Primavara a intrat pe fereastra mea...i-am deschis larg...am poftit-o inauntru, am pus-o la loc de cinste,acum va trebui sa gasim formula magica de a convietui bine impreuna...am rafoit cateva capitole anterioare al povestii mele si mi-a umplut sufletul de bucurie...zambesc ori de cate ori ma gandesc la persoane dragi, la situatii depasite, la momente de cumpana...toate acestea sunt parte din mine, ele m-au ales sa devin astazi persoana care sunt...cu bune si cu rele!

Si iata, copacii au inflorit iara...au cugetat mult pana sa inmugureasca, asa procedam si noi, intalnim azi un lucru...si abia dupa ceva timp reusim sa-l folosim...asa se intampla si cu plantele pana nu obtin formula cea mai buna, licoarea magica, singura capabila sa faca minuni, nu-si vor arata primele frunzulite verzi, pline cu o noua doza de energie necesara noii etape, noului stadiu de dezvoltare...

Miroase a primavara...m-am intors azi in Bucuresti, dupa o obsenta de numai o zi, parca a prins putina viata, putin colorit, chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp...acasa...ce bine suna, nu...?!...eu ma consider acasa oriunde se intampla sa ajung, si ma simt bine...simt mai mult aventura astfel si parca traiesc mai intens si ma bucur de lucruri cu o mai mare placere, dorinta...oraselul meu...s-a trezit la viata de mult...iar localnicii...mai calmi, imbatati de 'criza' isi duc zilele cum stiu ei mai bine, tot in familie, tot cu zambetul pe buze, si inima calda...m-a imbratisat fiecare cu multa dragoste, ca si cum, si-au revazut copilul...astfel de lucruri marunte, blajine se ma intampla la sate, in comunitatile mici, si in orasele unde se mai pastreaza o urma de traditie, aruncata printr-un ungher uitat de lume, prafuit de aroganta si dorinta de 'a fi altfel', nu doar de 'a fi'...

Ma bucur tare mult cand ma aplec si ma las imbratisata de o batranica care se mira de cat de inalta sunt si ca am mai venit si p-acasa, ca mamei ii e tare dor de mine...despre lucruri simple putem vorbi in multe carti, dar daca nu reusim macar o data in viata noastra sa ne bucuram de ele, de traditie, de 'a fi'...raman doar niste cuvinte...fara suflet, neizvorate din inima...desigur cu precizarea ca fiecare dintre noi cunoaste simplitatea in felul sau...si totusi unii pot urma 'Firul Ariadnei' si pot ajunge...unde pot...

As fi vrut sa merg azi in parc, in Herastrau, in Gradina Japoneza, dar ... am considerat ca poate e mai bine sa mai citesc ceva din Psihologia mea!

Ma gandesc acum la alegerile pe care le facem zi de zi, si acum apare intrebarea mea...Ce inseamna sa fii un om integru, ce inseamna sa-ti pastrezi verticalitatea adoptand o anumita atitudine, sau alegand un anumit comportament, sau luand o anumita decizie?

Am inceput sa-mi creionez limitele...si facand acet pas in directia 'Diferentieirii Sinelui' simt oarecum ca nu sunt inteleasa de cei din jur...eu doar mi-am respectat principiile, noile principii dupa care imi ghidez existenta!

P.S.'' Diferentierea Sinelui reprezinta gradul relativ de autonomie pe care un individ il pastreaza, in timp ce ramane in relatie semnificativa cu ceilalti.'' Teoria lui Bowen

Ma reintorc la Realitate.Pe curand...

O primavara frumoasa!

''Miresme de flori...

Cer in culori...

Pe-nserat iara ma cuprind fiori...

E primavara-n zori...''