RSS

joi, 31 decembrie 2009

. si de la capat...




Intotdeauna mi-a placut sa aleg un nou inceput in viata mea, sa fac o noua miscare si sa nu ma uit in urma, sa-mi pastrez privirea dreapta, plina de optimism, ca "Totul va fi bine"... De o luna am facut ce trebuia, cu drag, cu placere, pot sa spun ca e un sentiment ce ma umple pic cu pic...

Am vrut sa-mi iau lumea-n cap, insa n-a fost sa fie...Am ratat sanse...ca asa stiu eu sa traiesc, sa-mi traiesc viata...Am fost rapusa, m-am ridicat inversunata, si...ce a iesit?Sincer...nimic bun...Sunt o "lebada prin apa", ca sa nu folosesc alt cuvant :P ...Searbada si fara culoare...sunt poate eu prea fragila si pradatorii imi vaneaza vulnerabilitatea...sunt si ipocrita uneori...si-mi joc rolul foarte bine, he he he "am fire de artist", vorba lui Gavrilescu...

Nu vreau sa para a bilant de sfarsit de an, sau propuneri pentru cel ce vine...Sunt doar cuvinte fara sens, scrise dupa cateva zile de oboseala crunta, din nou pe ritm the rock...boala incurabila...ce sa mai zic...

Da...vreau sa schimb lumea...asta presupune sa incep cu mine...

Motto : "Sa-l pun pe celalalt inaintea mea..."

Sa vedem ce-o sa iasa...adica sa vedem cat o sa ma tina..."hold the line"

Ma gandesc acu' la agresivitatea care zace in mine...cum sa o linistesc , sa o fac sa devina un izvor de iubire si intelepciune...poate ma va ajuta varsta ce sa zic...acu'poate's prea tanara, cu prea mult avant si nebunie...

Am inceput sa ma multumesc cu resturi...asta a devenit hrana pentru sufletul meu...farame...ce sa zic am ajuns rau...partea trista e ca nu misc un deget sa fac ceva...am devenit un "zombi" cu un graunte pe post de "quelle" ... Idealul meu este amortit, cred ca am sa-i pregatesc inmormantarea curand...am sa va invit pe toti la pomana, ca e pe moca si va prinde bine pe criza asta...

Am tinut la imaginea mea, de d-soara respectabila!Pe dracu' high! Nu ma atinge ca ma rup! Ei bine, va informez ca m-am spart, in mii de bucatele...astept sa fiu maturata...aruncata...ca nush daca mai sunt buna de ceva...

Sa inceapa metamorfoza aia odata ca vulcanul va erupe curand, si lava fierbinte va arde tot! Ce bucurie...Lava e benefica pentru pamant...

Mi-e sete si as bea ceva tare...Vodka...Mi-e dor sa ma mai rock-eresc , macar ma eliberam, asa le pastrez pe toate in mine si iara port mascuta care-mi vine ata de bine!

Rabdare...

In zodiacul chinezesc sunt Tigru de Foc...vreau sa-mi dezvolt abilitatea de a sta la panda, adica rabdarea si spiritul de observatie, ca sa nu intelegeti ce nu trebuie ;)

Mach's gut! Alles gute! Tschuss

ps. e luna plina ; diseara, in noaptea dintre ani, va fi eclipsa partiala de luna, eclipsa ce trebuia sa fiu undeva prin februarie, pana si pamantul incepe sa o ia pe aratura da' noi...




marți, 22 decembrie 2009

Noapte cu cer senin...

duminică, 20 decembrie 2009

Cu bucurie!

duminică, 15 noiembrie 2009

A hard-rock touch...

Noapte cu nori negri, grei, apasatori...
Noapte

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Curand...


Dupa o noapte petrecuta...pe unde am putut, cu mici "artificii" , priviri cu seductie si zambete perverse, dupa o tura de zi aproape pe sfarsite...m-am putut aduna sa pot scrie cateva randuri despre unele lucruri " neinsemnate" pline de euforie pt mine...am facut pauza cateva minute, am iesit afara din hotel si am privit apusul in luna Noiembrie...un cer pictat de culoare, de dor si emotie, de cruzime si mireasma, de neiertare si intelepciune, de cuvant si pace, un cer de Noiembrie, cu cativa norisori ce stau "resemnati" in fata artistului, astfel incat sa iasa bine capodopera...
Am vazut un stol de pasari, multe multe, multe, plecau spre Sud...tocmai am vazut o minune, cer plin de nuante calde si pe alocuri presarat cu puncte negre, mobile...ca o iluzie optica...e ca o perdea, ce poate fi folosita la...
Da...multe pauze si intreruperi de-a lungul momentului creator...cateva suflete bantuie p'aici, prin juru'mi, ritmurile se agita tot pe frecvente joase, asa cum bine m-am obisnuit...

ps.ma transform

miercuri, 4 noiembrie 2009

Sunt bine...

marți, 3 noiembrie 2009

Ganduri cu Indiferenta...


Imbatata de miros....da, de mirosul cartilor de psihopatologie si de paharul de vin de-alaturi, bat campii cu micile mele idei nastrusnice...lesinul din fata unor situatii care te pietrifica in suspansul si surpriza lor...stropii de ploaie imi canta "doina zilelor de Noiembrie", un Noiembrie trist, apatic, indurerat, nostalgic si apasator...o mica descriere a starii de lesin de mai devreme...ce faci cand nu mai poti?dar oare, chiar nu mai poti?eu zic ca totusi te joci si nu esti sincer cu tine...vreau sa pleci, insa ramai, mi-e dor...prilej de ospat si buna dispozitie...la naiba...nu mai pot...simtire...ce simt?oare chiar simt?

Multa vreme am crezut ca sunt dependenta, am trait o forma de independenta si cred ca totusi sunt foarte dependenta...ciudat nu?da...dependenta de...nici eu nu mai stiu ...stiu insa ca sunt...e trist...am trecut azi pe langa un cimitir...ma gandeam ca ar fi interesant sa dau o tura, insa ma grabeam spre 'idealul meu', nu va imaginati cine stie ce, e ceva aparent...e doar un lacas al mintilor nenascute si blande, haotice si inocente in felul lor...e provocarea e "visul netalmacit" inca al Cineva-ului...

Mai fac pauze, sunt mici, nu-ti face griji...mai gust din paharul de vin...unde te indrepti, de ce nu ma astepti si pe mine, te grabesti?ok...pleaca...nu vreau sa te mai vad...ops...iar am facut o gafa...mergi linistit...imi pare rau...
Am obosit...cred ca lesin iar...
Incep iar cu ps-urile : a inceput sa-mi placa sa lesin...e bine aici...in starea asta...abia am timp sa mai profit, ca tot ma specializez eu in asta pe zi ce trece...

Despre vinovatie

Stiu, este interesant...pai da, ma simt vinovata si...atat...ce sa zic...imi creez si eu situatii sa-mi mai diversific existenta...ma plictisesc si trebuie sa fac si eu ceva, deh...
Ma intrebam zilele trecute daca esti bine, azi ti-am trimis un mesaj telepatic,a dat eroare, nu l-ai primit din pacate...am aflat din intamplare ca esti bine, dar nu prea bine...e important ca esti, am nevoie de tine, insa sunt prea inradacinata in independenta ca sa-mi dau seama ca mai existi si tu, si ca mai ai nevoie si de mine, sau sa-mi dau seama ca si eu am nevoie de tine...nu uita insa ca...imi este dor tine...sunt scumpa la vroba...asa-i?...ah...acum de la vin...poti crede ca ma joc iar si ma distrez facand glume...ca de obicei...

Planuri de viitor

Viitor...n-am chef sa ma gandesc la viitor acum...nu stiu daca am chef de ceva...cred ca mai fac o pauza...ma ademeneste mirosul vinului...e sec...asa ca viata mea...uneori...
Totul cu indiferenta...e un mod interesant de a trata lucrurile, de a te raporta la ele, te protejezi pe tine si nu-ti asumi responsabilitatea...
Hmm...ar fi buna o tigara...ploua si e frig si mi-e lene sa merg sa-mi iau...poate ar trebui sa-mi fac provizii...ce sa zic..nu-i deloc o idee rea...

Nevoi

Mi-e foame...cica suntem parte din "The biggest pie full of sweet f... needs", iar daca am face bilantul la sfarsitul zilei, saptamanii, lunii, anului, fiecare cand poate sau are chef...am mai lua o gura de "vin"...zic eu...
Nevoile dau mana cu afectele si iese ... ce iese de obicei...P.S. invatati sa dati mana...

P.S.1.tot cu indiferenta...da...indiferenta cu papion si un pahar de vin, intr-o zi de Noiembrie ploios, infrumusetat de MINE...ca tu nu esti, sau esti , insa nu te vad eu, sau nu te mai vad...somewhere...
2.E luna plina, chiar daca...



duminică, 1 noiembrie 2009

Noiembrie...Cu bun venit...




Noiembrie...O zi de duminica minunata, pe cat de simpla, pe atat de complexa...Nimic special, nimic iesit din comun, doar putin diferita...
Noiembrie...luna in care tanjesc poate cel mai mult dupa ... Imi place cum imbrac haina frigului, si-l port cu mine, prieteneste, ajungem sa ne intelegem si devenim tovarasi de drum... Sunt frumoasa...pe zi ce trece ma conving de acest lucru si am oameni frumosi in jurul meu...Micile nebunii sunt 'picanterii', pentru diversitate...
Cu bucurie ...

P.S.Noiembrie...

sâmbătă, 12 septembrie 2009

Declaratie publica


"Ma angajez sa fac tot ce tine de mine ca sa ma dezvolt. Ma angajez sa evoluez in aceasta viata, astfel sa pot iubi cu adevarat macar un om."

vineri, 17 iulie 2009

Inceput...


Asta seara am cazat la hotel un cuplu de japonezi.De ce m-am hotarat sa scriu despre ei?Mi-au atras atentia, m-au sedus cu calmul lor, cu eleganta si simplitatea din gesturi...aveau un glas duios si o privire luminoasa, care m-au fermecat inca de la inceput...Portul le era obisnuit, nu am gasit nimic care sa para opulent sau sa atraga atentia cumva...iar accesoriile, amandoi aveau doar inelul- simbol al legaturii, al uniunii lor spirituale, pe viata...dragoste si frumos, intelepciune si mister...totul reflectat intr-o intalnire de doar cateva minute...Era un cuplu matur...purtand sudoarea experientei pe care casnicia o poarta sub valul idealului juvenil, rebel, jucaus si plin de avant...Mi-au zambit prieteneste si am fost deschisa la caldura ce se intrevedea pe chipurile lor senine...

Ma gandesc acum la ideea de casnicie si-mi amintesc de cursurile de Psihologia familiei si a cuplului, de la facultate, intr-o relatie fiecare este responsabil de capatul sau de relatie...am facut un exerciu, in cadrul unui seminar, pe care am ales sa-l prezint:
se formau perechi( 2 studenti) - fiecare student trebuia sa tina de capatul unui pix doar cu un singur deget, regula ce trebuia sa o urmam era urmatoarea: trebuia sa nu ne luam privirea de la partenerul nostru, sa nu vorbim intre noi, sa ne miscam asa cum simteam, astfel incat sa nu scapam pixul jos, daca voiam sa transmitem ceva sau sa ne miscam trebuia sa exprimam acest lucru cu ajutorul privirii care era fixata pe partener.Lucrul cel mai important era sa fim atenti la ce simteam, ce trairi, ce emotii apreau in interiorul nostru...
Pentru mine a fost o experienta initiatica, abia atunci am inteles importanta unei relatii, unei adevarate relatii dintre 2 oameni!
Imi place sa vad tineri care, plini de entuziasm ajung sa fie UNUL...daca vor exersa "Jocul de-a relatia" vor ramane uniti...poate pentru totdeauna...

Revenind la oaspetii mei din aceasta seara, cat timp am stat in preajma lor am simtit un miros al legaturii (au coborat impreuna sa cumpere o sticla cu apa) si al libertatii totodata (fiecare a ales) ...


P.S. observa si invata

joi, 16 iulie 2009


sâmbătă, 11 iulie 2009

Alunelul

"Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Alunelu', Alunelu', hai la joc,
Sa ne fie, sa ne fie cu noroc.
Cine-n hora o sa joace,
Mare, mare se va face.
Cine n-o juca de fel
Sa ramina mititel
."

vineri, 10 iulie 2009


My Little Secret
"If you can understand the me, than I can understand the you "

Metallica - The unforgiven II


duminică, 28 iunie 2009


"Pentru a fi noi însine, trebuie sa ne avem pe noi însine, sa punem stapânire, la nevoie sa punem din nou stapânire, pe povestile vietilor noastre. Trebuie sa ne "adunam", sa adunam drama interioara, naratiunea despre noi. Un om are nevoie de o asemenea naratiune, o naratiune interioara continua, pentru a-si mentine identitatea, sinele sau."

Fragment

marți, 23 iunie 2009

Dans...



Mi s-a recomandat ca atunci cand sunt nervoasa, cand simt ca nu mai pot si ca pierd controlul si ca o iau razna, sa dansez asemeni protagonistilor clipului. Sa vedem ce-o sa iasa .

duminică, 21 iunie 2009


"Acceptarea (de a fi iubită) este mult mai dificilă pentru că ea trebuie să vină dintr-un loc foarte intim, locul unde sălăşluieşte şi iubirea de sine. Dacă există deja multă dragoste acolo, e mai uşor să accepţi că meriţi şi iubirea altcuiva. Dacă nu există dragoste de sine acolo, e mult mai greu să laşi dragostea să pătrundă acolo din afară. Ai parcurs un drum lung în ceea ce priveşte dragostea de sine. Mai ai încă un pas: să ai atâta încredere în tine încât să-l laşi pe EL să te iubească."


FEMEI CARE IUBESC PREA MULT - Robin Norwood

sâmbătă, 20 iunie 2009

Despre Nimic...


M-am hotarat sa scriu despre nimicuri.Ce este acela un nimic? Este totul, adica nimic, adica este copacul din fata facultatii.
Ce se intelege din cele de mai sus, nimic...trebuia sa se inteleaga ceva?nu...daca era ceva de inteles se intelegea de la inceput...unde este inceputul si unde e sfarsitul, nu am aflat inca, mai am ... uneori aceasta decizie se afla in noi, si daca avem suficient curaj o putem face...
Ma apuc de meditatie, de ZaZen, in curand...


joi, 18 iunie 2009

Adevarul...

Gata, azi pot sa marturisesc ca exista calea de mijloc si ca de cele mai multe ori reprezinta cea mai buna varianta.Azi, am fost aleasa ca oaspete al Brasovului, iti dai seama...cand credeam ca totul se naruie, iata ca a aparut o situatie-undita care sa ma ajute sa ies putin la liman...Mi-e destul de reu in aceasta perioada, poate o fi un moment crucial in viata mea, cine stie, si petrecandu-se asta, ar trebui sa iau unele decizii mai importante in ceea ce priveste viata mea...
Cand ai incetat sa mai speri atunci lucrurile incep sa se petreaca, asadar invataturile marilor maestri spirituali nu sunt deloc intamplaoare sau lipsite de adevar, iar adevarul suprem poate il detinem doar noi, asta doar dintr-un punct de vedere intersubiectiv.

Pe curand!

ps.cu zambetul pe buze si fruntea senina


miercuri, 17 iunie 2009

O dimineata cu DE CE...


Vorbeam aseara cu sys despre lucrurile din viata noastra, cum ca toate au un inceput si un sfarsit.Perfect adevarat, nu? Este o lege nescrisa a naturii, careia mai mult sau mai putin trebuie sa i ne supunem, sa-i facem plecaciunea cuvenita! De Ce se intampla asa, nu pot da un raspuns izvorat din propria-mi experienta inca, sau poate nu am stat suficient de mult de vorba cu mine, sa gasim calea de mijloc.

Da, sunt Frustrata, si inca foarte mult! Cineva poate ar spune ca toate la timpul lor, si ca Totul va fi bine, la un moment dat... Si eu , eu, daca m-am plictisit de tot ce e in viata mea, eu ce fac...ar trebui sa gasesc calea de mijloc, sa gasesc echilibrul si curand, apele se vor linisti...vorba aia, dupa furtuna, rasare soarele...Si de ce mai am eu nevoie de soare, dupa ce a trecut furtuna, daca eu avea inainte...ah..da...ca lucrurile sa aiba un final si ulterior un nou inceput...asta asa special pentru cei ca mine, care se plictisesc si-si mai storc mintea putin, astfel incat sa gaseasca cea mai buna varianta de a agita cumva lucrurile, sa iasa din monotonia aia cu care au fost obisnuiti sa traiasca...Asta mi-a fost dat sa traiesc, si pot oricand sa rup lanturile penitentei, am mai rupt cateva zale, dar nostalgia lor ma ademeneste si ma face sa ma reintorc, duioasa la vremuri cenusii...Pai da, unor oameni le place sa traiasca in prostia lor, si uneori sunt sanse minime sa-i scoti din mocirla...

De ce ma plictisesc...nici eu nu stiu...poate ca nu stiu ce vreau, sau poate ca evit o intalnire cu mine, si ce rezolv...nimic...adica ... ma plictisesc...

Bucurie si extaz,
Simplitate si bun gust,
Lucruri perene,
Traditie,
Culoare si non-culoare,
Stare de non-gandire...

Uneori simt nevoia sa las totul in urma, sa-mi iau desaga in spate si sa plec in lume, asta sunt eu...un etern voiajor...sa plec in lume...suna atat de incitant si ma atrage ca un magnet...Am coborat in interiorul unui vulcan...era cald, ingrozitor de cald...am gasit ceva, dar nu-mi amintesc foarte clar...poate e un delir, o deformare a realitatii mele...da...distorsiune si poate putina eroare de procesare la nivel cognitiv...nu...?

Am citit , cu ceva timp in urma, un lucru interesant, sa nu ai asteptari , suna bine...dar trebuie sa gasesti calea de mijloc, inceteaza sa o mai cauti si ea va veni la tine, pentru lucrurile ne aleg...

Cel mai inalt grad de frustrate... in curand ajung sa fac vreo nevroza cine stie...

Am o imensa forta revolutionara, de schimbare radicala...din pacate sunt conditionata de lumea in care mi-a fost dat sa traiesc, lume care m-a ales, poate in ideea de a face efectiv unele schimbari p'aici pe Terra, adica din dimensiunea asta existentiala...

Nu am mai fost de mult vreme la biserica...cu Doamne-Doamne...am pastrat distanta, oarecum...nu pot ramane constanat pe aceeasi linie...este acesta un defect?este o doza de imaturitate, de iresponsabilitate, de nebunie, de avant juvenil si de nestapanit...? Nu stiu...

De ce nu poti fi multumit doar de faptul ca ai mai apucat sa mai vezi inca un rasarit de soare si te gandesti ca mai ai nu stiu cate facturi de platit si ca lucrurile nu sunt chiar foarte roz si ca totul merge mai mult in jos decat in sus ( dupa rau vine si bine, inceputul si sfarsitul)

De ce trebuie ? Cine spune ca trebuie? Nu trebuie nimic! Frumosul...poate nu am avut ocazia sa intalnesc adevaratul Frumos, poate a fost doar o Iluzie, Da...o Fata Morgana reincarnata in diverse forme...
Ce rost avem in lume? Ce rost am sa traiesc in Bucurestiul asta prafuit, plin de gunoaie, printre oameni acri la tot pasul...de ce ? visul meu era sa plec la Brasov...bun si daca as face lucru' asta, ce s-ar intampla?Nu am in primul rand bani ca sa-mi permit o astfel de aventura, sa plec in lume asa cum imi doresc, deci am doua variante : ori raman frustrata toata viata ori aleg sa-mi gasesc o cale de mijloc nu?

La naiba cu caile de mijloc si cu tot!

ps.un om frustrat, dar frumos


luni, 15 iunie 2009

Ratusca cea urata!

A fost o data ca niciodata un suflet mic intr-o lume mare...ratusca noastra inota linistita pe lac si ii veni ei ideea stralucita de a se uita in oglindirea apei si s-a speriat...a facut atac de cord si a ramas traumatizata de viata...a vazut ceea ce ceilalti vad in ea...pacat...acum e frustrata rau...va ajunge in curand la ospiciu, sau va ramane prizoniera in lumea asta...unde realitatea e o continua distorsionare a "a fi-ului"


frumosul sau uratul din mine se numeste eu

Noapte buna!

duminică, 14 iunie 2009

sâmbătă, 13 iunie 2009

miercuri, 10 iunie 2009

duminică, 7 iunie 2009

Duminica la hotel...

Declaratie de dragoste pt Zuze !

Fiecare va reprezinta in functie de context! :D

Ghid călăuzitor



" Un strămos a spus ca studiul disciplinei Zen necesită trei lucruri esenţiale. Primul este o credinţă foarte puternică. Al doilea este capacitatea de a trăi starea de uimire. Al treilea este o mare hotărâre. Dacă unul dintre acestea lipseşte, veţi fi ca un trepied fără un picior.
Nu am nimic deosebit să vă spun. Recomand doar fiecăruia să admită că există în oricare fiinţă o natură esenţială care poate fi percepută, şi că există un adevăr esenţial pe care oricine îl poate pătrunde; numai în acest fel hotărârea voastră se va menţine puternică. Vă recomand să meditaţi la aceste afirmaţii. Cineva trezit doar pe jumătate, nu poate atinge realizarea ultimă în Zen. Este nevoie de întreaga atenţie şi întreaga putere de pătrundere.” "

Povestiri Zen


"Buddha povesteşte următoarea parabolă, într-o sutră:
Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, până ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stâncii, o fragă. Ţinându-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură. Ce gust minunat avea !"

vineri, 29 mai 2009

Muzica pentru o dupa-amiaza de Mai...






















Bucurestiul in a 28-a zi de Mai



































































































sâmbătă, 23 mai 2009

Maşina de spălat căţei, inventată de francezi 

vineri, 22 mai 2009

Un cant de suflet in miez de noapte!

Un strop de diversitate in ...'Initiere'


Calatoria mea Initiatica


Mi-am terminat practica pedagogica si ma gandesc cu nostalgie la zilele in care ma trezeam de dimineata si alergam cu disperare sa prind metroul sa ajung la timp la scoala. Racoarea diminetii ma trezea, ma pregatea parca sa fiu un MODEL pentru cei mici (cls. a II-a) . A fost o experienta inedita...am avut mult mai multe emotii decat ei, sau mai bine zis eu emotii si ei curiozitate, niste mici suflete ce asteptau cu nerabdare sa fie hranite cu informatie transpusa in jocuri creative...Cand le-am predat Linia de dialog, am simtit ca sunt un mic Dumnezeu pentru ei...faceau ce ziceam eu...m-au fascinat cu inteligenta lor sclipitoare...

Am simtit ca trebuie sa fiu flexibila, sa-i iubesc, sa ma joc cu ei, dar sa-mi pastrez totusi doza de autoritate, caci altfel de unde educatie, in adevaratul sens al cuvantului ... Rabdare ... Disponibilitate ...

Am descoperit ca imi place sa vorbesc in public, sa fiu persoana care este isi poate pune pecetea, cumva, pe drumul unui omulet...

Imi amintesc de cadrele mele didactice,de persoanele carora le-am dat credit, pe care le-am avut in fata in diferitele situatii ( ps. sunt in an terminal la facultate, si m-a cuprins melancolia putin...) incepand cu gradinita si pana in prezent...fiecare a ramas in amintirea mea ca o figura aproape perfecta, reprezentand un model de urmat...un mentor, un maestru spiritual as putea spune, pentru ca, dincolo de informatia strict stiintifica care trebuie transmisa la clasa, mai exista si o comunicare non-verbala, atitudinala, acele vorbe de duh care profesorii ni le spun, ni le spun in ideea ca la un moment dat in viata, se va produce iluminarea si vom intelege mesajul...astfel un profesor ramane viu...si unele lucruri se pot transmite de la o generatie la alta...este de-a dreptul minunat...

Sincer...pot spune ca ii inteleg pe cei care mi-au fost dascali, chiar daca ne puneau note mici, ne amenintau cu lucrari de control, ei si-au facut datoria de a face din noi Oameni, ne-au educat...au avut rabdare cu noi, au avut rabdare cu mine, au accepatat stilul meu de invatare, sau de raspuns, sau de activitate la ore, care poate e diferit intr-un fel sau altul de stilul altui elev...

Am foarte putine poze cu mentorii mei, si de asemeni nici nu ma uit la ele decat foarte rar, imi place sa-i pastrez in suflet asa cum i-am vazut ultima data...imi place sa cred ca sunt o parte din mine, si vor continua sa fie, pentru ca unele lucruri care le-am invatat de la ei, vor merge mai departe...

Va multumesc...Va imbratisez cu drag...


duminică, 17 mai 2009

Prieten drag!

Cand ma voi face eu mare si voi avea libertatea de a-mi indeplini dorintele cu o mai mare usurinta decat o fac acum, printre primele "cadouri"ar fi :
















Am gasit pe net informatia, cum ca, recomandat si compatibil zodiei mele, zodia Varsatorului, este rasa de caini - Ciobanesc de Berna
Imi doresc ca intr-o zi sa mi pot indeplini aceasta dorinta.Pana la ziua cu pricina... ma voi multumi cu catelusa mea.

Toate bune!




joi, 14 mai 2009

Despre Chemarea Neamului in Cascada Vietii si a Mortii...






Susurul apei ma imbie, ma invita la Visare...incep sa dansez pe ritmul muzicii naturii... Destin... Strigat... Bucurie... Dor... Emotie... Placere... Zambet si...o Lacrima fierbinte...aud glasul chemarii de-odinioara, de-apururi avea sa vina, sa ma trezeasca...Curajul de a te simti liber, de a te lasa invaluit de misterul noptii, la lumina lumanarii...

Mirosul Noptii paseste usor, usor, cu miscari marunte, lente...cantecul luminii...ma seduce, imi sopteste cuvinte simple, si, cu toata frumusetea lor, accept invitatia la dans, la visare...Culeg petale de lacrimi si flori de mai...

Mirosul ierbii...originea si strigarea sa nebuna ma cuprinde, se naste astfel dorinta, o dorinta pura, un gand curat si inocent...inima-mi bate cu putere; la rang de stea cu val ancestral,  ma daruiesc tie, Luceafarul Noptii, ce stralucesti domol, as vrea sa-ti simt caldura sufletului, bataia inimii, curand va trebui sa plec...am ales...Vantul adie usor, cat sa-mi mangaie suav suvitele-mi rebele...scanteia divina...e printre noi, este in noi si doar noi o putem vedea...tu o vezi...mi-e dor de tine...am urme, le-am regasit, le pastrez, umbre, urme cu care mai sting focul mistuitor...umbra...e naluca cu ochii sticlosi, ma tine in viata...pasarile dorm linistite, imbatate de culoarea florilor de mai...

Mirosul naturii...astept cu nerabdare sa infloreasca teii, sa ma plimb si sa visez, sa scriu si sa citesc la umbra lor, sa ma rasfat cu parfumul lor dulce-amarui, mi-e dor de tine...

Tacere...tacere moarta, surescitata de durere, se strigatul Mortii care-si cere cu disperare dreptul...goana nebuneasca a gandurilor...ce ramane?ce fac eu cu ce ramane,aleg?

Luna...argintul ei m-a cucerit...si totusi mi-e dor de tine...Cand somnul vine il aud, il simt cum vibreaza, pulberea metaforelor, jocul lor asemeni unui Joc al Ielelor ma transforma intr-un vampir, un vampir al frumosului, al lucrurilor simple si frumoase, dulci si miresmate, ca florile de mai...

Mirosul cartilor, al povestilor de odinioara...o forma de meditatie conectata la Zenit; puterea milenara, cosmica, universala; istorie cu trecut zbuciumat; aceasta este chimia dintre noi, reactie prin ardere...o ardere profuna, totala, completa...s-a produs transformarea...am devenit un nou produs al existentei, al traditiei mijlocitoare...Algoritmul de functionare intr-o lume blanda si cruda; mirosul vechiului...

Cantul tipatului interior, cant de jale si de dor..oda bucuriei, doina mioarelor blajine...mangaierea poemelor de dragoste...mi-e dor...

Sa valsam pe urletul durerii...pe cat de frumos, pe atat de otravitor...tangoul pasiunii nestapanite...Freamat...pecetea o am pusa...sa ne bucuram...


duminică, 10 mai 2009

Impartaseste si vei sti ca esti unic!




"Daca nu stii incotro vrei sa se indrepte corabia ta, atunci nici un vant nu-i va fi prielnic!"
Seneca

vineri, 8 mai 2009

Pe nisipuri miscatoare...



Am pasit cu sfiala, plina de emotie pe "taramul fagaduintei"...Ma indrept catre "templu"...cu incredere arunc o privire in jur...imprejurimile par prietenoase, imi zambesc si plantele...sunt verzi...natura si luna mai...bucurie nebuna...totul ma imbie la meditatie si suras...fluturasii la fel de zglobii ma intreaba daca vreau sa-i urmez...ma urnesc din loc...dar numai ce apare Zana Florilor de Mai si ma invita in Gradina Fermecata, sa ma scal in Izvorul Intelepciunii...acolo aveam sa cunosc Maestrul...sa fii milostiv...o plecaciune in fata Prea Maritului...Cu bucurie...Imbratisez...

Pe Nisipuri Miscatoare imi tot plimb amarul...e o lupta continua...tot de aici am si elanul continuitatii, e glasul cristalin ce dirijeaza orchestra, da tonul si pastreaza suneul de fundal...e nota de incepul din portativ...Cu aceeasi bucurie privesc cum se lasa seara, sunt norii se lasa sedusi de culoare...si prind viata...incep sa se joace...isi exprima emotia...inocent...cum doar ei stiu...cum doar noi stim...cum doar eu stiu...naiv si dulce...si din freamatul crengilor de seara ascult invitatia la valsul noptii...e dansul meu...scena mi-e prietena...O seara buna...

Pe curand...




luni, 27 aprilie 2009

My Eternal Funeral

Si sufletu-mi danseaza pe ritm de rock! E un bit crud, plin de nebunie si extaz, de durere...e amortit, imbatat de otrava...ma intreb daca voi putea sa continui sa ma hranesc cu veninul pe care-l primesc cu o deschidere aparte la tot pasul...e bine sau e rau, nu stiu sa raspund, ma limiteaza o oarecare forma de acceptare...inmugureste ranchiura, e un vlastar, pe zi ce trece mai puternic...mai poti dormi noaptea?te mai bucuri, mai stii sa zambesti sincer, din inima...cine stie, nici tu nu stii, esti departe, in sevrajul drogului care te satisface pe deplin, iti creaza iluzii, oaze de bucurie, utopii de preamarire sau multumire interioara...sunt aspecte mult prea profunde pentru muritorii de rand...acum sunt misogina...hmm...de parca ti-ar pasa...te crezi pasare maiastra...spirit supremo-divin care improsca licoare acida pe unde calca...stii...ma arde, ma arde ca o baie de cianura tot ce vine de la tine...imi distruge fiecare celula, fiecare particica din trupu-mi istovit, fiecare madular...ma arzi, ma transformi in praf si pulbere...iar tie nu-ti pasa...sunt un suflet stiai...sunt un suflet ce asta seara a ales sa danseze pe ritm de rock!

vineri, 17 aprilie 2009

M-am alaturat Echipei Iepurasului  si-l ajut sa va aduca multe bucurii, impliniri, sanatate si belsug.

luni, 13 aprilie 2009

Am plecat capul...Liniste...






