RSS

vineri, 30 noiembrie 2012

Ninge linistit...in Bavaria :)

de ieri a inceput sa ninga usor, frumos si delicat. Dimineata Mao o facut cunostinta cu zapada pufoasa insa tot caldurica, papica buna si managierile pline de dragostea noastra sunt preferatele lui.

 Iata cateva fotografii:
 dimineata la ora 6.30, inviorare impreuna cu Mao

 Liliacul din gradina noastra


 Copacul favorit al veveritelor



Unchiul Pedro urandu-le pasarelelor O zi buna si o iarna blanda


O zi frumoasa de sfarsit de Noiembrie!

miercuri, 28 noiembrie 2012

Idei de cadouri facute de mana. Azi: trei variante de realizare a cutiutelor de cadouri

Cele trei variante sunt foarte usor de realizat, sunt ideale pentru a oferi daruri personalizate si mai ales facute de mana; sunt indicate pentru cadourile de dimensiuni mici dar se poate improviza daca este nevoie. 
Prima varianta-Cutiuta impaturita-o gasiti aici. Cea de-a doua este destul de asemanatoare cu prima, iata aici tutorialul. Iar cea de-a treia - Cutiuta de cadou -perna - este cea mai simpla, amuzanta si simpatica varianta, aruncati un ochi aici.
 Eu am lucrat doar prima si ultima varianta si am mai creat un model pornind de la Cutiuta perna. Voi reveni cu un alt post in care voi arata si modelele lucrate.

O seara frumoasa!

"Ochii nostri nu sunt facuti pentru dispret"



"Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre."
N.Steinhardt
continuarea aici

esenţa stă în dăruire, în ieşirea din sine..



"A-l iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi nu-i de ajuns, căci poţi fi ursuz, acru, morocănos şi aspru şi să nu te iubeşti nici pe tine însuţi. (Ori să fii un fanatic şi să crezi că binele se propovăduieşte cu bâta şi cu închisoarea ori să-ţi închipui că din moment ce ţi-ai pus pe umeri o manta neagră şi te uiţi crunt la oameni ai devenit creştin.)

Trebuie să-l iubim pe aproapele nostru aşa cum spune Domnul la Ioan 13,34: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi unul pe altul să vă iubiţi“.

Poruncă aşadar nouă pentru că iudaismul cunoştea preceptul iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi, dar creştinismul ne cere mai mult şi are în vedere tocmai posibilitatea unor firi posace şi oţărâte care nici pe ele însele nu se iubesc. Iar Domnul cum şi-a dovedit iubirea? Urcându-se pe cruce pentru alţii.

Vasăzică esenţa stă în dăruire, în ieşirea din sine, nu cu trupul astral, cum spun spiritiştii, ci printr-un efort al voinţei nimicitoare de egolatrie."

din Jurnalul fericirii – Manuscrisul de la Rohia, de Nicolae Steinhardt, Mănăstirea Rohia – Polirom, 2012, pag. 198-199

continuarea aici

marți, 27 noiembrie 2012

...un prezent care danseaza...


"Mai întâi, această lume are un alt fel de timp. Este timpul ritmului biologic, nu cel al ceasornicului şi al tuturor lucrurilor condiţionate de ceasornic. Nu există grabă. Este ştiut faptul că percepţia timpului este subiectivă, deci dependentă de calitatea atenţiei noastre, de gradul de interes sau de lehamite, şi de configurarea comportamentului în funcţie de rutine, scopuri şi termene-limită. Aici prezentul este auto-suficient, dar nu este vorba despre un prezent static. Este un prezent care dansează – o formă aflată în plină desfăşurare, care nu are o destinaţie precisă în viitor, fiind, pur şi simplu, propriul ei ţel. El pleacă şi soseşte simultan, iar sământa reprezintă un ţel în aceeaşi măsură ca floarea. Prin urmare, există timp pentru a percepe fiecare detaliu al mişcării într-o articulare cu nuanţe infinit mai bogate. De obicei, noi nu privim lucrurile, ci, mai degrabă, le trecem în revistă. Ochiul vede tipuri şi categorii – floare, frunză, piatră, pasăre, foc – mai mult imagini mentale decât lucruri, contururi vagi umplute cu culori şterse, mereu puţin prăfuite şi terne.

Dar aici, luminozitatea şi conturul unui mugur înflorind se aprofundează continuu. Există timp să le vezi, timp pentru ca întreaga ţesătură de vene şi capilare să se desfăşoare pe ecranul conştiinţei, timp să vezi până în străfunduri forma verdelui, care nu este deloc verde, ci un întreg spectru care se stabilizează ca verde – purpură, aur, turcoazul sclipind în soare al oceanului, luminozitatea intensă a smaraldului. Nu mă pot hotărî unde sfârşeşte forma şi începe culoarea. Mugurele s-a deschis şi fragedele frunze se ivesc şi se retrag cu un gest care este fără îndoială unul comunicativ, dar care nu spune decât ”Astfel!”. Şi asta este cumva foarte plăcut, chiar cât se poate de limpede. Semnificaţia este transparentă aşa cum culoarea şi textura sunt transparente, cu lumina ce nu pare să cadă asupra diverselor suprafeţe, ci să fie chiar înăuntrul structurii şi culorii. De fapt, acolo se şi află lumina, căci ea este trinitatea inseparabilă compusă din soare, obiect şi ochi, iar alchimia frunzei este tocmai culoarea şi lumina ei."

Alan WattsCosmologia voioasă. Incursiuni în chimia conştiinţei
trad. Marian Stan
Aforismul zilei - 27 Noiembrie 2012

preluat de aici 

luni, 26 noiembrie 2012

Idei de cadouri facute de mana. Azi: Punguta de cadou din ziar

Sarbatorile se apropie. Luna Cadourilor bate la usa. Noi avem posibilitati mai mari sau mai mici pentru a darui. Iata ca eu am renuntat sa mai daruiesc lucruri cumparate. Vreau, pe cat posibil, sa-mi dezvolt un obicei din a darui lucruri facute de mine, personalizate, gandite si muncite pentru persoana draga. Recunosc, am mult timp la dispozitie si incerc sa-l folosesc in mod benefic si nu sa-l irosesc cu filme, net, net, filme, online shopping si alte minunatii. 

Marturisesc ca inainte imi displaceau toate activitatile din familie ce necesitau munca, in special in perioada sarbatorilor. Acum, fiind si eu "la casa mea", am realizat, cu lacrimi in ochi, ca am avut parte de o copilarie bogata, plina de "bunatatile mamei", de munca ei fie la bucatarie, fie in casa-mileuri, zugravit, decorat, fie in gradina de legume sau de flori; am fost rasfatata si de dragostea bunicilor: sosete si botosei de lana tricotati , cozonac aromat si gustos, papa bun si o casa cat se poate de curata si bogata. Desi nu am avut norocul sa cresc la tara, am gustat totusi din bucuria unei case cu gradina mare. Sunt recunoscatoare vietii pentru acest dar minunat.

Azi, la casa mea, ma bucur sa o imit pe mama (intr-un mod sanatos) si sa pregatesc ceva bun de mancare, o prajitura pe care sa o savuram in familie, duminica, o mica surpriza pentru cine se pofteste pe la noi, un dar la care nu se asteapta nimeni. E minunat sa te poti bucura de familie si de lectiile de dragoste primite in anii copilariei.  Azi, printre lacrimi, ii vad pe ai mei toti stand impreuna si bucurandu-se de munca mea fie de-acasa fie de Sus.

Va multumesc tuturor si va sunt profund recunoscatoare pentru cine sunt azi!

Va propun o idee de cadou: inspirata de aici  am decis sa daruiesc si eu eco dar si creativ, din inima si cu bucurie. Acest cadou a fost pentru o domnisorica de 15 ani; i-am starnit interesul si mi-a cerut indata detalii cum am realizat acest "minunat dar". 
  • Punguta de cadou este realizata din doua file de ziar; despre dimensiuni va pot spune doar ca tin cont de ceea ce vreau sa pun in sacosa; ziarele sunt de diferite marimi. Pasii sunt simpli de realizat, iata aici linkul (in engleza). Mentionez ca eu nu am respectat unitatea de masura inch ci am adaptat lucrul la dimensiunea foii mele de ziar.
  • Lampa se poate face urmand instructiunile de aici.



Rezultatul este uimitor. Sunt incantata sa ofer astfel de cadouri. Pot alege cu atentie pagini de ziar care stiu ca reprezinta interes pentru cel caruia urmeaza sa fac un cadou. Aceasta este cea de-a doua sacosica pe care am daruit-o. Daca la inceput am avut nevoie de aproape a jumatate de ora, aceasta a fost gata in zece minute :) 

Spor la lucru si o seara placuta de sfarsit de Noiembrie!
...in familie...

Povestea devenirii 39/40/41





   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana


Pentru saptamana 26.11-2.12.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

39. Încrederea în sine
Încrederea în sine, aşa cum este înţeleasă în mod normal, readuce în minte imaginile generalilor de armată şi a eroilor Vestului Sălbatic – oamenii care, pe scurt, ştiu să fie stăpâni pe ei înşişi. Insă alternativele pe care ţi le pune în faţă viaţa sunt cu mult mai complexe de obicei. Încrederea în sine pe calea spirituală este cu totul altceva. Înseamnă încredere în eul tău lăuntric, nu în ego. Înseamnă să trăieşti înlăuntru, să trăieşti prin adevăr, nu prin opinii. Înseamnă să trăieşti prin ceea ce vrea Dumnezeu, nu prin ceea ce vor oamenii. Prin urmare, înseamnă să trăieşti după credinţă, ştiind cu certitudine că, deşi omul este supus greşelilor, Dumnezeu este infailibil.

Afirmaţie
Trăiesc cu certitudinea adevărului lăuntric al lui Dumnezeu. În eul meu lăuntric, şi nu în opiniile celorlalţi sta adevărata victorie.
Rugăciune
Ce contează dacă oamenii mă acuză? Ce importanţă au aplauzele lor? Trăiesc pentru a fi pe placul Tău, Doamne, Dumnezeule, încrezător că, atunci când Tu eşti cu mine, sunt apărat, chiar şi de o hoardă de duşmani.

40. Conştientizarea
Conştientizarea devine tot mai profundă cu cât este mai concentrată asupra ei înseşi. Însă, cu cât interesele cuiva se extind mai mult către lumea exterioară, cu atât mai subţire devine linia de comunicare cu conştientizarea sa. Atunci când conştiinţa îţi este concentrată asupra lucrurilor exterioare, atunci capătă acele caracteristici pe care le atribuie acestor lucruri. De exemplu, bijutierii au ochii strălucitori. Oamenii care nu au sentimentul valorilor spirituale au ochii morţi. Omul trebuie să înveţe să-şi mute centrul de atenţie de la lucrurile “de care” este conştient la cele “cu care” este conştient. Trebuie să devină mai conştient la “sursa” conştientizării sale, la centrul său cel mai profund: Dumnezeul. Prin aceasta conştientizare, bucuria faţă de lumea înconjurătoare devine de o mie de ori mai mare.

Afirmaţie
Văd lumea cu ochii calmului şi ai credinţei. Pentru că ştiu că, aşa cum îi văd pe ceilalţi, aşa voi deveni eu însumi.
Rugăciune
Insuflă-mi, până în miezul fiinţei mele, bucuria Ta. Ajută-mă să fiu conştient de Tine, Doamne, Dumnezeule, în tot ceea ce văd.

41. Gândirea pozitivă
Devenim ceea ce gândim. Şi ceea ce gândim devin şi viaţa şi împrejurările ei. Din conştiinţa divină ne vin răspunsurile tuturor întrebărilor şi soluţiile tuturor problemelor. Confuzia domneşte în conştiinţa noastră inferioară. Gândeşte pozitiv în tot ceea ce faci, deoarece în acest fel te ajuţi să te armonizezi cu fluxul divin. Toate lucrurile armonioase şi benefice sunt atrase către cel care este armonizat lăuntric cu dumnezeirea. Gândirea pozitivă, combinată cu sentimentul armonizării cu divinitatea, nu este niciodată îngâmfată, deoarece îşi trage puterea nu din ego, ci din bucuria dumnezeiasca dinlăuntrul său.

Afirmaţie
Viaţa mea exterioară este reflectarea gândurilor mele interioare. Plin de bucurie dumnezeiască, exprim bucuria şi armonia lui Dumnezeu în tot ceea ce fac.
Rugăciune
Atunci când Tu eşti aproape, Doamne, Dumnezeule, problemele nu pot exista. Dă-mi puterea să Te port întotdeauna în inima mea.

Un verset pe saptamana 39/40/41 din 52




                                             Detalii aici

Moartea inseamna renastere. 
De ce se termina viata ? Terminarea unei vieti nu este intamplatoare, ea este dinainte stabilita de Dumnezeu. Este treaba Lui, care nu da uitarii nici cea mai mica pasare. Pentru cei credinciosi nu exista aceasta frica, exista doar renastere sau mutare intr-o noua viata in care se pastreaza simtamintele, gandurile, insusirile, singura schimbare fiind aceea a invelisului care imbraca sufletul muritor. Acolo este linistea vesnica, odihna de pacat, de griji, de suferinte, de indoieli, de spaime. Dar ce linste este aceasta ? Absoluta inactivitate ? Nu. Acolo este pace sufleteasca intr-o neintrerupta activitate. Liniste absoluta in necurmata lucrare. Tot ce face spre bine face. In toate exista un inteles si un scop care ne scapa. Dar nu ne este de trebuinta sa cunoastem cauzele si intelesul a toate. Asadar sa tacem exact precum copilul care sta la picioarele maicii sale si care, privind-o increzator in ochi, este convins de dragostea ei, chiar daca nu o intelege.
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 25 Noiembrie 2012


Cauta Imparatia lui Dumnezeu. 

"Drept aceea, fiti voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48)

Nu spre bogatie, nu spre slava, nu spre placere, nu spre profit, ci spre imitarea Parintelui ceresc trebuie sa tinda suflletul nostru. . A fi desavarsit înseamna a cauta înainte de toate Împaratia lui Dumnezeu. Împaratia lui Dumnezeu din launtrul nostru nu trebuie alterata prin atingerea viciului si a pacatului. Si odata ce scopurile vietii noastre se schimba, noi devenim cetateni ai Imparatiei ceresti înca de pe acum. Legilor ei ne supunem si de drepturile ei beneficiem. Sfintenia spre care tindem consta intr-o desavarsita sanatate sufleteasca, prin dobandirea Duhului Sfant.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 26 Noiembrie 2012


„Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii." (Apocalipsa 2, 10) 

Al Carui nume purtam, ai Cui suntem, pe Cine slujim ? Prin botez am primit un nume cinstit, numele de crestin, si acest nume trebuie pazit cu grija si pastrat pe de-a-ntregul curat, neatins, nepatat. Trebuie sa fim constienti de aceasta mare raspundere oriunde si cu oricine ne-om afla. De aceea, sa fim „credinciosi si in mic", fata de tot ce ni s-a incredintat si sa ne ferim de influentele lumii. „Nu nesocoti harul care este intru tine" (I Timotei 4, 14). Este de preferat sa consimtim la orice sacrificiu, la orice suferinta, pentru a ne pastra inima curata si viata neatinsa de nici un viciu. Iar in prietenie sa nu cautam ceva din care am putea trage noi insine folos. Prietenului care ni se incredinteaza avem raspunderea de a-i aduce ce este al nostru, iubirea si protectia noastra.

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 27 Noiembrie 2012

duminică, 25 noiembrie 2012

Mao implineste azi 6 luni

 Ghemul meu tigrat, e bland, dulce si rasfatat. Inca ii place sa doarma in pat iar eu uneori ma prefac ca nu vad, alteori il cert doar pentru a avea un motiv in plus de alint.

 Unchiul Pedro este un tip cu personalitate, se lasa iubit doar cand are chef, te face sa-l iubesti pentru ca apoi sa te lase cu ochii in soare; noroc ca aici nu e soarele prea prietenos. Vaneaza soricei pe care uneori ii imparte cu nepotelul, uneori comploteaza impreuna pentru delicatese cum ar fi veverite (ne viziteaza zilnic trei)


Sprinten si dornic de a se bucura din plin de o zi insorita de Noiembrie

 Cu greu se lasa fotografiat in ipostaze dragalase. Cred ca vrea sa-si manifeste autonomia si eu tot il mamesc si nu inteleg ca acum e si el baiat mare :)

 Hmm...o musculita...yummy-yummy 

"Ah..iar vine, nu vede ca vreau sa dorm si n-am chef de fotografiile ei plictisitoare. Am tras cu ochiul in arhiva si are peste 500 de fotografii doar cu mine. E nebuna dar eu tot o iubesc, doar e mamica mea adoptiva :) !"

"Dupa cum va spuneam, gasesc si eu cate o pozitie comfortabila in care pot sa ma alint si ea vine sa ma deranjeze...Am eu grija,nu-i bai, m-am intors cu cateva secunde inainte ca ea sa faca poza...hi-hi-hi, se supara putin dar ii va trece repede."


O seara Meow va ureaza,
Le Petit Mao & Mami Cris

joi, 22 noiembrie 2012

Calea Transcendeţei. Exerciţiul



"Calea iniţiatică este calea EXERCIŢIULUI, adică a muncii continue asupra noastră înşine.
„Munca” iniţiatică nu este, trebuie s-o spunem din start, un „a face”, un „a acţiona”. Ci este o întâmpinare(acceptare), o primire. Înseamnă a asculta cu atenţie. Înseamnă a lăsa să se întâmple, să vină la noi, un adevăr care depăşeşte adevărul obişnuit al eului nostru şi care îndeamnă la o anumită transformare de sine.
...o tehnică bine stăpânită devine o „oglindă activă” care, printr-o neîncetată repetare, pune în lumină falsele atitudini ale omului interior. În acest sens, a ne antrena nu reprezintă deci un principiu din Orient şi nici nu cere adoptarea unui sistem de exerciţii oriental. Munca ce tinde spre o atitudine fizică justă caută aşadar întotdeauna să creeze o structură conformă Fiinţei, adică o atitudine destinsă, deschisă, şi, în acelaşi timp, fermă şi flexibilă, în care suntem transparenţi, capabili deopotrivă să primim FIINŢA şi să acţionăm eficace în lume."

continuarea aici 

luni, 19 noiembrie 2012

Povestea devenirii 36/37/38






   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana


Pentru saptamana 19-25.11.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

36. Puterea
Puterea este un atribut al lui Dumnezeu. Oamenii asociază adeseori cuvântul putere cu ambiţia fără scrupule şi cu dominaţia asupra celorlalţi. Însă puterea este greşit direcţionată dacă este exercitată asupra altora cu scopuri egoiste şi este greşit folosită dacă este exercitată fără grijă faţă de binele celorlalţi. Înţeleasă aşa cum se cuvine, puterea este capacitatea de a ne stăpâni propriile energii mai presus de toate pentru propria noastră transcendenta, dar şi pentru binele celorlalţi. O astfel de putere este importantă pentru evoluţia spirituală.
Mulţi oameni îşi imaginează că dezvoltarea spirituală se manifestă sub forma unui gen de amabilitate excesiv de dulce. Însă sfinţii sunt oameni cu o enormă putere interioară, în faţa cărora adeseori ceilalţi tremură! Însă puterea lor este destinată numai binelui. Rădăcinile ei sunt îngropate adânc în solul dragostei pure.

Afirmaţie
A mea este puterea universului, călăuzită pentru trezirea mea şi pentru trezirea altor suflete adormite!
Rugăciune
Ajută-mă să simt că puterea Ta trece prin venele mele, îmi străbate gândurile şi îmi aprinde sentimentele nobile de dragoste pentru Tine!

37. Înţelepciunea
Adeseori auzim expresia “mai trist, dar mai înţelept”. Aceasta este marca înţelepciunii lumeşti, pe care oamenii o echivalează cu dezamăgirea. Pe bună dreptate, speranţele lumeşti, mai devreme sau mai târziu, sfârşesc cu dezamăgire şi uneori cu o mare durere. Însă nu aşa stau lucrurile şi în cazul înţelepciunii divine! Pe calea spirituală, expresia ar trebui să fie “mai fericit şi mai înţelept”! Pentru că adevărata înţelepciune omenească înseamnă recunoaşterea cel puţin a căii care te scoate din dezamăgire, ducându-te către lumină şi adevăr. Înţelepciunea divină este însăşi Omniştiinţa. Într-o asemenea înţelepciune nu există nici o umbră de durere, ci doar fericire absolută, fericire infinită, fericire eternă!

Afirmaţie
Învăţând lecţiile pe care mi le dă viaţa, evoluez către o bucurie şi o libertate tot mai mari.
Rugăciune
Îţi sunt recunoscător, Doamne, Dumnezeule, pentru fiecare încercare pe care mi-o trimiţi. De fiecare dată când mă poticnesc, ajută-mă să învăţ. De fiecare dată când slăbiciunea mea omenească mă face să cad, ajută-mă să devin mai puternic. Ajută-mă să găsesc în spatele fiecărei dureri înţelepciunea Ta calmă şi reconfortantă.

38. Bucuria
Adevărata bucurie nu este o stare emoţională. Nu este ceea ce simţi când îţi este îndeplinită vreo dorinţă sau atunci când totul merge, în sfârşit, bine. Este ceva lăuntric; este ceva care ţine de suflet. La început, poate să fie cultivata, dar nu reacţionând emoţional la lucrurile exterioare. Nu te lasa purtat de valuri alternative de succes şi eşec. Nu te alătura, în entuziasmul lor, al cumpărătorilor şi vânzătorilor din bazarul acestei lumi. Fii calm înlăuntrul tău, statornic şi vesel în pofida tuturor câştigurilor şi a pierderilor din viaţă. Pe urmă, prin meditaţie calmă, profundă, simte bucuria sufletului. Păstrează această bucurie în toate activităţile tale. Nu o limita, las-o să crească, până când mica ta bucurie devine bucuria lui Dumnezeu.

Afirmaţie
Sunt statornic şi vesel tot timpul. Ştiu că bucuria nu există în afara mea, ci înlăuntrul meu.
Rugăciune
În calmul meditaţiei, în centrul păcii mele lăuntrice, ajută-mă să îţi simt prezenţa emoţională şi aducătoare de bucurie.

Un verset pe saptamana - 36/37/38 din 52




                                             Detalii aici


Sa nu cutezam sa deznadajduim.
 Sa nu deznadajduim niciodata si sa nu-i facem pe altii sa deznadajduiasca. Mai bine sa tacem decat sa dam glas temerilor noastre. Starea noastra sufleteasca se poate rasfrange si asupra celor din jur: deznadejdea ne face slabi si gandurile noastre negre i-ar putea face pe altii sa-si piarda din puterea de a lupta cu ispitele, in timp ce credinta si bucuria sperantei noastre, care ne da putere, se va rasfrange ca o binecuvantare asupra celor din jurul nostru. Daca ni se pare ca munca noastra este zadarnica, ca roadele intarzie, ca secerisul este departe, sa ne amintim de taria si tenacitatea cu care S-a trudit Hristos pe pamant si de nadejdea care nu L-a parasit niciodata, desi nu a castigat o biruinta vizibila iar stradaniile Lui puteau ramane zadarnice. Sa privim cu curaj inainte, la acest punct luminos, si Dumnezeu ne va calauzi sperantele iar viata din jurul nostru va fi mai vesela, mai luminoasa si mai frumoasa.
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 22 Noiembrie 2012


Pastreaza si iubeste. 
"Nu vor mai flamanzi, nici nu vor mai inseta, nici soarele nu se va mai pravali peste ei, si nicio arsita" (Apocalipsa 7, 16).
Sa rezistam incercarilor si ispitelor pentru a ne invrednicii de stralucrea bucuriei si a fericirii. "Sa umblam cu duhul" si sa fim precum pruncii, ca sa intram in Imparatia cerurilor. Fiind asa, vom fi inconjurati de ingerii Sai, care ne vor pazi "in toate caile" noastre si astfel ne vom gasi locul stabilit pentru noi si lucrul pe care doar noi il putem face. Dumnezeu stie cat de greu ne-a fost cand n-am gasit intelegere la cei pe care ii iubeam. El ne intelege cea mai mica miscare sufleteasca si desavarsita Sa iubire am simtit-o in cele mai grele clipe. Lumea sta si se tine pe puterea iubirii Sale, care triumfa in deplinatatea vietii vesnice. In mainile Sale vom gasi linistea si pacea de care n-am avut parte pe pamant. Sa ne rugam"Faca-se voia Ta" si vom primi raspuns. Un raspuns deplin, desavarsit si intelegator la toate rugaciunile noastre. 
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 23 Noiembrie 2012


Adevaratul bine.
„Si ochii mei vazura noian de nestemate" (Iov 28, 11)
 Inima noastra cade adesea in deznadejde si se intreaba cu nedumerire: exista oare undeva un bine absolut, S-ar putea sa-l gasim in aceasta lume in care bantuie pacatul, viciul, minciuna, pieirea ?  Cat de mult s-ar schimba rationamentele noastre daca am vedea ce vede El. Hristos nu tine seama de trecutul trait in pacat. El vede intentia curata si dragostea cu care se aduce jertfa. Lumina ce mijeste in zare este setea de izbavire, intristarea, cainta, zdrobirea inimii. El se apleaca si ne ridica din adancul disperarii si pacatului, ne aseaza pe o piatra tare si ne trezeste in inima cantare noua. El nu vede decat viata noua ce va sa vina.


„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 24 Noiembrie 2012

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Paradox Cotidian



Dorul ma face mai buna,
Imi limpezeste privirea
Si-mi mangaie Inima.

Capul plecat in fata Lumii 
Se cere primit,
Palmele unite in Ruga Sfanta
Asteapta Darul Iertarii.

Mi-e bine printre lacrimi de recunostinta,
Continuu sa merg senina si zambitoare.
Mi-ai spus odata sa nu ma uit in urma,
E bine, e bine sa te port in Sipetul Argintiu al Inimii.

Multumesc. Iarta-ma. Te iubesc.

Trimite-mi un semn la ceas de seara,
Sopteste-mi din nou "Somn usor"
Si nu uita de pupicul pe frunte atat de delicat 
Cum numai tu stii sa-l oferi.

Aici e bine, ne desfatam in bogatie,
Inca ma amuz pe seama paradoxurilor cotidiene:
sunt inconjurata de sute, de mii de euro iar florile nu mai au parfum.
E minunat...de trist si de frumos-!

O zi inchinata Mortii (Lor) si Inimii Noastre!

vineri, 16 noiembrie 2012

Pentru o zi minunata ca noi! :)

joi, 15 noiembrie 2012

Credință vs Încredere



"Christos a insistat mult asupra acestui aspect: faptul că trăirea nivelului de conștiință colectivă este disponibilă oricui, că totul se află deja în interior, că este suficient nu ”credință” cât un bob de muștar ci mai curând încredere cât un bob de muștar. Credința și încrederea sunt lucruri diferite, căci credința se referă mai curând la ceva exterior sieși, pe când încrederea are ca punct de aplicare interiorul. Umanitatea, acum două mii de ani, era atât de încremenită în dualitate, atât de înțepenită în perspectiva unei divinități exterioare sieși, încât nu putea percepe cu adevărat mesajul lui Christos. Christos însuși a devenit o imagine exterioară și o confirmare a dualității. Umanitatea a făcut din el un ”chip ciplit” la care să se închine, nepercepând natura interioară a lui Christos și faptul că El se află înăuntru. Cineva care stă în genunchi în fața unei statui a lui Christos este ceva obișnuit, dar cineva care afirmă ”eu sunt Christos” este, din perspectiva acestei umanități care trăiește starea de alienare, o blasfemie. Cine ar face așa ceva ar ajunge cel mai probabil într-un spital de boli psihice. Este semnul neînțelegerii profunde a naturii multidimensionale a conștiinței umane și aceasta este pe cale să se schimbe. Aceasta este transformarea la care participăm cu toți, schimbarea de paradigmă sau oricum ați vrea s-o numiți. Umanitatea începe să devină conștientă de această natură multidimensională a propriei conștiințe, începe să iasă de sub imensa putere de seducție a identificării exclusive cu corpul și mai ales cu mintea sa, începe să ridice vălul de orbire care i-a acoperit privirea un timp atât de îndelungat.

Faptul că umanitatea a fost oarbă nu este și nu a fost niciodată un lucru ”rău”. Nu a fost o pedeapsă divină pentru vreun păcat uitat și nu a fost niciodată urmarea unei erori. A fost urmarea unei alegeri la nivel de Suflet. Alegerea experienței de a fi uman, de a coborî în densitatea unui trup și de a explora această dimensiune a realității prin experiență directă. Din perspectiva Sufletului, orice experiență este un act de creație și un gest de expansiune prin experiență a conștiinței Sufletului. Dar din perspectiva unei ființe umane aflate în plină experiență și în plină uitare adevăratei sale naturi, starea de identificare cu corpul-minte este un adevărat coșmar. Aspectul divin al propriei ființe devine atât de îndepărtat încât pare străin, pare o ființă exterioară și de neînțeles. În logica umană, limitată, care are nevoie de explicații (”de ce am fost aruncat din rai?”), experiența dureroasă a ruperii de întreg pare o pedeapsă. O întreagă mitologie a suferinței, a vinovăției și a păcatului s-au născut din această dorință de ”explica” ceea ce s-a petrecut. O mitologie pe cale de a se dizolva în aceste timpuri ale recuperării adevăratei conștiințe a umanității."



Continuarea o puteti citi aici

marți, 13 noiembrie 2012

Noiembrie in Bavaria

Bogatia se ascunde in simplitatea frumosului iar o ceasca de ceai bauta dupa o plimbare in natura dezmierdata usor de razele galbui-rosiatice ale soarelui da gustul unei seri de lumanare cu aroma de placinta.

Ma simt mai libera decat fac ce-mi vine si nu mai ascult de vocea mintii, de vocea egoului care ba n-are chef, ba i-e lene, ba ar vrea dar n-ar vrea...mai pe scurt imi ascult vocea inimii iar aceasta a prins si mai mult glas de cand am primit initierea la distanta in Usui Reiki Ryoho gradul intai .

 Iata ce mi-a scris aseara un sulfet drag mie:
"E asa de frumoasa iubirea incat merita sa traiesti fiecare clipa in care simti fluturasii in stomac, cand zambetul celui drag umple camera de soare incat nu te mai poti opri sa repeti la infinit aceeasi imagine fotografica."
Oare nu-i adevarat? Da, este adevarat si e simplu de trait, e mai greu de perseverat dar cu rabdare, recunostinta si daruire razbatem si reusim. Doar sa vrem! 

O dupa-amiaza de noiembrie insorit...


Grau incoltit

 Oraselul Gräfenberg


 O caprita care prefera sa stau mereu p-afara, departe de suratele ei

 Un stol de pasari care m-a bucurat cu convorbirile lor

 Catelul doamnei vecine cu care am sustinut o prima conversatie adevarata in limba germana :)

O poienita unde seara vin caprioarele sa pape iarba


 Livada unde in urma cu o luna am facut niste fotografii minunate (revin cu alt post)


 Din nou grau 


 Mi-a placut mult balta aceasta :)


Livada domnului care are mere bune :)

O seara placuta de noiembrie si multa liniste va doresc!

luni, 12 noiembrie 2012

Lucru de mana

In urma cu doi ani, in urma unei dureri interioare ce mi-a zbuciumat sufletul pana la reconfigurare am descoperit ca imi face placere sa lucrez cu mainile si sa creez ceva dragut cu scopul de a fi daruit si de a aduce un zambet pe fata celui drag. Am inceput cu felicitari, am continuat cu origami, am excelat cu invitatii de nunta si continuu sa-mi infrumusetez caminul si viata interioara cu tot felul de minuni. Cele mai multe sunt inspirate din diferite surse insa evit sa copiez modelul ci incerc sa-mi pun si eu amprenta pe acel obiect.

Pentru ca este toamna, este Noiembrie si aici in Bavaria este rece, ceata si este mai mare placerea sa stau in casa, sa lucrez ceva de mana si alaturi sa am o ceasca de ceai aromat sau o cafea buna, am ales sa va impartasesc o modalitate ingenioasa si simpla de realizare a unei lampi cu lumanare in stilul Fall-Deco. Sursa se regaseste aici , numarul 23.

De ce avem nevoie?

  • un recipient din sticla: pahar, borcan, bol (eu am folosit un borcanel);
  • hartie alba simpla;
  • cateva frunze de diferite marimi si forme, de preferat rosii pentru a avea un efect deosebit;
  • aracet;
  • foarfece;
  • rigla;
  • creion;
Cum se procedeaza?
  • se masoara recipientul; 
  • dimensiunile obtinute se transpun ulterior pe coala de hartie;
  • se ia bucata de hartie obtinuta in urma masurarii si se lipeste pe recipientul de sticla;
  • se iau pe rand fruzulitele si se lipesc si acestea pe recipientul invelit in hartie;
  • in interiorul recipientului se aseaza o lumanare mica;
....si ... am obtinut o lampa minunata pentru serile reci de toamna tarzie.

*se poate decora recipientul cu sfoara, cu panglica si macese uscate (am realizat inca o lampa in acest stil si am darut-o, din pacate nu am facut nici o fotografie), cu ce avem pe-aproape sau ce ne sugereaza inspiratia pe moment.

Mai jos cateva fotografii cu ce am facut eu:





 Iar seara efectul luminii cald-rosiatice te va invita la un ceai aromat, la seri de poveste, la o carte buna, la un film relaxant sau la un moment de meditatie sau de repaus.

*cred ca se poate vedea diferenta intre frunzele rosii si cele de alte culori.

Spor la lucru si o zi placuta de Noiembrie!

Povestea devenirii 33/34/35







   Detalii aici

... sau cum sa cresti intr-un an cati altii intr-o viata

Despre Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana


Pentru saptamana 12-18.11.2012 voi lucra la urmatoarele teme:

33. Generozitatea

Majoritatea oamenilor consideră generozitatea simplul gest de a le oferi beneficii materiale celorlalţi. Cu toate acestea, mai important şi mai aducător de satisfacţii este un spirit generos:
bunăvoinţa de a-l lăsa pe celălalt să strălucească, chiar dacă aceasta înseamnă că tu însuţi să fii eclipsat; bucuria adusă de câştigul său, chiar dacă aceasta înseamnă o pierdere personală pentru tine însuţi; grija pentru siguranţă celuilalt, chiar dacă, printr-un accident, proprietatea ta a fost distrusă.

Generozitatea înseamnă, mai presus de orice, recunoaşterea faptului că tot ceea ce avem şi suntem îi aparţine numai lui Dumnezeu şi că El este Cel care împarte totul după voia Lui.

Afirmaţie
Sunt fericit pentru norocul tuturor, chiar mai mult decât pentru al meu, pentru că în fericirea meapentru ei rezidă libertatea lăuntrică.
Rugăciune
Tot ceea ce am şi ceea ce sunt îţi aparţine Ţie. Mama Sfântă, fă cu acestea după cum Îţi este voia!
34. Vioiciunea

În viaţă există două curente: unul care te poartă în jos, către inconştient; celălalt te poartă în sus către conştientul cosmic. Primul este un impuls născut din senzaţia familiarităţii trecute. Viaţa, asemenea unui lotus, evoluează din tina conştiinţei inferioare către lumina conştiinţei divine. Subconştient, ne imaginăm pe noi înşine simţindu-ne confortabil în privinţa stadiilor pe care le-am traversat până acum, dar nu suntem întotdeauna prea pregătiţi pentru aventură continuării creşterii!

Al doilea curent din viaţă este impulsul sufletului. Nu putem găsi fericirea întorcându-ne în tină. Împlinirea rezidă numai în înălţarea către conştiinţa divină perfectă. Pentru a realiza aceasta, trebuie să fim vioi în tot ceea ce facem. Deoarece în fluxul conştientizării tot mai mari rezidă bucuria pe care o căutăm cu toţii.

Afirmaţie
Sunt treaz! Plin de energie! Entuziast! Acord întreaga mea vioiciune fiecărui lucru pe care îl fac, ştiind că în conştiinţa absolută Îl voi găsi pe Dumnezeu.
Rugăciune
Lasă-mă să mă rog întotdeauna cu atenţie vioaie, trează prezenţei Tale care mă ascultă, ştiind că Tu îmi auzi şi cea mai slabă şoaptă a gândurilor!
35. Inspiraţia
Inspiraţia este de două feluri: redescoperirea sau rearanjarea gândurilor care există deja în subconştient şi apariţia bruscă a unor noi gânduri sau a unor noi intuiţii venite din superconştient. Fără îndoială, această inspiraţie superioară este mai de dorit decât cea inferioară, deoarece se bazează pe adevăr, nu pe imaginaţie.

Pe de altă parte, nu este întotdeauna uşor să recunoşti care este deosebirea dintre inspiraţia inferioară şi cea superioară, mai ales când inspiraţia inferioară este însoţită de emoţii. Când apare inspiraţia, primeşte-o cu o dragoste calmă şi vezi dacă, neatinsă de emoţii, impulsul ei devine mai puternic sau mai slab. Dragostea este apa care hrăneşte adevărata inspiraţie.

Afirmaţie
Îmi înalt gândurile către calmul lăuntric; în calm primesc inspiraţia de la Eul meu superior.
Rugăciune
O, Spiritule, Tu eşti adevărul. În Tine stă împlinirea fiecărei nevoi a mea. Inspiră-mă acum, Doamne, Dumnezeule! Arată-mi calea pe care trebuie să o urmez din cele multe care mi se deschid în faţă!

Un verset pe saptamana - 33/34/35 din 52





                                             Detalii aici


Alinare. „Eu sunt invierea si viata, cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai" (Ioan 11, 25). Pentru crestin moartea dispare si ramane numai Mantuitorul. El tine cheile lumii nevazute. Asadar, sa dam uitarii durerea si sa ne gandim doar la acea fericirea care ne asteapta „dincolo", departe de furtunile vietii, in limanul cel vesnic, in portul cel linistit. „Fiindca legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat din legea pacatului si a mortii"(Romani 8, 2).
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 9 Noiembrie 2012


Cum dobandim rabdare ? Dumnezeu stie cat de greu ne este noua, celor slabi si pacatosi, sa fim rabdatori. Dar rabdarea o putem dobandi prin credinta in Tatal nostru ceresc („Dumnezeul rabdarii si al mangaierii" – Romani 15, 5) si prin rugaciunea de a ne trimite noua Duhul Sau cel Sfant, fagaduit de catre Mantuitorul tuturor celor ce-L vor dori. Iar Duhul Sfant, Duhul Iubirii, Duhul blandetii ne va da rabdare, ne va deschide ochii intru cunoasterea adevarului, vom intelege Scriptura, ne va mangaia si ne va intari in neputintele noatre. Atunci vom vedea cum se implinesc in noi insine fagaduielile si cum rabdarea va face in noi insine „lucrare desavarsita" (Iacov 1, 4).
„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 10 Noiembrie 2012


Sa ne rugam pentru vrasmasii nostri. Sa nu lasam duhul rautatii sa ne patrunda in inima nici macar pentru o clipa. Iar daca, din neputinta, nu suntem in stare sa iertam, sa ne rugam pentru cei ce ne-au obidit. Si, prin rugaciune, ne vom recapata linistea si bucuria iar cel pentru care ne-am rugat ne va deveni scump si apropiat. Sa nu judecam pe nimeni, sa ne punem in locul celor care ne defaimeaza, sa le iertam slabiciunile, sa speram in indreptarea si mantuirea lor, sa nu-i dispretuim, sa ne purtam fata de toti cu blandete si cu dragoste. Sa ne amintim ca Hristos nu i-a respins nici pe cei mai invederati pacatosi. „Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 24). Sa fim intelegatori fata de suferintele oamenilor, sa aratam compatimire fata de toti, sa plangem cu cei ce plang si sa ne bucuram cu cei care se bucura. 

„Fiecare zi, un dar al lui DUMNEZEU", Editura Sophia, 2008
- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului - 11 Noiembrie 2012