In momentul nasterii primim invitatia la spectacolul vietii.Cum vom sti noi sa ne descurcam pe "scena", nu ne intereseaza in mod deosebit, suntem mai degraba interesati de "jocurile simbolice", de aventura de a descoperi in fiece clipa un lucru nou, asimilam , ne acomodam noilor situatii, si pas cu pas, ne creem propriul echilibrul cognitiv -ca baza pentru dezvoltarea noastra ulterioara, continua, permanenta.
Cam asa as putea descrie eu etapa copilariei -sau formarea viitorului adult. El - copilul - este pur, inocent, naiv, un adevarat filosof, el ne provoaca mereu, dar noi, cei mari suntem prea obositi sa raspundem cu vivacitate intrebarilor sale.El - copilul - vrea sa readuca la lumina " esenta divina " din noi ; si toate demersurile pe care le face sunt atat de intelepte, incat uneori te si miri de unde stie el - micutul - toate acestea - poate daca stai sa te gandesti putin, ai putea gasi si singur raspunsul - el are o legatura speciala cu divinul , cu sine, si nu se eschiveaza sa lucreze cu propriile dorinte, ganduri, idealuri.
Te gandesti vreodata ca ai ascuns in tine licarirea ce transcede de undeva din Infinit si poate te conduce tot catre Infinit, nu cred ca este foarte relevant locul catre care te indrepti ci mai degraba cum faci sa te regasesti, sa fii impacat cu tine insuti, pentru ca lucrurile oricum merg de la sine, ceea ce trebuie sa se intample, se va intampla - legea naturii; important este daca esti constient de faptul ca porti cu tine : lumina, caldura, frumusetea, dragostea - ESENTA, sau preferi sa mergi mai departe considerandu-te atotputernic si ... GOL?!
De ce zambesti cand vezi un copil pe stada?Dintr-o data ti se insenineaza chipul si emani in jurul tau o energie pozitiva, incepi chiar sa-ti privesti semenii cu drag, admiratie, vezi chiar si frumusetea lor? Ti-e dor parca de linistea de odinioara, nu ? Atunci intreprinde o schimbare - doar esti un adult, un om matur, responsabil pentru actiunile sale, sau ti-e teama...
Asta daca nu vei ajunge la intr-o alta etapa a vietii, cand se va declansa o noua criza, cand te vei intreba cine am ajuns sa fiu, te vei uita surprins, poate chiar intrebator in oglinda si nu te vei recunoaste. Poate vei avea procese de constiinta, ca in tinerete ai facut sau n-ai facut, uite ca acum, parca ai vrea sa concluzionezi ca ar fi mai bine sa lasi copilul din tine sa iasa la lumina, dar nu se stie daca o faci u sau o face natura pt u .
"Nu lasa pe maine ce poti face azi"
"Fii un izvor de lumina pentru ceilalti, ajuta-i cand iti cer ajutorul sau nu"
P.S. "Nimic nu dispare, nimic nu se creaza, ci totul se transforma"
De ce sa nu contibuim si noi la aceasta continua tranformare a Universului , chiar si a universului launtric, ca doar suntem si noi o mica parte din el ...