Asta seara am avut o experienta inedita, obosita dupa tura de zi de la hotel, am ajuns in statia de tramvai mai repede decat ma asteptam, dupa ce mi-am urmat ritualul, am vrut sa ma urc in tramvai, iar vatmanul mi-a inchis usa IN NAS, lucru care ma enerveaza la culme...norocul a fost ca eram mult prea obosita, iar creierasul meu functiona pe alte coordonate, astfel ca...mi-am zis cu voce inceata ' esti un om frumos '... si am zambit...
Mi-am continuat drumul spre casa, agale, inspirand aerul umed si racoros de primavara, lasand vantul crud de aprilie sa-mi indeparteze ceata din privire...poate sa vad mai bine frumusetea oamenilor.
Dragi prieteni si cunoscuti, cultivati-va frumusetea, sa ma pot hrani cu ea... Sa ne bucuram !


duminică, 12 aprilie 2009

A little NightWish...

Blue Ciel!





"Nu este nevoie sa stii unde mergi.Nu este nevoie sa stii de ce mergi. Tot ceea ce est enevoie sa stii este faptul ca mergi plin de veselie; daca faci acest lucru, nu poti gresi."
OSHO

Un strop de bucurie!

Dupa doar cateva ore de somn, m-am trezit in plin extaz, am simtit o bucurie aparte...eram intr-o stare ce se poate descrie prin sintagma...'intre visare si dorinta-traiesc'...intalnirea cu mine...rareori in notez in agenda astfel de activitati, se mai intampla...ce sa zic...e bine...e multumitor...se naste implinirea, dorinta, izvorul cunosterii si al 'mai binelui'...mirosul de cafea ma imbata, patrunde in fieccare madular si ma trezeste, simt usor, usor revigorarea...incep sa ating, timid de altfel, Realitatea...ma intreb daca mai am in vedere Placerea sau am uitat-o pe undeva...M-am decis...azi lucrez, nu am nimic intrinsec...e doar datorie, azi, da, e datorie, nimic mai mult...Mi-e dor...

p.s. O dimineata frumoasa!


Cele 3 minuni ale mele!


  1. Multumesc
  2. Imi pare rau
  3. Te iubesc


De vorba la o cafea...unde gresesc eu?...unde gresesc altii?unde-mi sunt limitele si ce reusesc sa fac cu ele, daca am reusit sa le trasez cumva...m-am asezat sa scriu si parca mi-au adormit ideile pe drumul batut de vantul rece de primavara, care prevesteste...renasterea...clipa reinnoirii, dar din aceleasi resurse, numa' sa iasa un nou produs...un produs cu traditie...
Sa unesti trecutul cu viitorul si totul sa devina prezent, sa fii in permanenta in clipa de fata, acolo...sunt lucruri care mi-au acaparat interesul in ultima perioada...mi-e greu sa iert si port totul in 'rucsacul'pentru vesnicii voiajori...pe unde se nimereste...caut aventura si putina perseverenta si in alte directii fata de cele bine cunoscute, ale potecii mult umblate...
Poate voi relua acest post si cu alta ocazie...sunt prea obosita acum ca sa mai fac pasi...noapte buna...
Conluzie: azi am avut parte de lucruri interesante si oameni frumosi...o zi traita in mod sanatos...


marți, 7 aprilie 2009

21 martie 2009 - Ziua Internationala impotriva Discriminarii Rasiale S.C.


Pentru prima data m-am pictat pe fata..minunat



Munca noastra, a voluntarilor S.C. 






Toti pentru Unul, Unul pentru Toti!










Haios!

Acest eveniment a avut loc acum ceva vreme, m-a umplut de bucurie, tocmai de aceea am preferat sa mai treaca putin timp, pana sa-l impartasesc cu altii.M-am simtit atat de libera cand am pictat, nu's eu mare pictorita, dar m-am delectat cu o activitate placuta, care m-a sustras cotidianului...De-a dreptul minunat...ma gandeam sa-mi amenajez si eu acasa un locsor al sufletelului meu sturlubatic...(in camera mea sa-mi concep un loc de creatie, ca tot am idei inovatoare si mai ales ca iar ma viziteaza plictisul si monotonia...am nevoie de schimbare...urgent)


