RSS

luni, 27 februarie 2012

Un verset pe saptamana 9 din 52




Detalii aici

Sa mergem la El.

 "Veniti cu Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni!" 
(Matei 11, 28)

 Nu se va gasi niciun om care sa nu aiba nevoie de aceste cuvinte, mai devreme sau mai tarziu. Ele ne sunt adresate noua, tuturor. Fericirea pamanteasca, visurile, sperantele cedeaza mult prea repede locul deziluiziilor si uratului, cand ni se pare ca impartasim cu lumea intreaga o imensa suferinta universala. Si atunci, dupa multe emotii si alarme, ar putea sa apara o deznadejde in care sa ni se para ca nu mai avem nimic de asteptat de la viata, ca o nepasare fata de tot si de toate. Unora mai necredinciosi, ce se simte obositi si impovarati, le va lipsi chiar si puterea sau hotararea de a se urni din loc si de a merge catre Dumnezeu. Dar pentru cei credinciosi, carora cerurile le sunt deschise, insusi Cuvantul Sau le da putere. Cuvantul Lui, care emana atata iubire, atata dorinta de a ajuta, ii trage pe acestia spre Sine, le da acestora putere sa se ridice si sa porneasca spre El, pentru a gasi in El mangaiere, intarire si vesnica odihna sufleteasca.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 4 februarie 2012

miercuri, 22 februarie 2012

... si azi este o zi minunata

Foto: Forest Wander | Flickr.com

“Dacă se întâmplă să întâlniţi pe cineva care vă transmite pofta de viaţă şi de a face bine, dacă după ce aţi vorbit cu el sau numai l-aţi ascultat vă simţiţi plini de curaj şi speranţă, să ştiţi că este infinit mai preţios decât dacă aţi fi dobândit orice cunoaştere intelectuală, pentru că aceasta vă face să vă pierdeţi sensibilitatea şi deseori vă epuizează. 

Este mult mai preferabil să trăiţi zilnic lângă nişte persoane care vă dau un elan, dorinţa de a acţiona, iubirea pentru ceea ce faceţi, decât compania celor care sunt savanţi ca nişte enciclopedii, dar incapabili să trezească în voi ardoarea şi entuziasmul.

Veţi spune: Există totuşi nişte cunoştinţe de dobândit în viaţă! Da, desigur, dar dacă sunteţi şi bine dispuşi, plini de iubire, de bucurie şi entuziasm, dobândirea acestor cunoştinţe va fi mai uşoară.”


Omraam Mikhael Aivanhov
ozibuna.net

marți, 21 februarie 2012

Proiect Fuziune 2012 2.2


Detalii, aici


"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”
Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"


... şi tu poti fi unul dintre cei care  pot schimba lumea!

O experienta din nou placuta si eliberatoare, inca un pas catre mai binele nostru, al tuturor. O noua recomandare (de aici): 

"O, Dumnezeu al inimii mele, trezeste-Te in mine,

Trezeste-Te, Stapane suprem,
Trezeste-mi intreaga fiinta,
Trezeste-Te in toate fiintele pretudindeni,

Pune capat acestei ere de durere si suferinta,
Instaureaza era bucuriei si a fericirii."

O seara binecuvantata si plina de Lumina binefacatoare!

luni, 20 februarie 2012

Povestea devenirii 8

                   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana

In saptamana ce abia incepe (20-26.02.2012) imi propun sa invat sa cunosc miracolul multumirii sufletesti, singura care poate conduce catre starea de bine interior, fie in momente de bucurie fie in momente mai grele.

8. Mulţumirea sufletească
Se spune că mulţumirea sufletească este virtutea supremă. Mulţumirea sufletească înseamnă să trăieşti din plin ceea ce este bun din fiecare moment. Mai presus de orice, înseamnă să trăieşti în urma momentului prezent, în acel Acum Etern.

Cât de mult pierd în viaţă oamenii care îşi doresc permanent ca lucrurile să fie altfel decât sunt! Care se plâng fără încetare şi care îşi spun că lumea le datorează cu mult mai puţin decât le dă!

Trebuie să zâmbim înlăuntrul nostru cu Dumnezeu, ştiind că viaţa este visul Său. Mulţumirea sufletească este calea cea mai sigură de a obţine tot ceea ce este mai bun din fiecare împrejurare.

Afirmaţie
Prin cele mai puternice furtuni ale vieţii, sunt mulţumit, pentru că am în inima pacea Lui Dumnezeu. 
Rugăciune
Doamne, Dumnezeule, cum Tu trăieşti de-a pururea împăcat cu Tine însuţi, ajută-mă şi pe mine să trăiesc, de-a pururea, cu mulţumirea în suflet că pot fi vrednic să trăiesc în bucuria Ta. 
  • Tema 7 - Siguranta - Cum a fost saptamana trecuta?
+ mi-a fost destul de greu sa continuu acest exercitiu; am facut-o insa mai mult fortat;
+ desi ma aflu intr-un impas nu vreau sa renunt, este normal sa existe aceste mecanisme de aparare, aceste piedici in calea dezvoltarii; ce inseamma schimbare? durere, noutate, sa treci din  nou prin acele momente care odata ti-au provocat durere iar acum daca vrei sa te vindeci trebuie sa poti sa ramai drept in fata acelei dureri, sa o poti privi in ochi fara resentimente;
+ orice satisfactie apare in urma unei munci grele.

-autosabotajul este mult mai prezent;
-eschivarea, amadarea au inceput sa fie mai prezente si mai intense;
-acum imi este din ce in ce mai greu.
  • Concluzii
1. Desi exista aceste momente cand refuz sa merg mai departe, eu aleg sa continuu;
2. Am nevoie sa fiu mai intelegatoare cu mine, sa-mi acord timp si rabdare;
3. Scrisoare de recunostinta pentru ce am facut pana acum.


Cu recunostinta pentru darurile primite zi de zi de la Viata, imi cer inca o data iertare pentru raul manifestat! 

Un verset pe saptamana 8 din 52




Detalii aici

Primeste samanta cea buna.

 „Ceea ce va semana omul, aceea va si secera" (Galateni 6, 7)

 Fiecare om seamana ceva. Cuvintele si faptele noastre sunt seminte raspandite zilnic, care nu se pierd fara urme, ele incoltesc, cresc, se coc si, in final, ajung recolta in hambarul ceresc sau neghina aruncata in foc. Dar oamenilor nu le prea pasa de asta. Seamana raul cu pumnul, inchipuindu-si ca, din ceea ce au semanat, va creste si va rodi, in cele din urma, binele. Dar ochiul lui Dumnezeu vede tot si cuvantul Sau ne avertizeaza: „Nu va amagiti; Dumnezeu nu se lasa batjocorit, caci ce va semana omul, aceea va si secera". Daca in sufletul nostru au crescut palamida si maracini, doar samanta cea buna – Cuvantul Lui Dumnezeu –, daca va patrunde acolo, va putea sa ni-l desteleneasca, sa ni-l aduca la o viata noua, va face sa rodeasca in el „mai intai pai, apoi spic, apoi grau deplin" (Marcu 4, 28). Asadar, daca nu vrem sa semanam semintele pacatului si ale stricaciunii si sa iscam astfel furtuna („Pentru ca ei au semanat vant, vor culege furtuna" – Osea 8, 7), sa incepem a primi in sufletul nostru cuvantul lui Dumnezeu.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 3 februarie 2012

duminică, 19 februarie 2012

Gust de Tine invelit in Ciocolata

Lipsa bucuriei nu are o forma proprie ci se articuleaza in cantecul sarutului Tau ascutit ce vrea a se face inteles si vindecator. Nu mi-e bine si nici rau. Daca inima Ta imi vorbeste linistitor in culori alese de pasarile paradisului atunci inima mea are de invatat ascultarea dintre clipele haotice si cele ale ecoului dat de padurea ce se pierde in copacii ce o formeaza.

Cum sa ma gandesc la Moarte cand nici cu Viata nu sunt inca prietena desi stam la cafea si impartasim emotii, bucuria, uneori sta la colt, asteptand parca sa fie si ea invitata?

Contopirea puterii flacarande si a slabiciunii densitatii apei purificatoare preconizeaza linistirea, disciplinarea si echilibrul fricii transformand-o intr-un fapt.

...dor de ciocolata si dorinte de copil...

joi, 16 februarie 2012

Joia frumusetii :)

                                 Detalii aici

Chip de inger.

Noutati? Da, as putea spune. Sunt deja doua saptamani de cand folosesc demachierea cu ulei si rezultatele sunt pe urmele mele. Tenul imi este luminos, este hranit si hidratat (in sfarsit), este fin si neted (normal sunt inca tanara ar putea spune unii insa e mai mult decat atat, e ca al unei persoane care se ingrijeste), nu-mi mai simt pielea rigida, nu ma mai ustura (pentru ca eu am tenul sensibil, uscat). Ma simt ca o Domnita venita din acele vremuri apuse ce incearca sa se integreze in noua lume :) .

  • Pentru ten

Pentru aceasta saptamana m-am gandit ca ar fi binevenite o baie de aburi (in vederea deschiderii porilor) si desigur un gomaj (peeling/exfoliere) pentru a indeparte celulele moarte. Dupa care voi aplica masca cu kiwi, cea de saptamana trecuta. De ce? Pentru ca tenul va avea nevoie de o buna hidratare iar aceasta masca mi se pare potrivita. Despre ce presupune gomajul, cateva indicatii de care sa se tina cont la aplicare, las doar cateva link-uri, netul e plin cu recomandari (pentru cei interesati click aici, aici si aici - ultima recomnadare mi se pare foarte explicita si complexa in acelasi timp)
  1. Baia cu aburi - cu musetel;
  2. Masca de gomaj naturista
Reaminesc, Gomajul nu trebuie decat sa curete delicat pielea fetei, de aceea nu este indicat sa se apeleze la produse abrazive dure. O masca naturista usor de preparat este urmatoarea: lasati o lingura de malai sa se inmoaie in putin lapte cald si apoi masati usor fata cu amestecul obtinut. Dupa cateva minute, fata se va spala cu apa calduta.

    3. Urmatorul pas este aplicarea unei creme/masti hidratante (in cazul meu - masca cu Kiwi).
  • Pentru par
Pentru ca tot m-am jucat saptamana aceasta de-a "bucatareasa minune" si am repetat maioneza facuta pentru primata de sarbatori, la care,de asta data, am omis un ingredient, azio voi face si pentru parul meu. 

Ingrediente:
-1 galbenus (nefiert);
-4 linguri de ulei de masline;
-o lingura de ulei de ricin;
-cateva picaturi de lamaie.

Se mixeaza, uleiul si zeama de lamaie se adauga treptat. Cand amestecul are o textura cremoasa, se poate aplica pe parul uscat. Se lasa sa actioneze 30 de minute. Este indicat sa se poarte pe cap o casca de dus sau o folie de plastic pentru a "decora" in urma noastra iar deasupra foliei un prosop incalzit; apoi se spala parul in mod normal. Masca cu maioneza este recomandata persoanelor cu parul cret si rebel. Mai multe detalii aici si aici .

O zi frumoasa Domnitelor care muncesc si...
...ne vedem Joi :) !

marți, 14 februarie 2012

Cuplul sacru, gradina Eden si viata noastra pamanteana...

"...nimeni, nicaieri nu poate fi mai liber de masti decat in intimitate, adica in casa sa si in relatia sa personala, in pijama si papuci. 

...un om matur spiritual stie ca dupa ce parfumul trandafirilor ce-au incununat o relatie in momentele nasterii sale se risipeste, ramane GRADINA, iar florile sale trebuie ingrijite, buruienile ce apar trebuiesc plivite, pamantul ce uneori se intareste trebuie sapat, uscaciunea udata, noroiul transformat in alei si pavat...

Pentru ca atunci... pe inserate... doi se transforma in unul, in acea zeitate magnifica, nascuta din cuplul cel sacru. astfel se naste echilibrul perfect, doua suflete se transforma in unul... iar acel unu se transforma intr-o splendida divinitate. 

Numai un cuplu sacru poate avea grija de o astfel de gradina... si sa o denumeasca simplu – gradina divina a sufletului – gradina EDEN.
"

Continuarea articolului aici 

luni, 13 februarie 2012

Omul bun la nevoie se cunoaste!

Iata aici cateva puncte de colectare a ajutoarelor pentru cei aflati la nevoie.

