RSS

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Declaratie publica


"Ma angajez sa fac tot ce tine de mine ca sa ma dezvolt. Ma angajez sa evoluez in aceasta viata, astfel sa pot iubi cu adevarat macar un om."

vineri, 17 iulie 2009

Inceput...


Asta seara am cazat la hotel un cuplu de japonezi.De ce m-am hotarat sa scriu despre ei?Mi-au atras atentia, m-au sedus cu calmul lor, cu eleganta si simplitatea din gesturi...aveau un glas duios si o privire luminoasa, care m-au fermecat inca de la inceput...Portul le era obisnuit, nu am gasit nimic care sa para opulent sau sa atraga atentia cumva...iar accesoriile, amandoi aveau doar inelul- simbol al legaturii, al uniunii lor spirituale, pe viata...dragoste si frumos, intelepciune si mister...totul reflectat intr-o intalnire de doar cateva minute...Era un cuplu matur...purtand sudoarea experientei pe care casnicia o poarta sub valul idealului juvenil, rebel, jucaus si plin de avant...Mi-au zambit prieteneste si am fost deschisa la caldura ce se intrevedea pe chipurile lor senine...

Ma gandesc acum la ideea de casnicie si-mi amintesc de cursurile de Psihologia familiei si a cuplului, de la facultate, intr-o relatie fiecare este responsabil de capatul sau de relatie...am facut un exerciu, in cadrul unui seminar, pe care am ales sa-l prezint:
se formau perechi( 2 studenti) - fiecare student trebuia sa tina de capatul unui pix doar cu un singur deget, regula ce trebuia sa o urmam era urmatoarea: trebuia sa nu ne luam privirea de la partenerul nostru, sa nu vorbim intre noi, sa ne miscam asa cum simteam, astfel incat sa nu scapam pixul jos, daca voiam sa transmitem ceva sau sa ne miscam trebuia sa exprimam acest lucru cu ajutorul privirii care era fixata pe partener.Lucrul cel mai important era sa fim atenti la ce simteam, ce trairi, ce emotii apreau in interiorul nostru...
Pentru mine a fost o experienta initiatica, abia atunci am inteles importanta unei relatii, unei adevarate relatii dintre 2 oameni!
Imi place sa vad tineri care, plini de entuziasm ajung sa fie UNUL...daca vor exersa "Jocul de-a relatia" vor ramane uniti...poate pentru totdeauna...

Revenind la oaspetii mei din aceasta seara, cat timp am stat in preajma lor am simtit un miros al legaturii (au coborat impreuna sa cumpere o sticla cu apa) si al libertatii totodata (fiecare a ales) ...


P.S. observa si invata

joi, 16 iulie 2009


sâmbătă, 11 iulie 2009

Alunelul

"Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Cine-n hora o sa joace,
Mare, mare se va face.
Cine n-o juca de fel
Sa ramina mititel
."

vineri, 10 iulie 2009


My Little Secret
"If you can understand the me, than I can understand the you "

Metallica - The unforgiven II


duminică, 28 iunie 2009


"Pentru a fi noi însine, trebuie sa ne avem pe noi însine, sa punem stapânire, la nevoie sa punem din nou stapânire, pe povestile vietilor noastre. Trebuie sa ne "adunam", sa adunam drama interioara, naratiunea despre noi. Un om are nevoie de o asemenea naratiune, o naratiune interioara continua, pentru a-si mentine identitatea, sinele sau."

Fragment

marți, 23 iunie 2009

Dans...



Mi s-a recomandat ca atunci cand sunt nervoasa, cand simt ca nu mai pot si ca pierd controlul si ca o iau razna, sa dansez asemeni protagonistilor clipului. Sa vedem ce-o sa iasa .

duminică, 21 iunie 2009


"Acceptarea (de a fi iubită) este mult mai dificilă pentru că ea trebuie să vină dintr-un loc foarte intim, locul unde sălăşluieşte şi iubirea de sine. Dacă există deja multă dragoste acolo, e mai uşor să accepţi că meriţi şi iubirea altcuiva. Dacă nu există dragoste de sine acolo, e mult mai greu să laşi dragostea să pătrundă acolo din afară. Ai parcurs un drum lung în ceea ce priveşte dragostea de sine. Mai ai încă un pas: să ai atâta încredere în tine încât să-l laşi pe EL să te iubească."


FEMEI CARE IUBESC PREA MULT - Robin Norwood

sâmbătă, 20 iunie 2009

Despre Nimic...


M-am hotarat sa scriu despre nimicuri.Ce este acela un nimic? Este totul, adica nimic, adica este copacul din fata facultatii.
Ce se intelege din cele de mai sus, nimic...trebuia sa se inteleaga ceva?nu...daca era ceva de inteles se intelegea de la inceput...unde este inceputul si unde e sfarsitul, nu am aflat inca, mai am ... uneori aceasta decizie se afla in noi, si daca avem suficient curaj o putem face...
Ma apuc de meditatie, de ZaZen, in curand...


joi, 18 iunie 2009

Adevarul...

Gata, azi pot sa marturisesc ca exista calea de mijloc si ca de cele mai multe ori reprezinta cea mai buna varianta.Azi, am fost aleasa ca oaspete al Brasovului, iti dai seama...cand credeam ca totul se naruie, iata ca a aparut o situatie-undita care sa ma ajute sa ies putin la liman...Mi-e destul de reu in aceasta perioada, poate o fi un moment crucial in viata mea, cine stie, si petrecandu-se asta, ar trebui sa iau unele decizii mai importante in ceea ce priveste viata mea...
Cand ai incetat sa mai speri atunci lucrurile incep sa se petreaca, asadar invataturile marilor maestri spirituali nu sunt deloc intamplaoare sau lipsite de adevar, iar adevarul suprem poate il detinem doar noi, asta doar dintr-un punct de vedere intersubiectiv.

Pe curand!

ps.cu zambetul pe buze si fruntea senina