p.s. ignorati-ma


luni, 6 aprilie 2009

Dependenta-Focul Mistuitor



Ma macina...simt cum ma mistuie incet incet aceasta neputinta...cu greu rezist, mi-e aproape imposibil de dus, continuu sa merg...cu zbuciumu-mi interior, reusesc sa mai fac cate un pas...incotro...?poate acolo unde trebuie sa ajung...am in minte ideea de bine, de bunastare, de iubire...nu rezist sinusoidelor furtunoase, tzunamice, ma secatuiesc de energie,ma rapun,ma lasa la pamant, lata, fara sa mai pot face o simpla miscare...si cand te gandesti ca totul este in interior...acolo...acolo unde arde, unde frige..unde doare...unde e miezul...unde e izvorul...unde e radacina...unde este seva...seva datatoare de viata...
Ma gandesc acum la persoanele dependente, dependente de orice lucru, ma gandesc ca ele isi duc umila existenta avand un singur scop...acela de a primi ce-si doresc de la X-obiectul de care sunt dependente, sa primeasca gratificarea...pentru asta traiesc...e trist, dar cat se poate de des intalnit...mi-e dor de copilaria mea, de timpurile cand nu aveam nevoie de nimic, pentru ca aveam totul, azi lupt sa am cateceva, si ma simt libera, libera, dar sunt constransa uneori sa ma supun unor legitatí care imi suprima Eul, ma ingradeste, imi fura aerul, energia vitala, ma ucide, secunda cu secunda...
Epuizandu-ma astfel ma bucur sa vad macar un zambet rasarit de prin apuse nepasari...ma sclad in racoarea serii, ma las alintata de freamatul noptii ce demult a poposit printre noi...ma saruta dulce si suav Ingerul Intunericului...vrea sa guste din ardoarea Focului...ma mistuie...
Nu-mi gasesc oaza de liniste, am nevoie de un ragaz, sa mai treaca un rastimp, sa ascult poate un cant de dor si jale...curand...curand, poate se va termina...dulcea-mi agonie...
Dependenta-traiesc fiecare moment de la ultima rasplata pana la urmatoarea satisfacere a nevoii disperate...existenta se transforma intr-un continuum delimitat in mai multe segmente de pseudomultumire, o utopie a bucuriei...
Daca esti Dependent, de ce anume te mai poti  bucura..poate doar de mometul in care ai...ceea ce-ti lipseste...
Speranta moare ultima...la ce sa mai speri cand ai deja pecetea pusa...?!

duminică, 5 aprilie 2009



Primavara a intrat pe fereastra mea...i-am deschis larg...am poftit-o inauntru, am pus-o la loc de cinste,acum va trebui sa gasim formula magica de a convietui bine impreuna...am rafoit cateva capitole anterioare al povestii mele si mi-a umplut sufletul de bucurie...zambesc ori de cate ori ma gandesc la persoane dragi, la situatii depasite, la momente de cumpana...toate acestea sunt parte din mine, ele m-au ales sa devin astazi persoana care sunt...cu bune si cu rele!
Si iata, copacii au inflorit iara...au cugetat mult pana sa inmugureasca, asa procedam si noi, intalnim azi un lucru...si abia dupa ceva timp reusim sa-l folosim...asa se intampla si cu plantele pana nu obtin formula cea mai buna, licoarea magica, singura capabila sa faca minuni, nu-si vor arata primele frunzulite verzi, pline cu o noua doza de energie necesara noii etape, noului stadiu de dezvoltare...
Miroase a primavara...m-am intors azi in Bucuresti, dupa o obsenta de numai o zi, parca a prins putina viata, putin colorit, chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp...acasa...ce bine suna, nu...?!...eu ma consider acasa oriunde se intampla sa ajung, si ma simt bine...simt mai mult aventura astfel si parca traiesc mai intens si ma bucur de lucruri cu o mai mare placere, dorinta...oraselul meu...s-a trezit la viata de mult...iar localnicii...mai calmi, imbatati de 'criza' isi duc zilele cum stiu ei mai bine, tot in familie, tot cu zambetul pe buze, si inima calda...m-a imbratisat fiecare cu multa dragoste, ca si cum, si-au revazut copilul...astfel de lucruri marunte, blajine se ma intampla la sate, in comunitatile mici, si in orasele unde se mai pastreaza o urma de traditie, aruncata printr-un ungher uitat de lume, prafuit de aroganta si dorinta de 'a fi altfel', nu doar de 'a fi'...
Ma bucur tare mult cand ma aplec si ma las imbratisata de o batranica care se mira de cat de inalta sunt si ca am mai venit si p-acasa, ca mamei ii e tare dor de mine...despre lucruri simple putem vorbi in multe carti, dar daca nu reusim macar o data in viata noastra sa ne bucuram de ele, de traditie, de 'a fi'...raman doar niste cuvinte...fara suflet, neizvorate din inima...desigur cu precizarea ca fiecare dintre noi cunoaste simplitatea in felul sau...si totusi unii pot urma 'Firul Ariadnei' si pot ajunge...unde pot...

As fi vrut sa merg azi in parc, in Herastrau, in Gradina Japoneza, dar ... am considerat ca poate e mai bine sa mai citesc ceva din Psihologia mea!

Ma gandesc acum la alegerile pe care le facem zi de zi, si acum apare intrebarea mea...Ce inseamna sa fii un om integru, ce inseamna sa-ti pastrezi verticalitatea adoptand o anumita atitudine, sau alegand un anumit comportament, sau luand o anumita decizie?

Am inceput sa-mi creionez limitele...si facand acet pas in directia 'Diferentieirii Sinelui' simt oarecum ca nu sunt inteleasa de cei din jur...eu doar mi-am respectat principiile, noile principii dupa care imi ghidez existenta!

P.S.'' Diferentierea Sinelui reprezinta gradul relativ de autonomie pe care un individ il pastreaza, in timp ce ramane in relatie semnificativa cu ceilalti.'' Teoria lui Bowen

Ma reintorc la Realitate.Pe curand...
O primavara frumoasa!

''Miresme de flori...
Cer in culori...
Pe-nserat iara ma cuprind fiori...
E primavara-n zori...''