Mai jos redau un mesaj primit pe mail:
„Scrie o pagină de omenie” 
Angajaţii, cititorii şi prietenii Bibliotecii Centrale Universitare "Carol I" din Bucureşti organizează luni, 13 februarie 2012, şi marţi, 14 februarie 2012, între orele 09.00 şi 21.00, o colectă de haine şi alimente neperisabile cu titlul „Scrie o pagină de omenie”. Donatorii vor trimite, pe lângă alimente şi obiecte de îmbrăcăminte, o scurtă scrisoare de susţinere morală şi sufletească. ”Ne-am gândit că oamenii de carte, cei care lucrăm în cadrul Bibliotecii şi cei care vin să citească şi să studieze, pot oferi un exemplu de solidaritate prin această colectă şi prin scrisoarea de încurajare pentru cei aflaţi acum într-o cumpănă grea a vieţii. Vom merge în Vrancea, cu un convoi, miercuri, 15 februarie 2012”, a declarat doamna Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I” din Bucureşti, iniţiatoarea colectei. AgenţiadeCarte.ro, 360 Revolution, Tecon, Institutul pentru Management şi Dezvoltare Durabilă şi Tiger Security sprijină acest proiect umanitar.

Toţi cei care doresc să facă donaţii în alimente neperisabile şi îmbrăcăminte sunt aşteptaţi la intrarea B.C.U. ”Carol I” din strada Boteanu nr.1, sector 1, Bucureşti, telefon +40-21-312 01 08.
In speranta ca vom alina cat mai multe suflete, 
Cu bine! 

Povestea devenirii - 7


Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana


Pentru saptamana 13-19.02.2012 ma voi juca cu siguranta. In cele ce urmeaza sunt explicate detaliile.



7. Siguranţa

Omul se străduieşte toată viaţa să strângă averi, să-şi asigure proprietăţile împotriva pierderii şi sănătatea împotriva devastării bolilor. Îşi întemeiază credinţa pe măsuri exterioare şi nu vede că o asemenea credinţa este ca şi cum i-ai cere valului să nu se mişte!

Siguranţa este numai a aceluia care îşi pune credinţa numai în Dumnezeu. Cel mai practic dintre oameni este acela care îşi dă viaţa Lui Dumnezeu, rugându-se: “Siguranţa mea îţi aparţine Ţie, Doamne, Dumnezeule.” Asta nu înseamnă că nu ar trebui să fim conştienţi. Însă, după ce ne dăm toată silinţa, grija trebuie să o lăsăm în seama Lui Dumnezeu!

Afirmaţie
Trăiesc în sălaşul prezenţei interioare a Lui Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu poate trece prin zidurile acestea ca să-mi facă vreun rău.
Rugăciune
Primesc, Doamne, Dumnezeule, tot ceea ce vine la mine, ca venind din mâinile Tale. Ştiu că îmi vine cu binecuvântare, pentru că al Tău sunt, aşa cum Tu eşti de-a pururea al meu.
  • Tema 6 - Munca - Cum a fost saptamana trecuta?
+munca este singurul mod in care omul ramane pe meleagurile sanatatii, ale binelui, ale umanului, indepartandu-se nu face altceva decat sa se piarda si sa cada in propria capcana;
+aceste afirmatii m-au ajutat sa am parca mai mult spor si sa incep cu dreptul, cum se spune, o activitate, adica sa pastrez voiosia, bucuria, daruirea, gandul bun, nu sa o fac din obligatie, sa las lenea sa ma castige;
+au jucat rolul unui reminder in ceea ce priveste perseverenta, succesul, reusita, si nu vorbesc despre job sau dead-line-uri ci despre stapanirea de sine in a nu da inapoi, in a nu renunta, in a nu distruge doar pentru ca e greu si anevoios acest drum iar povara e uriasa.

-pe masura pe saptamanile se petrec iar temele curg, autosabotajul este si el pe masura;
-uneori ma las prada lenii fie si doar pentru cateva secunde, este suficient ca apoi sa reincep MUNCA;
-as avea nevoie de parteneri, insa vad ca pana acum nu mi-a scris nimeni ca ar fi interesat sa participe.

  • Concluzii
1. Sunt multumita de mine ca am reusit sa ajung pana aici;
2. Voi continua si chiar imi pregatesc un mic cadou;
3. Sper ca voi gasi parteneri si pe acest drum.

O zi binecuvantata de iarna, mai ales acum cand sunt multe maini intinse ce implora si canta dragostea, daruirea, ajutorul, bunatatea!

Un verset pe saptamana 7 din 52



Detalii aici

Sa aducem roade duhovnicesti. 

„Intru aceasta S-a preamarit Tatal Meu ca voi sa aduceti roada multa" (Ioan 15, 8). 

Se poate da slava lui Dumnezeu nu doar printr-o moarte martirica sau printr-o lucrare misionara ci si prin belsug de roade duhovnicesti. Prin rugaciune si alte stradanii carora sa ne daruim cu tot sufletul. „Iar roada Duhului este iubire, bucurie, pace, indelunga-rabdare, bunatate, facere de bine, credinciosie, blandete, infranare, curatie" (Galateni 5, 22). Conditia obligatorie pentru a da aceste roade este aceea de a sta prinsi de radacina, de a ramane in El, caci sufletul care ramane nealtoit la butasul dumnezeiesc se usuca si zadarnic este sa se astepte de la el a da roade. „Eu sunt vita; voi mladitele. Cel ce ramane intru Mine si eu intru El, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5)

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 1 februarie 2012

duminică, 12 februarie 2012

Proiect Fuziune 2012 - 2.1

Detalii, aici


"Nu poţi vindeca trupul, dacă nu vindeci sufletul”
Socrate

...Nu poţi vindeca Pământul, dacă nu vindeci oamenii!"


... şi tu poti fi unul dintre cei care  pot schimba lumea!

Daca la inceput m-am rezumat doar la indicatiile Proiectului, incepand cu a doua practica m-am surprins  mergand plina de incredere si entuziasm catre un izvor de Lumina, ganduri bune, idei sanatoase ce aveau sa devina curand realitate. Acum, aflandu-ma deja la a treia sesiune, ma vad singura, vad ca desi am idei si le mai si fac publice oamenii nu vor sa vada, sa asculte, oamenii nu au interes si asta ma doare, ma macina pentru ca ajung de multe ori sa ma lupt cu morile de vant si asta e totul...Oare sa fac eu ceva gresit? Oare am prea multa incredere in oameni si mai creez si asteptari si mai fac si planuri, toate puse in aceeasi barca ce se indreapta catre paradis (paradisul creat/imaginat de mine)? Oare doar control pot oferi, doar momente predictibile? Oare libertatea si acel lasa sa fie le-am pierdut undeva pe drum?
Mai jos, mesajul primit pe grup in vederea adaugarii la meditatia de azi:
Va trimitem alaturi completarea textului pentru meditatia din 12 feb 2012 ora 21:
"Cer pentru tara si poporul meu evolutie spirituala,conducatori cu inalt nivel de responsabilitate si credinta!Fie ca problemele actuale sa-si gaseasca solutii pasnice si eficiente de rezolvare! Voi lucra cu Lumina pentru succesul tarii mele!"
Adaugam acest text celui anterior si incheiem cu expresia --ASA SA FIE!
Sugeram ca luminarea sa aiba luna aceasta culoarea portocalie.(nu este o conditie esentiala,se poate medita cu luminare alba...)
Trimiteti echipelor voastre noile informatii si consultati si pagina de Facebook---Proiectul Fuziune 2012.

