Ma gandesc acum la persoanele dependente, dependente de orice lucru, ma gandesc ca ele isi duc umila existenta avand un singur scop...acela de a primi ce-si doresc de la X-obiectul de care sunt dependente, sa primeasca gratificarea...pentru asta traiesc...e trist, dar cat se poate de des intalnit...mi-e dor de copilaria mea, de timpurile cand nu aveam nevoie de nimic, pentru ca aveam totul, azi lupt sa am cateceva, si ma simt libera, libera, dar sunt constransa uneori sa ma supun unor legitatí care imi suprima Eul, ma ingradeste, imi fura aerul, energia vitala, ma ucide, secunda cu secunda...
Epuizandu-ma astfel ma bucur sa vad macar un zambet rasarit de prin apuse nepasari...ma sclad in racoarea serii, ma las alintata de freamatul noptii ce demult a poposit printre noi...ma saruta dulce si suav Ingerul Intunericului...vrea sa guste din ardoarea Focului...ma mistuie...
Nu-mi gasesc oaza de liniste, am nevoie de un ragaz, sa mai treaca un rastimp, sa ascult poate un cant de dor si jale...curand...curand, poate se va termina...dulcea-mi agonie...
Dependenta-traiesc fiecare moment de la ultima rasplata pana la urmatoarea satisfacere a nevoii disperate...existenta se transforma intr-un continuum delimitat in mai multe segmente de pseudomultumire, o utopie a bucuriei...
Daca esti Dependent, de ce anume te mai poti bucura..poate doar de mometul in care ai...ceea ce-ti lipseste...
Speranta moare ultima...la ce sa mai speri cand ai deja pecetea pusa...?!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu