Petale de Dor,
Parfum,
Frunzulite prazulii,
Culori,
Nori jucausi,
Albine voioase,
Pasarele simpatice,
Miresme de Acasa.
Am inteles intr-un final, Primavara e anotimpul copilariei mele. E sezonul in care ma deschid si eu pentru noi inceputuri. Imi ridic usor capul, mi-l scutur de bulgarasii de pamant, imi intind corpul si sunt gata sa infloresc, sunt gata sa imprastii parfum in jur.
Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am avut odinioara. Mi-e dor de acele Duminici insorite si inmiresmate cand simteam in aer sarbatoarea iar casa si curtea erau pline. Erau pline de cant de inimi, de zumzet de albine, de muzica de la radioul din curte, de mirosul din bucatarie; erau pline. Totul era plin. Totul avea rostul sau. Acum, azi, in acest moment ma intreb, caut, rascolesc printre vechituri rosturi. Dar nu prea gasesc. Pun seminte la incoltit poate vor rasari aceste rosturi pe care le caut. Mi-e dor. Mi-e dor sa ma inec, sa ma imbat cu toate acele maruntisuri care acum le scap din cupa inflorescentelor. Ce bine era atunci si ce bine este acum. E bine acum pentru ca nu am uitat, nu am devenit rigida, stearpa, impietrita. E bine pentru ca imi dau seama de bogatia din bagajul meu. Azi nu plang doar zambesc cu nostalgie si cu bucurie. Ce bine ca am amintiri! Ce bine ca exista un cuib numit Acasa!
"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos."
Parintele Porfirie
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu