RSS

duminică, 28 iunie 2009


"Pentru a fi noi însine, trebuie sa ne avem pe noi însine, sa punem stapânire, la nevoie sa punem din nou stapânire, pe povestile vietilor noastre. Trebuie sa ne "adunam", sa adunam drama interioara, naratiunea despre noi. Un om are nevoie de o asemenea naratiune, o naratiune interioara continua, pentru a-si mentine identitatea, sinele sau."

Fragment

marți, 23 iunie 2009

Dans...



Mi s-a recomandat ca atunci cand sunt nervoasa, cand simt ca nu mai pot si ca pierd controlul si ca o iau razna, sa dansez asemeni protagonistilor clipului. Sa vedem ce-o sa iasa .

duminică, 21 iunie 2009


"Acceptarea (de a fi iubită) este mult mai dificilă pentru că ea trebuie să vină dintr-un loc foarte intim, locul unde sălăşluieşte şi iubirea de sine. Dacă există deja multă dragoste acolo, e mai uşor să accepţi că meriţi şi iubirea altcuiva. Dacă nu există dragoste de sine acolo, e mult mai greu să laşi dragostea să pătrundă acolo din afară. Ai parcurs un drum lung în ceea ce priveşte dragostea de sine. Mai ai încă un pas: să ai atâta încredere în tine încât să-l laşi pe EL să te iubească."


FEMEI CARE IUBESC PREA MULT - Robin Norwood

sâmbătă, 20 iunie 2009

Despre Nimic...


M-am hotarat sa scriu despre nimicuri.Ce este acela un nimic? Este totul, adica nimic, adica este copacul din fata facultatii.
Ce se intelege din cele de mai sus, nimic...trebuia sa se inteleaga ceva?nu...daca era ceva de inteles se intelegea de la inceput...unde este inceputul si unde e sfarsitul, nu am aflat inca, mai am ... uneori aceasta decizie se afla in noi, si daca avem suficient curaj o putem face...
Ma apuc de meditatie, de ZaZen, in curand...


joi, 18 iunie 2009

Adevarul...

Gata, azi pot sa marturisesc ca exista calea de mijloc si ca de cele mai multe ori reprezinta cea mai buna varianta.Azi, am fost aleasa ca oaspete al Brasovului, iti dai seama...cand credeam ca totul se naruie, iata ca a aparut o situatie-undita care sa ma ajute sa ies putin la liman...Mi-e destul de reu in aceasta perioada, poate o fi un moment crucial in viata mea, cine stie, si petrecandu-se asta, ar trebui sa iau unele decizii mai importante in ceea ce priveste viata mea...
Cand ai incetat sa mai speri atunci lucrurile incep sa se petreaca, asadar invataturile marilor maestri spirituali nu sunt deloc intamplaoare sau lipsite de adevar, iar adevarul suprem poate il detinem doar noi, asta doar dintr-un punct de vedere intersubiectiv.

Pe curand!

ps.cu zambetul pe buze si fruntea senina


miercuri, 17 iunie 2009

O dimineata cu DE CE...


Vorbeam aseara cu sys despre lucrurile din viata noastra, cum ca toate au un inceput si un sfarsit.Perfect adevarat, nu? Este o lege nescrisa a naturii, careia mai mult sau mai putin trebuie sa i ne supunem, sa-i facem plecaciunea cuvenita! De Ce se intampla asa, nu pot da un raspuns izvorat din propria-mi experienta inca, sau poate nu am stat suficient de mult de vorba cu mine, sa gasim calea de mijloc.

Da, sunt Frustrata, si inca foarte mult! Cineva poate ar spune ca toate la timpul lor, si ca Totul va fi bine, la un moment dat... Si eu , eu, daca m-am plictisit de tot ce e in viata mea, eu ce fac...ar trebui sa gasesc calea de mijloc, sa gasesc echilibrul si curand, apele se vor linisti...vorba aia, dupa furtuna, rasare soarele...Si de ce mai am eu nevoie de soare, dupa ce a trecut furtuna, daca eu avea inainte...ah..da...ca lucrurile sa aiba un final si ulterior un nou inceput...asta asa special pentru cei ca mine, care se plictisesc si-si mai storc mintea putin, astfel incat sa gaseasca cea mai buna varianta de a agita cumva lucrurile, sa iasa din monotonia aia cu care au fost obisnuiti sa traiasca...Asta mi-a fost dat sa traiesc, si pot oricand sa rup lanturile penitentei, am mai rupt cateva zale, dar nostalgia lor ma ademeneste si ma face sa ma reintorc, duioasa la vremuri cenusii...Pai da, unor oameni le place sa traiasca in prostia lor, si uneori sunt sanse minime sa-i scoti din mocirla...

De ce ma plictisesc...nici eu nu stiu...poate ca nu stiu ce vreau, sau poate ca evit o intalnire cu mine, si ce rezolv...nimic...adica ... ma plictisesc...

Bucurie si extaz,
Simplitate si bun gust,
Lucruri perene,
Traditie,
Culoare si non-culoare,
Stare de non-gandire...

Uneori simt nevoia sa las totul in urma, sa-mi iau desaga in spate si sa plec in lume, asta sunt eu...un etern voiajor...sa plec in lume...suna atat de incitant si ma atrage ca un magnet...Am coborat in interiorul unui vulcan...era cald, ingrozitor de cald...am gasit ceva, dar nu-mi amintesc foarte clar...poate e un delir, o deformare a realitatii mele...da...distorsiune si poate putina eroare de procesare la nivel cognitiv...nu...?

Am citit , cu ceva timp in urma, un lucru interesant, sa nu ai asteptari , suna bine...dar trebuie sa gasesti calea de mijloc, inceteaza sa o mai cauti si ea va veni la tine, pentru lucrurile ne aleg...

Cel mai inalt grad de frustrate... in curand ajung sa fac vreo nevroza cine stie...

Am o imensa forta revolutionara, de schimbare radicala...din pacate sunt conditionata de lumea in care mi-a fost dat sa traiesc, lume care m-a ales, poate in ideea de a face efectiv unele schimbari p'aici pe Terra, adica din dimensiunea asta existentiala...

Nu am mai fost de mult vreme la biserica...cu Doamne-Doamne...am pastrat distanta, oarecum...nu pot ramane constanat pe aceeasi linie...este acesta un defect?este o doza de imaturitate, de iresponsabilitate, de nebunie, de avant juvenil si de nestapanit...? Nu stiu...

De ce nu poti fi multumit doar de faptul ca ai mai apucat sa mai vezi inca un rasarit de soare si te gandesti ca mai ai nu stiu cate facturi de platit si ca lucrurile nu sunt chiar foarte roz si ca totul merge mai mult in jos decat in sus ( dupa rau vine si bine, inceputul si sfarsitul)

De ce trebuie ? Cine spune ca trebuie? Nu trebuie nimic! Frumosul...poate nu am avut ocazia sa intalnesc adevaratul Frumos, poate a fost doar o Iluzie, Da...o Fata Morgana reincarnata in diverse forme...
Ce rost avem in lume? Ce rost am sa traiesc in Bucurestiul asta prafuit, plin de gunoaie, printre oameni acri la tot pasul...de ce ? visul meu era sa plec la Brasov...bun si daca as face lucru' asta, ce s-ar intampla?Nu am in primul rand bani ca sa-mi permit o astfel de aventura, sa plec in lume asa cum imi doresc, deci am doua variante : ori raman frustrata toata viata ori aleg sa-mi gasesc o cale de mijloc nu?

La naiba cu caile de mijloc si cu tot!

ps.un om frustrat, dar frumos


luni, 15 iunie 2009

Ratusca cea urata!

A fost o data ca niciodata un suflet mic intr-o lume mare...ratusca noastra inota linistita pe lac si ii veni ei ideea stralucita de a se uita in oglindirea apei si s-a speriat...a facut atac de cord si a ramas traumatizata de viata...a vazut ceea ce ceilalti vad in ea...pacat...acum e frustrata rau...va ajunge in curand la ospiciu, sau va ramane prizoniera in lumea asta...unde realitatea e o continua distorsionare a "a fi-ului"


frumosul sau uratul din mine se numeste eu

Noapte buna!

duminică, 14 iunie 2009

sâmbătă, 13 iunie 2009

miercuri, 10 iunie 2009

duminică, 7 iunie 2009

Duminica la hotel...

Declaratie de dragoste pt Zuze !

Fiecare va reprezinta in functie de context! :D

Ghid călăuzitor



" Un strămos a spus ca studiul disciplinei Zen necesită trei lucruri esenţiale. Primul este o credinţă foarte puternică. Al doilea este capacitatea de a trăi starea de uimire. Al treilea este o mare hotărâre. Dacă unul dintre acestea lipseşte, veţi fi ca un trepied fără un picior.
Nu am nimic deosebit să vă spun. Recomand doar fiecăruia să admită că există în oricare fiinţă o natură esenţială care poate fi percepută, şi că există un adevăr esenţial pe care oricine îl poate pătrunde; numai în acest fel hotărârea voastră se va menţine puternică. Vă recomand să meditaţi la aceste afirmaţii. Cineva trezit doar pe jumătate, nu poate atinge realizarea ultimă în Zen. Este nevoie de întreaga atenţie şi întreaga putere de pătrundere.” "

Povestiri Zen


"Buddha povesteşte următoarea parabolă, într-o sutră:
Un călător întâlni un tigru. Fugi, urmărit de tigru, până ajunse la o prăpastie. Se agăţă de corzile unei viţe sălbatice şi-şi dădu drumul în prăpastie. Tigrul îl aştepta sus. Omul privi în jos şi văzu că în fundul prăpastiei îl pândea alt tigru. Şi doi şoareci începură să roadă corzile viţei ... Atunci, omul văzu, crescută într-o crăpătură a stâncii, o fragă. Ţinându-se de corzi, se întinse şi o culese. O băgă în gură. Ce gust minunat avea !"