Despre Chemarea Neamului in Cascada Vietii si a Mortii...

Susurul apei ma imbie, ma invita la Visare...incep sa dansez pe ritmul muzicii naturii... Destin... Strigat... Bucurie... Dor... Emotie... Placere... Zambet si...o Lacrima fierbinte...aud glasul chemarii de-odinioara, de-apururi avea sa vina, sa ma trezeasca...Curajul de a te simti liber, de a te lasa invaluit de misterul noptii, la lumina lumanarii...

Mirosul Noptii paseste usor, usor, cu miscari marunte, lente...cantecul luminii...ma seduce, imi sopteste cuvinte simple, si, cu toata frumusetea lor, accept invitatia la dans, la visare...Culeg petale de lacrimi si flori de mai...

Mirosul ierbii...originea si strigarea sa nebuna ma cuprinde, se naste astfel dorinta, o dorinta pura, un gand curat si inocent...inima-mi bate cu putere; la rang de stea cu val ancestral,  ma daruiesc tie, Luceafarul Noptii, ce stralucesti domol, as vrea sa-ti simt caldura sufletului, bataia inimii, curand va trebui sa plec...am ales...Vantul adie usor, cat sa-mi mangaie suav suvitele-mi rebele...scanteia divina...e printre noi, este in noi si doar noi o putem vedea...tu o vezi...mi-e dor de tine...am urme, le-am regasit, le pastrez, umbre, urme cu care mai sting focul mistuitor...umbra...e naluca cu ochii sticlosi, ma tine in viata...pasarile dorm linistite, imbatate de culoarea florilor de mai...

Mirosul naturii...astept cu nerabdare sa infloreasca teii, sa ma plimb si sa visez, sa scriu si sa citesc la umbra lor, sa ma rasfat cu parfumul lor dulce-amarui, mi-e dor de tine...

Tacere...tacere moarta, surescitata de durere, se strigatul Mortii care-si cere cu disperare dreptul...goana nebuneasca a gandurilor...ce ramane?ce fac eu cu ce ramane,aleg?

Luna...argintul ei m-a cucerit...si totusi mi-e dor de tine...Cand somnul vine il aud, il simt cum vibreaza, pulberea metaforelor, jocul lor asemeni unui Joc al Ielelor ma transforma intr-un vampir, un vampir al frumosului, al lucrurilor simple si frumoase, dulci si miresmate, ca florile de mai...

Mirosul cartilor, al povestilor de odinioara...o forma de meditatie conectata la Zenit; puterea milenara, cosmica, universala; istorie cu trecut zbuciumat; aceasta este chimia dintre noi, reactie prin ardere...o ardere profuna, totala, completa...s-a produs transformarea...am devenit un nou produs al existentei, al traditiei mijlocitoare...Algoritmul de functionare intr-o lume blanda si cruda; mirosul vechiului...

Cantul tipatului interior, cant de jale si de dor..oda bucuriei, doina mioarelor blajine...mangaierea poemelor de dragoste...mi-e dor...

Sa valsam pe urletul durerii...pe cat de frumos, pe atat de otravitor...tangoul pasiunii nestapanite...Freamat...pecetea o am pusa...sa ne bucuram...