Paradox Cotidian

Dorul ma face mai buna,

Imi limpezeste privirea

Si-mi mangaie Inima.

Capul plecat in fata Lumii 

Se cere primit,

Palmele unite in Ruga Sfanta

Asteapta Darul Iertarii.

Mi-e bine printre lacrimi de recunostinta,

Continuu sa merg senina si zambitoare.

Mi-ai spus odata sa nu ma uit in urma,

E bine, e bine sa te port in Sipetul Argintiu al Inimii.

Multumesc. Iarta-ma. Te iubesc.

Trimite-mi un semn la ceas de seara,

Sopteste-mi din nou "Somn usor"

Si nu uita de pupicul pe frunte atat de delicat 

Cum numai tu stii sa-l oferi.

Aici e bine, ne desfatam in bogatie,

Inca ma amuz pe seama paradoxurilor cotidiene:

sunt inconjurata de sute, de mii de euro iar florile nu mai au parfum.

E minunat...de trist si de frumos-!

O zi inchinata Mortii (Lor) si Inimii Noastre!