti, dar daca nu reusim macar o data in viata noastra sa ne bucuram de ele, de traditie, de 'a fi'...raman doar niste cuvinte...fara suflet, neizvorate din inima...desigur cu precizarea ca fiecare dintre noi cunoaste simplitatea in felul sau...si totusi unii pot urma 'Firul Ariadnei' si pot ajunge...unde pot...

As fi vrut sa merg azi in parc, in Herastrau, in Gradina Japoneza, dar ... am considerat ca poate e mai bine sa mai citesc ceva din Psihologia mea!

Ma gandesc acum la alegerile pe care le facem zi de zi, si acum apare intrebarea mea...Ce inseamna sa fii un om integru, ce inseamna sa-ti pastrezi verticalitatea adoptand o anumita atitudine, sau alegand un anumit comportament, sau luand o anumita decizie?

Am inceput sa-mi creionez limitele...si facand acet pas in directia 'Diferentieirii Sinelui' simt oarecum ca nu sunt inteleasa de cei din jur...eu doar mi-am respectat principiile, noile principii dupa care imi ghidez existenta!

P.S.'' Diferentierea Sinelui reprezinta gradul relativ de autonomie pe care un individ il pastreaza, in timp ce ramane in relatie semnificativa cu ceilalti.'' Teoria lui Bowen

Ma reintorc la Realitate.Pe curand...
O primavara frumoasa!

''Miresme de flori...
Cer in culori...
Pe-nserat iara ma cuprind fiori...
E primavara-n zori...''




sâmbătă, 13 decembrie 2008

Te plac!


"Intr-un glas amandoi
Sa cantam chitara mea
Hai cantati toti cu noi
Ce frumoasa-i dragostea!"


De ce te plac?! Pare neobisnuit...tocmai Eu...fac marturisirea asta deocheata, inocenta, plina de cant, de emotie curata...Eu, un spirit ratacit si liber...


Esti luceafarul noptii mele de clestar,
Esti apusul de soare la fereastra lumii mele,
Esti freamatul emotiei,
Esti racoarea serii, la finele zilei,
Esti roua diminetilor de vara,
Esti spuma necontenitelor valurilor,
Esti tipatul pescarusilor,
Esti linistea muntilor,
Esti verdele padurilor,
Esti clinchetul ghioceilor,
Esti albul zapezii,
Esti cantecul inimii,
Esti oda bucuriei,
Esti dansul lebedei pe apa,
Esti zborul pasarilor in inaltul cerului,
Esti steaua mea norocoasa,
Esti minunea mea aleasa,
Esti fructul copt din pomul fericirii,
Esti cugetul naturii,
Esti curajul omenirii,
Esti luna plina de pe cer,
Esti fulgul inocent de nea,
Esti vantul nebuniei,
Esti urarea bucuriei,
Esti...
Esti si vei mai fi,
De-apururi in esenta timpului ce va veni...
Esti...


miercuri, 3 decembrie 2008

Gata de lupta!

In fiecare dimineata, dupa ce ma trezesc am impresia ca ma aflu pe frontul de lupta, ca sunt soldatul din camandametul X, pregatit sa atace inamicul care va aparea in calea sa, care va incerca sa-i calce teritoriul. Ma tem ca aceasta poveste sa nu aiba un sfarsit ca cel al lui Apostol Bologa din "Padurea Spanzuratilor".
Am nevoie de o pauza! Stop!
E criza economica, e criza interioara, e criza intre noi! O iau eu razna, sau...am devenit crizata???
Ma lupt cu demoni, cu himerele ce-mi stau in spate, cu fiarele din jungla in care mi-a fost dat sa traiesc! Ma lupt! Acum...am obosit, vreau sa dorm, sa cad in visare, sa simt ca plutesc, cum o faceam odinioara! Era asa de bine!

E delir....
E fum pe strada
Si ma plim agal' prin cimitir
O stafie-o sa ma vada
Sa-mi ofere-un suvenir:
O scrisoare din alt timp
Iluzia ca sa-mi ating.
Raze argintii primesc
Si din visare alunec, ma topesc.
Luna-mi canta oda mortii
Si, bat neobosit la usa Raiului, 
M-agat de izorele portii,
Sa evadez...Ma cheama mireasma plaiului,
Sa-mi scald pacatele in roua diminetii,
Sa scap din mrejele tristetii,
Sa alerg pe curcubeul fericirii,
Sa pot privi prin ochelarii mantuirii.
Sa gasesc chivotul uitat de vreme,
Si harta vietii, a inocentei mele.
Dar e delir ... si e pudoare,
Miroase-a mort, 
Oh...dulce inscenare!
E greu...e greu cand victima esti tu...
Gasesti si scuze, si te plangi acu'
Si toate trec, doar e delir,
Ma resemnez : urmez al vietii fir!

marți, 4 noiembrie 2008


Cantec Femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile?
Nimica,Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Adrian Paunescu

vineri, 3 octombrie 2008



IN PADUREA CU ALUNE





In padurea cu alune
Aveau casa doi pitici
Vine pupaza si spune
Vreau sa stau si eu aici
Pu-pu-pu, pu-pu-pu
Vreau sa stau si eu aici, bis

Iata vine si-o broscuta
Top, top, top sarind mereu
Daca e loc in casuta
Tare-as vrea sa stau si eu
Top-top-top, top-top-top
Tare-as vrea sa stau si eu, bis

Soricelul striga-ndata
Iata si eu am venit
Casa voastra e curata
Noroc, bine v-am gasit
Chit-chit-chit, chit-chit-chit
Noroc, bine v-am gasit, bis

Si-n casuta cea draguta
Stau vreo cinci prieteni mici
Soricelul si-o broscuta
Pupaza si doi pitici
Tra-la-la, tra-la-la
Stau vreo cinci prieteni mici, bïs

luni, 15 septembrie 2008

Ce bine că eşti


E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.


Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.


Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.


Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.


Nichita Stanescu