...cu praf de cristale si rugaciune vie
Plimbarea matinala cu Lana m-a trezit, frigul taios m-a facut sa plang iar acest articol mi-a reamintit de o parte din mine. Da, asa e. Eu ador sarbatorile, imi place sa topai de bucurie pregatind ceva pentru cineva. Actul de a sarbatori ceva imi da aripi si eu ma transform, ma apropii cu pasi iuti de mine, de adevarata eu. De ce? imi sunt puse la incercare: creativitatea, ospitalitatea, elanul si puterea de a zambi. Cine se gandea ca voi ajunge sa ma simt acasa in bucatarie sau ca voi incepe sa lucrez la decor inainte de a face meniul.
Pentru mine zilele de sarbatoare sunt deosebite, le simt altfel, le simt mai linistite si mai parfumate. Inima mea uneori plange alteori rade dar vrea sa fie zi de sarbatoare. Imi place sa-mi pregatesc tinuta (chiar daca e duminica si luam pranzul acasa) si sa chem ajutoare sa ma ajute sa-mi pastrez zambetul. Sunt si eu om si mai scot si eu perle uneori. Imi place sa astept venirea invitatilor, a dragului meu sau a vreunui prieten de acasa cu casa inflorita(adica curatata si parfumata, gata de sarbatoare).
Azi este din nou zi de sarbatoare! Cerul e senin, soarele imi face cu ochiul iar eu imi oftic egoul!
:)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu