My Eternal Funeral

Si sufletu-mi danseaza pe ritm de rock! E un bit crud, plin de nebunie si extaz, de durere...e amortit, imbatat de otrava...ma intreb daca voi putea sa continui sa ma hranesc cu veninul pe care-l primesc cu o deschidere aparte la tot pasul...e bine sau e rau, nu stiu sa raspund, ma limiteaza o oarecare forma de acceptare...inmugureste ranchiura, e un vlastar, pe zi ce trece mai puternic...mai poti dormi noaptea?te mai bucuri, mai stii sa zambesti sincer, din inima...cine stie, nici tu nu stii, esti departe, in sevrajul drogului care te satisface pe deplin, iti creaza iluzii, oaze de bucurie, utopii de preamarire sau multumire interioara...sunt aspecte mult prea profunde pentru muritorii de rand...acum sunt misogina...hmm...de parca ti-ar pasa...te crezi pasare maiastra...spirit supremo-divin care improsca licoare acida pe unde calca...stii...ma arde, ma arde ca o baie de cianura tot ce vine de la tine...imi distruge fiecare celula, fiecare particica din trupu-mi istovit, fiecare madular...ma arzi, ma transformi in praf si pulbere...iar tie nu-ti pasa...sunt un suflet stiai...sunt un suflet ce asta seara a ales sa danseze pe ritm de rock!

Dependenta-Focul Mistuitor

Ma macina...simt cum ma mistuie incet incet aceasta neputinta...cu greu rezist, mi-e aproape imposibil de dus, continuu sa merg...cu zbuciumu-mi interior, reusesc sa mai fac cate un pas...incotro...?poate acolo unde trebuie sa ajung...am in minte ideea de bine, de bunastare, de iubire...nu rezist sinusoidelor furtunoase, tzunamice, ma secatuiesc de energie,ma rapun,ma lasa la pamant, lata, fara sa mai pot face o simpla miscare...si cand te gandesti ca totul este in interior...acolo...acolo unde arde, unde frige..unde doare...unde e miezul...unde e izvorul...unde e radacina...unde este seva...seva datatoare de viata...

Ma gandesc acum la persoanele dependente, dependente de orice lucru, ma gandesc ca ele isi duc umila existenta avand un singur scop...acela de a primi ce-si doresc de la X-obiectul de care sunt dependente, sa primeasca gratificarea...pentru asta traiesc...e trist, dar cat se poate de des intalnit...mi-e dor de copilaria mea, de timpurile cand nu aveam nevoie de nimic, pentru ca aveam totul, azi lupt sa am cateceva, si ma simt libera, libera, dar sunt constransa uneori sa ma supun unor legitatí care imi suprima Eul, ma ingradeste, imi fura aerul, energia vitala, ma ucide, secunda cu secunda...

Epuizandu-ma astfel ma bucur sa vad macar un zambet rasarit de prin apuse nepasari...ma sclad in racoarea serii, ma las alintata de freamatul noptii ce demult a poposit printre noi...ma saruta dulce si suav Ingerul Intunericului...vrea sa guste din ardoarea Focului...ma mistuie...

Nu-mi gasesc oaza de liniste, am nevoie de un ragaz, sa mai treaca un rastimp, sa ascult poate un cant de dor si jale...curand...curand, poate se va termina...dulcea-mi agonie...

Dependenta-traiesc fiecare moment de la ultima rasplata pana la urmatoarea satisfacere a nevoii disperate...existenta se transforma intr-un continuum delimitat in mai multe segmente de pseudomultumire, o utopie a bucuriei...

Daca esti Dependent, de ce anume te mai poti  bucura..poate doar de mometul in care ai...ceea ce-ti lipseste...

Speranta moare ultima...la ce sa mai speri cand ai deja pecetea pusa...?!