"În 1732 începe era de guvernare a marchizei Wilhelmine, sora preferată a regelui Frederic cel Mare al Prusiei, epoca cea mai grandioasă (arhitectural) din istoria orașului. Ea construiește cele mai de seamă edificii din oraș și din apropierea orașului (Opera - Markgräfliches Opernhaus, castelul Neues Schloss cu Hofgarten, Eremitage, castelul Schloss Fantaisie din Donndorf, clădirile si parcul din Sanspareil). Este vizitată de Voltaire, cu care coresponda în limba franceză și care îi aprecia spiritualitatea. În timpul domniei ei a fost înființată prima universitate la Bayreuth, între 1742-1743 (timp de 471 de zile), la început în clădirea „Lateinschule” (din Piața Kirchplatz), apoi în clădirea „Postei” (strada Friedrichstrasse 15). Wilhelmine este înmormântată in biserica Schlosskirche din Bayreuth, împreuna cu soțul (marchizul Friedrich) si fiica. În același răstimp, mulți demnitari din anturajul Wilhelminei și-au ridicat palate impozante în Bayreuth (Palais D'Adhemar, Palais Gontard, palatul de pe strada Richard Wagnerstr.2 etc). Stilul arhitectonic al clădirilor din epoca Wilhelminei a fost baroc (până la mijlocul secolului al XVIII-lea) si rococo (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea)."
Am fost fascinata de gradina-parc, de alei, de felul cum copaceii, plantele si arbustii au fost taiati si dijirati sa cresca. I-am dat un nume-Gradina Labirint pentru ca aleile erau imbracate de arbusti inalti. Vara este un paradis. Sunt multe fantani arteziene si desigur nuferi(le-am vazut frunzele). Din pacate nu am avut aparatul de fotografiat la mine, am avut telefonul iar la jumatatea drumului mi s-a terminat si bateria. :)
Acesta a fost un teatru
N-am vizitat muzeul. La urmatoarea vizita acesta va fi primul lucru pe care-l voi face.
Cladirea este foarte frumoasa, coloanele dar si peretii sunt imbracati cu pietricele formand un deosebit joc de culori. Cu toate ca mozaicul nu e tocmai preferatul meu, am fost fascinata sa gasesc prinse in cimentul acela vechi cristale de cuart albe, roz, albastre. Si multe alte pietricele unde soarele isi ascunde zambetul. Multe din statuile din gradina sunt acoperite pe timp de iarna. Am tras cu ochiul si in interior si am vazut ghivece imense cu lamani si portocali. Mingiutele galbene imi suradeau strengareste.
Mi-ar placea sa revizitez acest loc vara. Repet este un adevarat paradis! In timp ce mergea pe aleile lungi si usor inguste mi-am imaginat (cu lacrimi in ochi de la vantul rece ce-mi venea din fata) ca sunt si eu o domnita cu par lung si impletit, cu o rochie lunga dar foarte simpla, ma indrept catre gradina cu trandafiri, imi port umbrela cu grija iar plimbarile dimineata imi vor da tonul zilei in curs. Minunat!
Am visat putin si ne-am jucat de-a domnita si cavalerul!
Am dat o fuga si prin centrul orasului Bayreuth, mai multe informatii despre orasul lui Wagner gasiti accesand linkul de mai sus. Am admirat cladirea Operei, mi-as fi dorit sa-i trec pragul dar pentru acest gest am nevoie de mult "elan". Si cum se spune mersul la opera nu este pentru orice :P
Am incheiat ziua cu un sentiment de recunosctinta incununat de un zambet linistit. M-am reintors in bucataria mea si am framantat paine. :)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu