Ploaie...Armonie...Valoare...

Si e frig, si ploua...simt cum inghet...cum vantul patrunde incet,incet in fiecare particica din mine...Voi ramane fara suflare in curand.M-a strafulgerat imaginea-mi cazuta jos, pe pamant, aproape fara suflare,fara putere,fara caldura,fara dragoste.Ce cuvant magic.Cred ca doar zanele il folosesc, sau poate si acei oameni care au primit in dar de la Zana cea Buna,pulberea fermecata care i-a calauzit in aceasta "calatorie initiatica" in lumea "viselor reale"...
Se spune ca nu trebuie sa cautam fericirea; in momentul cand vom inceta sa mai facem acest lucru, atunci vom fi cu adevarat fericiti...Cum sa fii fericit, daca te simti incomplet?
Poate ca fericirea, este doar o aparenta, vorbesc aici de aceasta stare pe care o cautam...Ar fi bine pentru noi,cei cu "inima de gheata" sa vedem partea luminata si incalzita a tuturor lucrurilor...poate asa vom ajunge sa fim si noi adeptii unei noi orientari in domeniul filozofiei dragostei, si anume adeptii lui "RA"; doar asa sa ne mai incalzim si noi sufletele amortite...
Frumusetea dragostei, a fericirii este stearsa de imensa putere a banului, a urii, a actiunilor de tipul "a te comporta ca unmisel" si multe altele care pot fi incluse in sfera asta.
De ce totul in umila noastra existenta este conditionat de ceva???Ma gandesc ca poate in acest fel reusim sa mai facem cate un mic progres, sa ne mai dezvoltam...Cred ca daca nu ne-am mai pune atatea intrebari, lucrurile ar fi mult mai simple; si noi, evident am avea o existenta in deplina armonie cu Totul.
Hmm...cred ca am spus cuvantul potrivit...ARMONIE...nu m-am mai simtit in aceasta stare de multa vreme, sau poate ca niciodata.Consider ca trebuie sa fii intelept pentru a avea puterea de acceptare pe care o presupune cuvantul cheie amintit mai sus.
Am putea concepe o intreaga lista de factori care ne indeparteaza de aceasta stare...Acum aduc in discutie doar subiectul:bani
Life and the money... , este varianta propusa de mine pentru a explica viata noastra amoroasa in societatea actuala...
Parca m-am trezit putin din visare, privesc pe fereastra hotelului, simt mirosul de cafea,si cantecul stropilor de ploaie...Este viata in jurul meu,dar nu si caldura...mi-e frica de toate mastile pe care le vad, de parca intalnesc la fiecare pas...monstri, si nu oameni, frati de-ai mei, cum spune Doamne-Doamne...Este greu sa te ridici, dar parca un copil care invata sa faca primii pasi este mai puternic, mai perseverent ca mine...
Cine sunt si ce vreau? este intrebarea la care va invit sa va raspundeti voua insiva...
Ce valori aveti?Care est cea mai importanta, care va reprezinta intru totul?