Azi mi-am inchinat prima parte a zilei unei rutine frumoase: in gradina si in bucatarie. Dimineata am pornit cu "vanatul simplitatii din natura si am ajuns la recoltat". Simt o satisfactie aparte cand imi privesc mainile murdare de pamant, cand lucrez in gradina si am grija de plante, de legume sau cand imi privesc si admir florile.
Pana mai ieri lucram in gradina si cu egoism adunam, strangem pana si ultima leguma de pe parcela, azi insa mi-am amintit de un cuvant magic pe care eu nu am avut oportunitatea de al folosi - FRATE / SORA... asa cum natura are grija de mine (de noi) sa ne ofere posibilitatea de a ne hrani cu plantele si animalele pe care le avem pe langa noi, in aceeasi masura, daca nu si mai bine, ar fi de datoria noastra sa fim recunoscatori si bucurosi ca le avem. Frate este porcul a carui carne o mancam, sora ne este rosia care ne bucura si ne racoreste in zilele toride, de exemplu. Datorita lor viata noastra isi urmeaza cursul; de ce sa nu fim si noi recunoscatori?
Sunt convinsa ca umanul din noi ne vorbeste permanent si ca are multe sa ne spuna, ne ramane doar noua sarcina de a auzi, asculta, intelege si actiona. Mama Natura inca mai spera in indreptarea noastra spre calea cea buna, spre drumul care duce la izvorul respectului si iubirii mediului inconjurator, izvor ce se gaseste chiar acolo in inima noastra, de care avem atata grija.
In aceasta gradina cu flori sunt ingropati multi soricei si cred eu ca din fiecare soricel va rasari in curand cate o floare :). Da, nu glumesc, pisicutul nostru nazdravan ne tot binecuvanteaza cu astfel de trofee si m-am horatat sa am grija de micutii prapaditi. In copilarie am avut aceeasi intentie, sa ingrop animalele moarte insa cum nu am gasit nici un fel de suport in familie, mi-am zis ca voi creste eu mare si voi face cum voi dori eu si iata-ma azi cu un intreg cimitir de soricei.
Am resuit sa o surprind pe d-na Albinuta in plina actiune si mi-am zis ca asa voi proceda si eu in acesta saptamana; astfel ca mi-am schitat cateva idei despre cum imi voi organiza ziua de azi si aceasta saptamana si am trecut la actiune.
Mi-am reamintit de imbinarea frumusului cu utilul si opera mea origami deja a inceput sa se integreze foarte bine in atmosfera caminului nostru. Fluturasii deja s.au imprietenit iar florile imi canta voioase in fiecare dimineata, iar seara cand le ud imi multumesc cu recunostinta pentru grija ce le-o port. Zambesc si eu alaturi de ele.
Am cules
coacazele si urmeaza sa fac
un jeleu. In acest an am adunat destul de putine in comparatie cu anul trecut astfel ca mi-am propus sa mai plantez cativa arbusti in gradina.
Schmetterlingsstrauch
Prin traducere mot-a-mot - Arbustul fluturilor, florile sale sunt vizitate, momentan, de 4 feluri de fluturi; parfumul sau este imbietor iar cand adie vantul stiu ca ma aflu intr-un mic paradis. Aici am surprins o albina. Doar e inceput de saptamana :) asa ca
spor la treaba.
La capitolul bucatarie am incercat azi ceva nou. Cum in gradina dovleceii tot rodesc, am ales sa pregatesc pentru azi un pranz mai usor si iata ce am ales: Dovlecei invizibili, reteta recomandata de
Maya. Yummy-Yummy :) desigur.
Dupa-amiaza mi-am rezervat-o lecturii alaturi de un ceai negru cu lapte! Iar pentru seara am pastrat nelipsita plimbare ce-mi va sopti usor ca am petrecut o zi frumoasa, m-am dedicat muncii si voi fi rasplatita cu o intalnire emotionanta - caprioarele.
p.s. sa avem grija de inima noastra
.jpg)
.jpg)
