RSS

vineri, 18 aprilie 2014

Mai aproape...


...
mai aproape de oameni,
mai aproape de acasa,
mai aproape de intunericul din mine,
mai aproape de lacrimi,
mai aproape de flori si cer senin,
mai aproape de copilarie si parfum de primavara
...

Azi am fost la Mitropolia Ortodoxa din Nürnberg. Am facut cativa pasi si am simtit o bucurie aparte. M-am simtit mai linistita si mai aproape de acasa; cu greu mi-a venit sa cred ca sunt intr-o biserica, in Vinerea Mare. Am citit pasaje in romana, titlurile cartilor, am auzit vorbindu-se in jurul  meu in limba mea, am vazut femei care isi pastrau capul acoperit si copii care se inchinau atent in fata icoanelor. Nu am trecut "pe sub masa", nu se practica si nici nu am vazut ca se venea cu flori in mana insa masa pe care era asezata Cartea invelita intr-o coperta rosie are plina de vaze cu flori. 

Mirosul de tamaie m-a linistit, m-a tinut treaza, aproape de realitate. Mesele special amenajate pentru aprinderea lumanarilor pentru Morti si Vii erau intr-o incapere alaturata pronaosului. Mi s-a parut putin neobisnuit sa citesc traducerea in germana a diferitelor cuvinte printre care si Adormiti sau Vii.

Am fost inconjurata de atatia romani, am fost impreuna sub acelasi acoperis, am fost impreuna pentru cateva minute sub acoperamantul Maicii Domnului si bine a mai fost. N-am lasat lacrimile sa curga ci sunt acolo, stau sa multumeasca.

Am cumparat tamaie. 

Cerul e parca mai senin si e parca  mai aproape de inima mea. Din diferite motive nu am ramas la slujba, la Denia Prohodului Domnului pentru viitor insa voi fi mai bine pregatita. Spontaneitatea e o sora buna!


O noapte linistita!

luni, 14 aprilie 2014

Idei de cadouri facute de mana - Cosulet de Paste

Am petrecut acest sfarsit de saptamana intr-un mod foarte placut; m-am aventurat iar cu trenul si autobuzul pana in oras; am gasit in sfarsit scurtatura pana la gara iar acum am nevoie doar de 10 minute sa prind trenul :)); am cumparat o rochita pentru o bebelusa de 6 luni (am avut emotii plimbandu-ma printre hainutele piticilor, ba chiar mi-am imaginat cum ar fi sa merg frecvent la cumparaturi pentru/cu un bebe...al meu); am baut niste licori magice ambele facute din vin alb; foarte bune. (revin cu detalii); am mancat mancare mexicana buna si picanta; am vorbit in spaniola (imi era dor) si am facut glume in germana (acum ma pot lauda si eu, deh, am invatat limba si nu mai pot sa tac).

Am avut doi sarbatoriti. Le-am oferit cadouri relativ asemanatoare dar cum hand-made-ul e o arta nici un lucru iesit din mainile unui iubitor de frumos nu poate iesi identic cu un altul. Asadar am realizat cate un cosulet ca in tutorialul de mai jos, am facut cateva praline (da, sunt vestitele praline care ma scot din incurcatura atunci cand am nevoie de ceva bun, rapid si deosebit); sticlele de vin rosu sec le-am transformat  intr-un iepuras, asa ca toata povestea a durat cateva ore. Am mai cules si niste flori de pe camp si vreo cateva din gradina si gata cadourile. 



Pentru realizarea iepurasului m-am inspirat din tutorialul de mai jos.



Primul cadou 





Si cel de-al doilea








Seara am incheiat-o cu flacari din praf de stele si dorinte aruncate in vant parfumat.


Un inceput bun sa avem!

photos by me

duminică, 6 aprilie 2014

Petale

Petale de Dor,
Parfum, 
Frunzulite prazulii,
Culori,
Nori jucausi,
Albine voioase,
Pasarele simpatice,
Miresme de Acasa. 

Am inteles intr-un final, Primavara e anotimpul copilariei mele. E sezonul in care ma deschid si eu pentru noi inceputuri. Imi ridic usor capul, mi-l scutur de bulgarasii de pamant, imi intind corpul si sunt gata sa infloresc, sunt gata sa imprastii parfum in jur. 

Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am avut odinioara. Mi-e dor de acele Duminici insorite si inmiresmate cand simteam in aer sarbatoarea iar casa si curtea erau pline. Erau pline de cant de inimi, de zumzet de albine, de muzica de la radioul din curte, de mirosul din bucatarie; erau pline. Totul era plin. Totul avea rostul sau. Acum, azi, in acest moment ma intreb, caut, rascolesc printre vechituri rosturi. Dar nu prea gasesc. Pun seminte la incoltit poate vor rasari aceste rosturi pe care le caut. Mi-e dor. Mi-e dor sa ma inec, sa ma imbat cu toate acele maruntisuri care acum le scap din cupa inflorescentelor. Ce bine era atunci si ce bine este acum. E bine acum pentru ca nu am uitat, nu am devenit rigida, stearpa, impietrita. E bine pentru ca imi dau seama de bogatia din bagajul meu. Azi nu plang doar zambesc cu nostalgie si cu bucurie. Ce bine ca am amintiri! Ce bine ca exista un cuib numit Acasa! 

"Sa fii bun si ascultator. Sa ai rabdare cu ceilalti, sa nu te necajesti, sa nu fii prea sensibil, sa fii destoinic in munca ta. Sa nu vorbesti la serviciu prea mult despre lucruri religioase, daca nu esti intrebat. Sa fii un exemplu demn de urmat, in drumul spre Hristos." 
Parintele Porfirie

photo by me

Plimbarea de Duminica

 Flori de Cires

Hotarul Albinelor

Lana, bucuroasa de noua hoinareala si impacata cu noua frizura

Florile pe care le-am adunat


photos by me