Just because...

Voi sunteti fericiti?
Pana mai acum cateva minute eram cu zambetul pe buze, now... sunt putin cam trista.Cred ca era de asteptat.Imi trec mii de ganduri prin cap.A mai trecut un an din viata mea si... si nu simt ca am facut progrese in favoarea mea.Intr-un fel am ramas aceeasi, si totusi sunt alta.Nu stiu cat de eficienta a fost aceasta schimbare, dar in "imparatia mea de clestar" totul pare a fi perfect, acelasi "paradis cenusiu" cu cateva pete de culoare, ici colo...
Dar, in final, ce este aceasta fericire de care tot vorbesc?Fericire absoluta nu exista, si nici nu va exista vreodata in acest "paradis pierdut" in care suntem destinati ca ne jucam rolul pana la final...Final care nu-si va face aparitia never!!!
Fiecare dintre noi isi are propria "poveste fara sfarsit"...iar aceasta este povestea mea pe care o impartasesc cu cei cu care am o oarecare compatibilitate...<>
Oare de ce trebuie sa am acest mod ciudat de abordare a celor din jur, sau de ce am acest mod atat de egoist de a-mi exprima iubirea fata de cineva?Nimeni nu stie, dar eu sufar, si sufar mult din aceasta cauza...hmm... sunt atat de putini carora le pasa de mine <>
So, just because...

A trecut si Craciunul...sarbatoarea care imi genera intotdeauna neliniste, tristete, melancolie...Am trait in acest an un Craciun ca in basme...la Brasov, in munti, zapada, luna plina, impreuna cu un el...Minunat, nimic mai frumos ca a acea stare euforica, acel sentiment de fericire deplina care m-a facut stapana tuturor...Perfect...

Craciunul...?!

Se pare ca sarbatoarea mult dorita de atatia dintre noi se apropie cu pasi repezi...Pe multi dintre voi poate ca va face fericiti, va face sa zambiti, sa visati la toate dorintele neimplinite de peste an...Voi toti va bucurati, primiti raza de lumina in suflet, dar oare reusiti sa va deschideti cu adevarat sufletul, sau este doar o iluzie asa cum multe lucruri sunt si totusi noi nu le percepem asa...?
Ma simt mai straina ca niciodata de tot si de toate, simt ca nu apartin nici unui loc... ma simt pustie, goala si totusi ma simt bine.Asa a fost toata viata mea, asta sunt eu; imi sunt cunoscute gandurile si temerile legate de....
Poate ca e vina mea pentru ca vad incontinuare lucrurile in gri, ca refuz sa las ca viata mea sa prinda putina culoare...Maine voi pleca la munte (este visul meu); da voi pleca la munte cu .... el ... un tip care se presupune ca ar fi prietenul meu, numai ca eu nu simt asta. Nu las frau liber sentimentelor, mi-e frica si nu stiu de ce, de cine...sunt atat de confuza in tot.
Cum pot sa depasesc aceste temeri daca eu, tot eu "fata perfecta" imi tot impun niste limite care imi fac rau, imi intuneca tineretea, cei mai frumosi ani ai mei, care se scurg ca nisipul fin dintr-o clepsidra...
De Craciun se intampla mereu se intampla minuni, poate ca acest lucru mi se intampla si mie si eu refuz sa-l vad, sa-l primesc in realitatea mea, cruda si cenusia mea realitate...
Craciun fericit tuturor!

Noapte de noiembrie...

O noapte de Noiembrie...

Cand totul e timid si rece...
Iar vantul bate tare...
Ma macina un gand mistuitor
Esti departe si mi-e dor.
Umbra noptii ma apasa,
Gandurile iar nu ma lasa,
Unde esti? Ma-ntreb in soapta,
E liniste...nici un raspuns...
Totul e demult apus,
Pe cararea vietii ratacesc,
Usor, usor ma-ndepartez,
Caci nu mai am putere sa visez
Cand totul e timid si rece...