Cana de ceai alaturi si multumiri rostite de voci mai sincere. Geamuri aburite, ceata densa, dimineata racoroasa. Privesc afara si ma trece un fior. Un gand apare si-mi spune ca e bine sa iubim animalele azi, sa le iubim frumos. Cateva frunze aurii se lasa usor atinde de falfaitul aripilor micutelor inimi jucause care, de cand a venit frigul, tot cauta mancare, resturi de seminte, resturi de fructe prin copaci. Tin cana de ceai strans in maini si-mi spun ca azi va fi o zi mare. Azi voi continua cu ordonarea, curatenia si reorganizarea listelor cu activitati de facut.
Ador femeie care vor sa iubeasca frumosul. Imi place sa vad chip senin de femeie creatoare. Imi place sa le vad pe surorile mele ca vor sa dea mai departe, ca vor sa iubeasca si sa dea viata. Ma bucur cand femeile se apuca de treaba si din nimic fac lucruri extraordinare.
Am lacrimi in ochi cand ma gandesc la femei care accepta sa fie umilite si neiubite. Am lacrimi in ochi cand din cei cativa banuti ele prefera sa cumpere copiilor sau sotului ceva si pe ele se arunca undeva intr-un colt unde dorintele sunt prea pline de praf pentru a mai putea fi curatate si aduse la lumina.
Invat sa ma iubesc si sa ma simt Femeie.
Am citit undeva (si nu-mi mai amintesc unde) ca femeile-mame iubesc asemeni lui Dumnezeu. Ce facem noi cu aceasta iubire???Iubirea lor vine la noi cu portie dubla iar noi de multe ori aruncam cu noroi dupa care spunem un multumesc la indemnul Autocriticului.
Am obosit.
Iata urme de-ale noastre aici. Tacerea padurii ma infioara uneori, alteori imi da sansa sa ma curat. Pe inserat vad caprioare si iepuri. Pamantul este paradisul meu, doar egoul meu are grija sa bata cu putere la portile Iadului.
O zi plina de recunostinta!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu