Craciunul...?!

Se pare ca sarbatoarea mult dorita de atatia dintre noi se apropie cu pasi repezi...Pe multi dintre voi poate ca va face fericiti, va face sa zambiti, sa visati la toate dorintele neimplinite de peste an...Voi toti va bucurati, primiti raza de lumina in suflet, dar oare reusiti sa va deschideti cu adevarat sufletul, sau este doar o iluzie asa cum multe lucruri sunt si totusi noi nu le percepem asa...?
Ma simt mai straina ca niciodata de tot si de toate, simt ca nu apartin nici unui loc... ma simt pustie, goala si totusi ma simt bine.Asa a fost toata viata mea, asta sunt eu; imi sunt cunoscute gandurile si temerile legate de....
Poate ca e vina mea pentru ca vad incontinuare lucrurile in gri, ca refuz sa las ca viata mea sa prinda putina culoare...Maine voi pleca la munte (este visul meu); da voi pleca la munte cu .... el ... un tip care se presupune ca ar fi prietenul meu, numai ca eu nu simt asta. Nu las frau liber sentimentelor, mi-e frica si nu stiu de ce, de cine...sunt atat de confuza in tot.
Cum pot sa depasesc aceste temeri daca eu, tot eu "fata perfecta" imi tot impun niste limite care imi fac rau, imi intuneca tineretea, cei mai frumosi ani ai mei, care se scurg ca nisipul fin dintr-o clepsidra...
De Craciun se intampla mereu se intampla minuni, poate ca acest lucru mi se intampla si mie si eu refuz sa-l vad, sa-l primesc in realitatea mea, cruda si cenusia mea realitate...
Craciun fericit tuturor!