Doar o privire, si...Tu...

Cat de mult se poate schimba situatia cand esti deschis la receptarea mesajelor celor din jur.Nu trebuie sa acorzi prea multa importanta propriei persoane, ci mai degraba sa incerci sa captezi tot ce vine din exterior si astfel sa te folosesti de acest izvor nesecat de informatii, aceasta avalansa minunata, as putea spune, care ne face mai frumosi, ne ofera acea lumina, care deseori ne lipseste, sau pe care am avut grija sa o ascundem foarte bine.Vorbesc despre scanteia divina din noi, acea licarire care ne individualizeaza si ne scoate la iveala partile noastre minunate, care ne ridica deasupra tuturor, care ne ajuta sa atingem un nivel cu mult superior.
Este de-a dreptul mirific sa zambesti si astfel sa faci pe cineva fericit, sa vezi bucuria pe chipul cuiva, care pana mai ieri nu avea speranta unui nou rasarit de soare, unei raze de lumina in universul sau obscur, acoperit de noi grei si apasatori.
Doar o privire... dulce, dar senina alunga toata tristetea din suflet.Iti da pofta de viata, dorinta de a-ti continua zborul in inaltul cerului pentru a ajunge ACOLO, Acolo unde trebuie sa fii, dar stii unde...?Iti da putere de a continua sa urci pe panta muntelui atat de abrupta, pe care credeai ca nu vei reusi sa mai avansezi prea mult.Iti da forta, este resersa de energie, focul viu care contribuie neconditionat sa avansezi pe spirala vietii...
Doar o privire... iti poate indica o noua poteca, iti poate deschide usa atunci cand simti ca totul este pierdut...
Crezi ca este posibil?Eu zic ca DA...

Despre noi,oamenii...

"In fiecare om exista o lume..."Intelept a fost cel care a spus pentru prima data acest lucru.Am auzit-o de la o persoana foarte draga mie.Consider ca multi dintre noi suntem foarte superficiali in multe lucruri pe care le facem.Inca nu am invatat cum sa oferim ceea ce este mai bun in noi, sa-i facem pe cei din jur sa zambeasca doar pentru simplul fapt ca noi zambim; de ce? pentru ca sunt prea tristi si captati de problemele lor nu? Nu aduc in discutie vestita controversa dintre altruism si egoism, ci, vreau doar sa spun ca nu oferim o deschidere, o portita, catre lumea noastra astfel incat ceilalti sa o gasesca si sa se produca "iluminarea".Mai degraba cred ca "in fiecare din noi exista o lume, iar intre noi exista doar o jungla, un camp de razboi".
Nu stim sa comunicam asa cum am spus in ultimul meu post, dar nici nu ne dorim acest lucru.In cultura noastra romaneasca este mult mai simplu sa pastrezi totul pentru tine, sa te complaci in situatia in care te afli la momentul respectiv, sa le arati celor din jur dramatismul actiunilor tale, cat de erou esti si cat de mult suferi, decat sa te descarci, sa te exteriorizezi apeland la un lucru atat de simplu care se numeste "comunicare".Suntem convinsi ca procedam foarte bine si ca nu avem nevoie de sfaturile nimanui, pentru ca , noi romanii le stim pe toate, la noi este valabil vestitul slogan "Merge si asa!"
Suntem o natiune de frustrati, cum poate alte popoare sunt, numai ca nu sunt in masura sa vorbesc despre asta.
Am crescut cu ideea ca noi,oamenii suntem niste fiinte minunate, ca suntem superioare animalelor, pentru ca avem constiinta, constiinta de sine; si cu toate acestea, acesta constiinta pe care o aduc in discutie ne permitem sa o folosim doar pentru a ajunge niste frustrati, pentru ca, aceste fiinte atat de superioare ale creatiei nu am ajuns in la acel nivel de superioritare care sa ne determine sa actionam in favoarea noastra, sa ne facem existenta mai facila.
Dar oare ce inseamna a fi un om?
Pentru mine un om inseamna o fiinta vie, minunata, dar numai atunci cand vrea, care poate fi un adevarat luptator, care se va folosi de toate atuurile sale pentru a iesi invingator in lupta pentru supravietuirea de orice fel.Dar, pe de alta parte poate fi un animal in adevaratul sens al cuvantului, in momentele cand uita ca este parte din scanteia divina, cand isi foloseste agresivitatea si egoismul sau latent.
Suntem doar oameni...