Asteptam feed-back de la voi--pe curind! Fiti increzatori,suntem din ce in ce mai multi....


Pentru cea de-a treia sesiune vin cu urmatoarea recomandare: in afirmatiile spuse ii voi aminti si pe cei aflati la nevoie in aceste momente plus rugaciunea de mai jos.


Din Punctul de Lumină, din Mintea lui Dumnezeu
Fie ca Lumina să pătrundă în Minţile noastre.
Fie ca Lumina să coboare pe Pământ.

Din Punctul de Iubire din Inima lui Dumnezeu
Fie ca Iubirea să pătrundă în Inimile noastre.
Fie ca Iubirea să înflorească pe Pământ.

Din Centrul de unde Voinţa lui Dumnezeu este cunoscută
Fie ca Ţelul Divin să călăuzească Voinţele noastre 
Ţel pe care Maeştrii îl cunosc şi îl slujesc.

Din Centrul pe care îl numim Umanitate
Fie ca Planul de Iubire şi de Lumină să se înfăptuiască
Şi fie ca acesta să zăvorască uşa unde sălăşluieşte întunericul.

Fie ca Lumina, Iubirea şi Puterea să restaureze Planul Divin pe Pământ.


Cum / ce simt?
  • Simt ca acest drum este lung si dificil dar frumos, aducator de bine, mangaietor ca vantul in serile calde de vara;
  • simt ca am nevoie sa fac loc Luminii in interiorul meu pentru a o putea trimite astfel si catre altii; 
  • simt ca daca nu-mi dezvolt anumite abilitati de a vedea si a simti nu pot, efectiv nu pot vedea si simti adevarata Lumina, in cel mai fericit caz as putea sa-mi imaginez ceva asemanator cu Lumina si asta nu este decat rodul imaginatiei mele, a gandirii, a Eului, nici pe departe, rezultatul unei vieti cumpatate, al unui exercitiu de vointa, al autodisciplinei si al dificultatii devenirii;
  • simt ca am mult de munca  daca doresc sa-mi ating telul, acela de a da mai departe, de a vorbi despre schimbare; nu putem vorbi despre Lumina, bunatate, daruire, daca nu incepem procesul de cunoastere a lor, cunoastere prin prisma interiorului nostru; sa ajungem in final la a simti intr-atat incat atunci cand rostim cuvantul "LUMINA" sa simtim Lumina atat de intens incat avem lacrimi in ochi si nu de tristete ci de bucurie (acest lucru, aceasta reusita ar transcende nivelul omului prezent in lumina implementarii si acordarii la noua paradigma si anume omul modern spiritual, intuitiv, omul care simte inainte de a gandi, omul care se substiuie);
  • simt ca am nevoie de energie, motivatie, vointa de a continua, de a merge mai departe chiar si in cele mai grele momente, cand simt ca nu mai pot si daca nu am suficienta tarie pot distruge castelul de nisip in mai putin de o secunda;
  • simt ca am nevoie sa daruiesc, sa daruiesc tocmai acele lucruri pe care le observ lipsa la cel de langa mine;
  • simt ca am nevoie de ajutor, suport, sprijin in momentele cheie cand ma simt eu goala si atunci incep sa ma simt mica, neputincioasa si, cu smerenie, recunostinta si pocainta cer de la Lumina doar un graunte pentru a continua, pentru a iesi din Intuneric; Atentie insa ca aceasta etapa este inselatoare, te poti victimiza, injosi, "autoridiculiza, autoblama" doar pentru a primi putin ajutor in momentul cand esti pierdut propriul joc al mintii; datorita dragostei Luminii poate vei primi ce vei cere insa daca te vei intoarce la aceleasi obiceiuri care nu duc alt undeva decat inapoi de unde ai fost salvat, acesta nu reprezinta decat cercul vicios adorat de uman.
O seara binecuvantata!

joi, 9 februarie 2012

Ganduri acasa

Aici, departe de situatia atat de rece de acasa, nu-mi ramane de facut decat sa trimit tuturor oamenilor, romanilor, gandurile mele calde, bune si pline de speranta. Tocmai am iesit de la dus si ma gandesc cu parere de rau ca sunt acasa sute, poate chiar mii de suflete care se lupta cu gerul, cu terminarea alimentelor, a lemnelor pentru foc, sunt animale ( nu doar pasarile cerului) care rabda de foame (aici pasarile iernii sunt fericite si norocoase, cele mai multe gospodarii agata de vreo ramura cate un saculet cu seminte). Ar fi bine, frumos, minunat sa ajutam atat cat putem, chiar daca cu o floare nu se face primavara, chiar daca ne numaram printre cele 1% inimi care actioneaza atat cat pot.

Desi risc sa fiu blamata pentru necunostinta de cauza (ca eu sunt departe, stau la caldurica si am cele necesare, in concluzie nu duc lipsa de nimic), imi permit totusi sa afirm ca aceste zile sunt momentele ideale de incercare a exercitiului de intr-ajutorare, de daruire, de intins mana catre cel care nu are, el (celalalt) are tot o mana inghetata la fel ca a ta, dar poate tu ai unde sa mergi sa te incalzesti, el poate nu, ai putea sa-i dai totusi manusile tale.

Resturile de paine care, de cele mai multe ori ajung la ghena, si-ar putea gasi un loc tare bun, de pervaz sau in gradina din spatele blocului (dupa ce am curatat putin zapada in prealabil) iar vrabiutele, istetele, le-ar gasi cu dibacie si tare recunoscatoare ar mai fi. Astfel ca in diminetile de vara vor veni la geamul tau si-ti vor canta "Buna dimineata" pe limba lor drept multumire pentru minunea si darul ce le-ai facut.

Poate nu ne mai rugam (in stilul clasic) insa un gand bun care sa aduca speranta, putere, rabdare, vointa, control al disperarii, putem trimite fiecare, din patul nostru cald, din camera noastra frumos luminata, catre cei aflati la nevoie. Lumea acesta virtuala ne invita intr-o calatorie putin diferita decat realitatea din satele noastre. Poate multi am uitat:

  •  cum e sa speli de mana si sa nu cunosti inca lejeritatea, usurinta spalatului la masina automata;
  • cum e sa cari apa de la fantana; 
  • cum e  sa inghete apa (asta daca ai robinet in casa); 
  • cum e sa tai lemne la minus 15 grade sau mai bine; 
  • cum e sa lasi cainele afara in lant desi e ger si viscoleste cu pofta nebuna ("datoria cainelui e sa pazeasca casa, curtea, nu sa stea in casa la caldura; doar e un ANIMAL"-prin traducere, un simplu obiect insulfetit de care ne folosim atat cat se afla in stare de functiune, daca e batran, sau a mancat ceva otrava, asta e, altul) -> o alta fateta a egoismului si inca un motiv de schimbare si inca un moment in care nu par ridicola ca scriu despre astfel de lucruri.

Intentia mea este doar sa fac posibila oglindirea acestei alte parti a realitatii rurale in oglinda urbanismului. Cum putem sa alergam dupa crearea unei imagini cat mai aproape de perfectiune cand nu cunoastem si nu putem intelege valoarea suferintei umane, cand nu suntem in stare sa ne putem, fie si pentru doua secunde, in locul unei alte persoane. Daca am incepe cu membrii familiei, apoi cu partenerul (a), am reusi sa ne dezvoltam un anumit simt al "apoapelui", al lui "tu" sau "el", al "celuilalt", al "altruismului" in ultima instanta dar asta inseamna moartea Eu-ului si doare.

"Dupa mine potopul", mi-as dori sa pot schimba acest lucru, sa transform acest slogan intr-un motto constructiv, iubitor, datator de ajutor la nevoie. A fost valabil si pentru mine intr-o vreme si nu am inteles cand mentorul a vorbit cu mine si mi-a explicat cum stateau lucrurile de fapt. M-am trezit intr-un final si acum incerc sa ma lupt cu norii de pe cer in speranta ca intr-o buna zi va fi senin si in interiorul nostru, al fiecaruia.

Omul ajunge sa actiuneze abia cand este incoltit din toate partile, cred ca aceasta perioada de iarna grea ofera un bun prilej pentru a nu mai sta cu mainile in san si a astepta sa vina Sfantul Duh sa dea zapada de pe trotuar ca ... noi...nu o facem. Aici, in Germania, fiecare cetatean are obligatia de a curata partea de trotuar din fata casei sale. Daca se intampla un accident in urma ignoratei si lenii tale si cineva cade si isi rupe o mana, un picior, ceva, te poate da in judecata si vei plati tu, nu casa de aigurari. De ce sa astepti pana in ultimul moment, de ce sa astepti pana tot trotuarul este acoperit, iar zapada destul de mare, iar munca pe masura, pe cata vreme, in fiecare familie sunt mai multi membri, in blocuri sunt destui locatari, asadar fiecare cot la cot ar putea curata, de exemplu trotuarul, si nu ar face-o pentru Basescu ci pentru ei, pentru ca ei vor merge p-acolo. E mai simplu sa stai cu mana intinsa poate cineva va face ceva, decat sa fii tu cel care incepe si poate asa vor veni si altii; si poate asa mai socializam putin, se mai dezvolta si spiritul comuniunii, al grupului, al lui "a fi impreuna la bine si la greu", am uita ca anul trecut ne-am certat pentru locul de parcare si poate ne vom saluta iar.

O seara calduroasa si multe ganduri bune!



Joia frumusetii :)

Detalii aici

In urma cu o saptamana am descoperit o noua modalitate de demachiere - cu ulei . Cum eu nu folosesc farduri si alte minunatii care "fac femeile sa arate mai bine si sa se simta bine, exceptional chiar, femei in adevaratul sens al cuvantului, doar daca si-au aplicat fondul de ten, altfel nu", m-am bucurat ca am gasit acest nou "mod de joaca".

In vara anului trecut, la recomandarea unei prietene, imi aplicam in fiecare seara ulei de masline si dormeam asa, evident cu un proposel ceva pe perna pentru a evita posibilele pete. 

Dupa o vreme am renuntat pentru ca "lumea mea" a luat alta forma, s-a reconfigurat iar obiceiurile mele s-au mai modelat si ele. Acum insa, sunt mai pregatita sa urmez rutine de tot felul, cu alte cuvinte, imi place rolul de initiatoare intr-ale ritualurilor, momente in care invat sa las pasiunea din interior sa se strecoare afara, sa se bucure de viata. Acum vreau sa-mi exersez perseverenta, daruirea, munca catre ceva folositor, util tuturor.

 Desigur, eu nu lucrez, nu am un program incarcat, insa aceste lungi zile petrecute pe alte taramuri decat cele natale, m-au determinat sa-mi creez un program care sa ma conduca atent catre perfectiune. Daca as sta in coltul cel mai intunecat al camerei, cu o perna in brate (perna pe post de burete, sa poata absorbi lacrimile ce mi-ar curge izvor) m-as distruge singura, m-as urati si as mai face si zile amare celorlalti. Asadar, mai bine iau taurul de coarne si Actiune! (plus ingrijire personala).

Am gasit aici alte cateva recomandari de masti hidratante, usor de aplicat, simplu de procurat cele necesare si rapide, doar suntem albinute :) iar aici cateva cuvinte despre un detaliu mai putin placut din viata unor femei - cancerul de san. Refuz sa folosesc cuvinte grele pentru a descrie acest fenoment pentru a nu creste frica, disperarea femeilor.

Pentru azi:
  • Masca hidratanta pentru ten cu kiwi:
Kiwi este fructul care asigura pielii o hidratare perfecta. Mai mult, fiind bogat in acizi grasi esentiali, el reda pielii supletea pentru ca are in componenta fitosterolii, substante naturale antiinflamatorii, poate fi aplicat si pe tenurile foarte sensibile. Se face un piure dintr-un fruct si se aplica pe obrazul curat. Dupa 15 minute, se inlatura masca.
  • Masca hidratanta pentru par:
Aceeasi de saptamana trecuta. Mentionez ca dupa spalare, imi clatesc parul cu otet. Desi am fost putin reticenta la inceput, am observat ca mirosul nu persista.

O zi frumoasa, cat se poate de calduroasa si ... 
...ne vedem joi! :)


miercuri, 8 februarie 2012

Noi nu vedem încă sângerările sufletului aproapelui, si din această cauză nu avem milă...

