Fac o plecaciune in fata lumii, a naturii asa cum este ea in fiecare zi, a puterii frumosului ce ma inconjoara; aleg sa renunt la ignoranta si sa ma indrept cu inima deschisa catre Lumina, singura care poate vindeca, mangaia si explica intunericul.
Cu recunostinta aleg sa privesc cerul diminetilor reci de februarie;
Cu bucurie pasesc curioasa catre fereasta ce sta sa-mi arate poarta catre un nou inceput;
Cu zambet privesc afara si ma minunez ca sunt inca aici, ca pot fi un sprijin pentru un alt om suferind,ca pot trai inca bine (am caldura desi este iarna, am un pat unde pot dormi, am un acoperis deasupra capului, am mancare in frigider, am bani in portofel pentru micile dorinte egoiste);
Cu gratie imi practic rutina zilnica;
Cu maiestrie imi contruiesc zilele insorite (daca nu de prea iubitul soare construite, atunci de Dumnezeul interior, iar daca impreuna s-ar hotari sa devina, intr-un final, o echipa, atunci entuziasmul ar redeveni natura mea);
Cu multa vointa merg mai departe pentru ca firea omului este inselatoare si intinde de cele mai multe ori capcane si nu mai vreau sa fiu prizonierea propriilor Demoni;
Cu dorinta arzatoare aleg sa devin o fiica a Luminii tocmai pentru ca mi-a fost dat sa cunosc, sa intalnesc si sa invat sa ma bucur si sa multumesc pentru miracolul Luminii .
Sa ne incalzim asadar unii pe altii cu caldura sufletului nostru atat de frumos in aceste zile reci de februarie precum curajoasele pasarelele reusesc iernii, de fiecare data, impreuna!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu