...
mai aproape de oameni,
mai aproape de acasa,
mai aproape de intunericul din mine,
mai aproape de lacrimi,
mai aproape de flori si cer senin,
mai aproape de copilarie si parfum de primavara
...
Azi am fost la Mitropolia Ortodoxa din Nürnberg. Am facut cativa pasi si am simtit o bucurie aparte. M-am simtit mai linistita si mai aproape de acasa; cu greu mi-a venit sa cred ca sunt intr-o biserica, in Vinerea Mare. Am citit pasaje in romana, titlurile cartilor, am auzit vorbindu-se in jurul meu in limba mea, am vazut femei care isi pastrau capul acoperit si copii care se inchinau atent in fata icoanelor. Nu am trecut "pe sub masa", nu se practica si nici nu am vazut ca se venea cu flori in mana insa masa pe care era asezata Cartea invelita intr-o coperta rosie are plina de vaze cu flori.
Mirosul de tamaie m-a linistit, m-a tinut treaza, aproape de realitate. Mesele special amenajate pentru aprinderea lumanarilor pentru Morti si Vii erau intr-o incapere alaturata pronaosului. Mi s-a parut putin neobisnuit sa citesc traducerea in germana a diferitelor cuvinte printre care si Adormiti sau Vii.
Am fost inconjurata de atatia romani, am fost impreuna sub acelasi acoperis, am fost impreuna pentru cateva minute sub acoperamantul Maicii Domnului si bine a mai fost. N-am lasat lacrimile sa curga ci sunt acolo, stau sa multumeasca.
Am cumparat tamaie.
Cerul e parca mai senin si e parca mai aproape de inima mea. Din diferite motive nu am ramas la slujba, la Denia Prohodului Domnului pentru viitor insa voi fi mai bine pregatita. Spontaneitatea e o sora buna!
O noapte linistita!