Când binecuvântezi, realitatea se transformă, se preface, cu harul lui Dumnezeu, în loc de întâlnire cu El. Şi, de exemplu, în loc să fie în faţa ta doar o persoană care ţipă la tine sau îţi face reproşuri, vei simţi că este acolo şi Domnul, Care îţi dă puteresă vezi:
  • ce ai greşit tu; 
  • ce neputinţă are celălalt;
  • cât e de bolnav sufleteşte;
  • ce vrea Dumnezeu de la tine în acea situaţie. 
Tu poate că vrei, cum este şi firesc, să vadă cel din faţa ta că nu are dreptate, că a greşit, că exagerează şi să nu te mai chinuie. Domnul vrea ca tu să poţi iubi şi în aceste condiţii, să vezi că sufletul celui din faţa ta e rănit, ca şi al tău, şi să-ţi fie milă şi să te rogi pentru el. Dacă cel ce te stresează ar fi rănit, muşcat de un câine şi, din cauza durerilor şi a fricii ar striga şi te-ar lovi cu mâinile când ai vrea să-l ajuţi, te-ai supăra pe el? Nu, pentru că mila şi dorinţa de a-l ajuta te-ar face nici să nu simţi durerile. Dar noi nu vedem încă sângerările sufletului aproapelui, şi din această cauză nu avem milă... 

marți, 7 februarie 2012

A trăi suferinţa între răbdare şi calmante


Dialog cu prof. dr. Aurel Romila, psihiatru la Spitalul „Alexandru Obregia“, Bucureşti :
A trăi suferinţa între răbdare şi calmante
Diac. George Aniculoaie

Ne-am obişnuit ca la cel mai mic semn al suferinţei să alergăm la raftul cu medicamente. De ce să o suportăm cu stoicism când o simplă pilulă ne aduce liniştea pentru câteva ore? "E un "mal du siècle"", ne-a spus prof. dr. Aurel Romila, psihiatrul care timp de 50 de ani a tratat bolnavii la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia" din Bucureşti.

Domnule profesor Aurel Romila, românii suferă din ce în ce mai mult, unii chiar au ajuns la gesturi extreme. Cum priveşte psihiatria suferinţa şi care sunt soluţiile cu care vine în ajutorul suferinzilor?

E un termen care dă impresia că îl ştie, că îl trăieşte sau că l-a trăit toată lumea, iar din punct de vedere academic are şi el limite de sens. Din punct de vedere popular este clar că este echivalent cu o neplăcere, cu o durere, care însoţeşte practic mai ales bolile corporale şi mai puţin pe cele psihice. Sau, mai exact, se face o diferenţă între suferinţa din bolile corporale (reumatism, de exemplu), faţă de bolile psihice cu care te chinui, nu te plângi de durere, ceilalţi nu-şi dau seama exact ce ai, deşi nu înseamnă că dacă ai o depresie nu e o suferinţă foarte mare.

Deci primul lucru este să facem diferenţa între aceste două feluri de suferinţe...

Treaba mea ca psihiatru este să vorbesc mai pe larg despre suferinţa psihică. În mod paradoxal, aşa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferinţă clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai uşoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferinţe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deşi deranjează enorm pe ceilalţi, ei nu-şi dau seama de asta şi par mai indiferenţi şi nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem nişte grade de suferinţă chiar în bolile psihice.

Nu pot trăi fără antalgice

Din experienţa dumneavoastră ca psihiatru, care sunt valenţele de acomodare a omului cu suferinţa?

Desigur că fiecare persoană, având o structură diferită, nu va avea o suferinţă identică. De ce? Pentru că trăirile sunt subiective şi fiecare are o anume structură, care se exprimă şi în suferinţă. Prin urmare, sunt oameni care se lamentează foarte mult, deşi ea obiectiv poate să nu fie foarte importantă. Asta este o tendinţă de exteriorizare, de exagerare, de isterizare, de simulare etc., în contrast cu alţi oameni care sunt rezervaţi, se interiorizează, se ascund. Deci, avem două feluri de oameni, din punctul acesta de vedere: oameni cu exteriorizare şi oameni cu interiorizare. Sigur că în ciuda acestei suferinţe ea nu este nici pentru acelaşi om la fel. De regulă, se produce bineînţeles un fel de coexistenţă, de acomodare, chiar cu răul, şi atunci e uimitor să vezi pe cineva, să ştii în ce context e şi totuşi el se suportă. Pe când unii nu se suportă, iar dacă le spui diagnosticul nu admit şi, Doamne fereşte!, se sinucid.

Dar această ideologie a suferinţei duce la acomodare, în aşa fel încât se ajunge la un fel de stoicism.

Totuşi, în ciuda acestei filozofii, e mai bine să nu ai suferinţă, aşa că, să nu vă miraţi, în medicină, din vreo 15.000 de medicamente, grupul cel mai mare este cel contra durerilor. Se numeşte medicaţia antalgică. Cuprinde de la antinevralgicul obişnuit până la morfină, toate făcute să uşureze, să îmbunătăţească subiectivitatea omului, să poată suporta. Prin urmare, oamenii cu suferinţă cronică sunt obişnuiţi cu pastilele şi chiar dacă pastilele sau injecţiile, în cazurile mai grave, le dau o linişte de trei-patru ore, tot contează acest lucru, însă ajung dependenţi, şubrezind buna funcţionare a celorlalte organe. De aceea este foarte important sfatul medicului. De pildă, dacă auzi că la un moment dat cineva foloseşte în loc de un antinevralgic 10-20, te revolţi. Dar acesta ştie că nu mai poate trăi decât cu asta.

De fapt, acelaşi mod de a gândi îl au şi dependenţii de droguri...

Din punctul acesta de vedere chiar lucrurile au căpătat următorul aspect, puţin misterios. În afara oamenilor cu boli reale, avem şi nişte boli mai fine, mai spirituale, ale epocii, ale generaţiei. Se întâmplă acum că generaţia tânără are riscul cel mai mare de a intra într-o toxicomanie. De ce? Aceştia, fiecare în parte, spun că suferă. E un "mal du siècle", adică nu suportă epoca în care trăiesc, nu suportă politica şi atunci starea aceasta îi obligă să bea, să fumeze, să-şi trăiască fericirea în mod artificial. Această problemă, care frământă generaţia tânără, atacă viitorul ţării. De ce? Pentru că are la bază o explicaţie psihologică, pe care nu o găsim în laborator, într-o analiză, ci o găsim în această suferinţă. Deci, până la urmă, suferinţa poate fi şi spirituală şi poate să ţină şi de epocă.

Să rămânem stoici

Aşadar, trebuie să încercăm mai mult să ne luptăm cu suferinţa şi să o înţelegem, decât să scăpăm sau să uităm de ea?

Da, bineînţeles. Să nu ne îmbătăm cu soluţii false, impropriu cu alcool, toxice, medicamente prea multe. Dorinţa asta absolută "eu vreau să fiu fericit", "vreau să scap", "scapă-mă!", pe care o avem noi, nu se poate întâmpla întotdeauna. Desigur că, dacă este o cauză extirpabilă chirurgical, atunci avem norocul şi scăpăm. Trebuie să rămânem aşa cum ne învaţă şi religia, stoici, şi nu aplecaţi spre plăceri. 95% din emisiile televiziunilor sunt axate pe distracţie şi plăcere. Acestea sunt ca să-ţi fure oarecum atenţia de la problematica pe care o ai, însă asta nu te scapă de... reumatism.

Să ne rugăm să suportăm suferinţa

Prof. dr. Aurel Romila: "Îmi permit să relatez foarte pe scurt cum mi-am dat eu seama de două concepţii despre suferinţă în puţinele călătorii care le-am făcut. Am fost la Muzeul de Antichităţi din Atena unde m-au uimit figurinele şi statuile care exprimau foarte mult optimism, dragoste de viaţă, lume dezbrăcată, deci fără dureri, suferinţă. După mai mulţi ani, la bătrâneţe, am ajuns să mă duc la Tesalonic, la Muzeul de Bizantinologie. Aici am văzut un contrast enorm. Oamenii semănau foarte mult cu sfinţii din bisericile noastre, adică nişte figuri severe, îmbrăcate, totul era sobru, cu o atmosferă exact cum este în Biserica noastră Ortodoxă. Atunci am înţeles aceşti doi poli ai tratării suferinţei umane. Una a fost antichitatea greco-latină, cu o tendinţă către hedonism, către plăceri, către epicureici, şi după aceea creştinismul, care ne-a pus obiective superioare omului. Omul e legat de Dumnezeu, omul trebuie să sufere, să-şi ducă crucea, prin urmare complet diferit.

M-am gândit care tendinţă o fi mai bună, şi răspunsul meu a fost desigur că multă înţelepciune a avut aceasta cu origine creştină, neoplatonică, bizantină, în sensul că ea ne face să putem suporta. Noi nu trăim aici în Rai şi rar găseşti un om care să nu fie confruntat cu tot felul de suferinţe, or, dacă el nu are această fibră morală, spirituală, de a se opune, ca şi concepţie, va suporta extrem de greu viaţa, şi asta va fi o cauză de sinucidere. De aceea este extrem de important de ce să suportăm. Păi, ca să nu facem rău nici familiei noastre, noi suntem totuşi nişte oameni angajaţi, avem copii, avem un rol social. E cu mult mai bine să existăm pentru societate decât să terminăm la modul acesta brutal, chipurile, prin faptul că suferim. Însă uneori se produc aceste sinucideri, iar presa nu încetează să caute cauze pe care nu le va şti niciodată. Anumite suferinţe rămân misterioase, dacă Dumnezeu ne-a îngăduit bolile şi suferinţa, să ne rugăm totuşi lui Dumnezeu să le putem suporta."

Interviu preluat de aici

luni, 6 februarie 2012

Atat de simplu!

Fac o plecaciune in fata lumii, a naturii asa cum este ea in fiecare zi, a puterii frumosului ce ma inconjoara; aleg sa renunt la ignoranta si sa ma indrept cu inima deschisa catre Lumina, singura care poate vindeca, mangaia si explica intunericul.

Cu recunostinta aleg sa privesc cerul diminetilor reci de februarie;
Cu bucurie pasesc curioasa catre fereasta ce sta sa-mi arate poarta catre un nou inceput;
Cu zambet privesc afara si ma minunez ca sunt inca aici, ca pot fi un sprijin pentru un alt om suferind,ca pot trai inca bine (am caldura desi este iarna, am un pat unde pot dormi, am un acoperis deasupra capului, am mancare in frigider, am bani in portofel pentru micile dorinte egoiste);
Cu gratie imi practic rutina zilnica; 
Cu maiestrie imi contruiesc zilele insorite (daca nu de prea iubitul soare construite, atunci de Dumnezeul interior, iar daca impreuna s-ar hotari sa devina, intr-un final, o echipa, atunci entuziasmul ar redeveni natura mea);
Cu multa vointa merg mai departe pentru ca firea omului este inselatoare si intinde de cele mai multe ori capcane si nu mai vreau sa fiu prizonierea propriilor Demoni;
Cu dorinta arzatoare aleg sa devin o fiica a Luminii tocmai pentru ca mi-a fost dat sa cunosc, sa intalnesc si sa invat sa ma bucur si sa multumesc pentru miracolul Luminii .


Sa ne incalzim asadar unii pe altii cu caldura sufletului nostru atat de frumos in aceste zile reci de februarie precum curajoasele pasarelele reusesc iernii, de fiecare data, impreuna!

Povestea devenirii 6

Detalii aici
... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana


Saptamana 6-12.02.2012 o voi dedica Muncii; muncii cu drag si spor :) cu scopul de a crea propria "bratara de aur".


6. Munca
Munca trebuie făcută cu o atitudine creativă – niciodată în scopul unui câştig egoist, ci pentru şansa de a avea o lume mai bună pe care ne-o oferă.

Cei care muncesc cu gândul la răsplata trăiesc în viitor; îşi pierd obiceiul de a trăi aici şi acum, singurul loc unde poate fi găsită fericirea adevărată.

Munca trebuie să fie făcută întotdeauna cât mai bine cu putinţă – nu din autoamăgire, ci în semn de mulţumire pentru darul vieţii, luminii soarelui, apei şi aerului – şi în semn de mulţumire pentru puterea data nouă de Dumnezeu pentru a le fi de folos semenilor noştri.

Afirmaţie
Voi munci gândindu-mă la Tine, Doamne, Dumnezeule. Ţie îţi închin ce este mai bun în mine.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeule, Preaiubit, care ai creat atât de minunat munţii înalţi, înzăpeziţi, râurile în matca lor, florile colorate şi parfumate, oceanele întinse şi unduitoare şi stelele depărtate şi strălucitoare: arată-Ţi prin mine bucuria Ta perfectă.


  • Tema 5 - Impartasirea - Cum a fost saptamana trecuta?

+pentru mine este un nou mod de a-mi tine mintea ocupata si a nu-i mai permite sa vagabondeze pe unde vrea ea;
+ma simt mai bine, sunt mai multumita de mine;
+practica imi permite explorarea adevarului interior.

-m-am confruntat cu o parte intunecata din mine de care nu eram tocmai constienta si nu am reusit sa o gestionez tocmai bine;
-am fost determinata sa ma privesc si dintr-un alt punct de vedere si am descoperit o alta realitate, diferita de cea pe care o cunosteam;
-am evitat analiza.


  • Concluzii

1.De mana cu Vointa, aliatul ideal in astfel de procese.
2.Autorecompensa, autoaprecierea si automotivatia, alti treo prieteni de nadejde.
3.Voi continua sa merg pe acest drum chiar daca inconstientul imi joaca feste :) .

Un verset pe saptamana 6 din 52


Detalii aici

Nu va ingrijiti de marirea voastra!


"Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3, 30)

Una din cele mai grele incercari ale omului este aceea de a-si recunoaste micimea in fata unei persoane cu viata morala inalta si sa accepte ca tot ce a fost se va schimba sub actiunea unei noi forte. In special pentru cei aflati intr-o pozitie publica, acestia trebuie sa aiba in vedere in primul rand scopul pe care sunt chemati sa-l slujeasca si sa nu rateze o cauza obsteasca datorita pornirilor meschine si a calculelor personale. Deplina smerenie inseamna sa fim gata mereu sa trecem in umbra, sa ne bucuram de succesul altuia, sa nu ne stea gandul la propria noastra marire. Rugandu-ne sa primim darul renuntarii si uitarii de sine, sa-L preaslavim pe Hristos cu buzele noastre si cu viata noastra, pentru ca noi sa ne micsoram si El sa creasca.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 31 ianuarie 2012

joi, 2 februarie 2012

Joia frumusetii :)


Am redevenit si eu o mica amatoare a ingrijirii personale. Cum nu ma incadrez in categoria celor care iubesc machiajul, am imbratisat asadar Naturalul.

 Acest ritual al meu decurge in felul urmator: imediat dupa pranz imi pregatesc camera unde urmeaza sa stau in urmatoarele 30 de minute; imi pregatesc mastile, mi le aplic, imi pregatesc intre timp si cafeaua iar cand fiecare etapa a fost parcursa cu bine, imi permit sa ma relaxez o jumatate de ora facand si cateva exercitii de respiratie sau repetand afirmatiile de autovindecare sau efectiv jucand rolul observatorului, lasand sa treaca gandurile precum norii pe cerul senin de vara. Totul decurge ca un dans al Frumosului si al daruirii. Simt ca sunt o parte a Bucuriei divine si in cele din urma ajung sa Fiu una.

De ce ritual?
  •  Pentru ca presupune o anumita randuiala, un anumit set de practici in vederea obtinerii unui produs final de calitate. Nu intri in baie si iti arunci "postiile astea" pe fata, plina de nervi ca ai avut o zi grea si la naiba, inca mai ai treburi de facut si nici macar timp de un dus linistit nu ai dar totusi incerci sa-ti faci timp si de tine, (second-hand, atlfel nici nu ai cum). Nu! Daca avem la dispozitie 10 minute pentru o masca pentru ten, cele 10 minute sa fie inchinate doar acestui lucru, pregatirea celor necesare, nu in graba si cu gandul in o mie de parti ci acolo ("in traducere AICI SI ACUM"), sa simti ca ai in mana bolcanelul cu miere de albine, sa le multumesti albinelor ca datorita trudei lor ai tu acum mierea pe care ai ales sa o folosesti intr-un alt mod decat cel clasic, iar asta nu inseamna risipa (faptul ca folosesti un aliment pentru a prepara o masca pentru ten, cand altii mor de foame nu este egoism ci este un alt fel de a aprecia natura, puterea naturii si de a darui mai departe ceea ce am primit noi de la natura). Sa adaugi laptele, sa simti si sa te bucuri de mirosul laptelui, al mierii, sa le simti culorile, sa te minunezi de ele si sa multumesti Naturii pentru toate aceste daruri. Iar pentru aceste lucruri nu avem nevoie de ore ci doar de cateva minute, stim cu totii ca ale noastre ganduri sunt rapide. 
  • Pentru ca reprezinta o dorinta de a reintalni Frumosul, de a (ma) darui celorlalti o parte din aceasta legatura, o ceremonie in cadrul careia scopul nu este unul de natura egoista - sa fiu frumoasa, sa fiu sarmanta, sa frang multe inimi; nu, este calea daruirii de fapt, prin faptul ca aleg sa am grija de mine, aleg totodata sa servesc naturii printr-o forma de altruism; vreau sa arat bine pentru a darui celorlalti frumusete, daca eu radiez atunci poate cineva va gasi acest lucru de folos sau poate ca avea o zi buna; e ceva asemanator cu :
" Învăţaţi să lăsaţi pe chipul vostru să înflorească un zâmbet, este darul pe care-l oferiţi aproapelui, este darul pe care-l oferiţi întregului Univers! – Octavian Paler
Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău. – Gabriel José García Márquez "
  • E ca si cum eu sunt la inceput reflexia soarelui, stralucesc insa aceasta lumina nu este produsa de mine, o primesc de la o alta sursa; cu timpul, datorita repetitiei si a loialitaii, credintei si devotamentului cu care fac toate aceste lucruri, ajung sa-mi descopar propria sursa de lumina datorita careia voi straluci la fel de frumos ca si soarele.
 Pentru astazi am ales sa aplic doua masti hidratante: una pentru par iar cealalta pentru ten. Aceste masti le-am notat in agenda personala, le-am folosit de-a lungul timpului destul de des incat nu mai este nevoie sa verific de fiecare data. Avand in vedere si temperaturile scazute din ultima perioada mi-am zis ca ar fi bine sa acord putin mai mult interes corpului meu.
  1. Masca hidratanta pentru par:
-un ou;
-o lingura de ulei de masline;
-o lingura de ulei de ricin (nu este obligatoriu).
Amestecul se aplica mai intai la radacina firelor de par, dupa care se acopera capul cu o casca pentru dus si se pastreaza minim 30 de minute.

    2.  Masca hidratanta pentru ten - cu miere si lapte:

-2 linguri de miere;
-2 linguri de lapte;
Amestecul se intinde pe fata si pe gat. Se lasa sa actioneze timp de 10 minute, apoi se clateste cu apa calduta. 

Pe net se gasesc foarte multe recomandari in ceea ce priveste mastile naturale facute acasa. Iata aici pentru ten, gat si decolteu; iar aici pentru par, in sezonul rece.

O dupa-amiaza frumoasa, atat de frumoasa precum zambetul unei femeie care se ingrijeste si pe sine pentru a se darui!

Asadar, ne vedem joi! :) ;)