Un gand de dimineata!

Buna dimineata! Ador sa folosesc aceasta formula de salut. Pana nu demult, trebuia sa respect regulile altora, adica ale parintilor, ale profesorilor,ale celor care reprezenatu autoritatea pentru mine. Azi, cand mi-am castigat autonomia, cand mi-am alcatuit propriu-mi set de reguli, simt ca am libertate in mainile mele,simt ca pot sa fac ceea ce imi doresc, fara a fi nevoita sa explic cuiva motivatia comportamentul , sau a anumitor actiuni ale mele.

In alta oridine de idei :

• vreau sa vina Mosu' mai repede, simt in aer mireasma sarbatorilor de iarna, a gerului care imi demonstreaza ca ma iubeste strangandu-ma in brate intr-o inclestare rigida, aproape moarta, rece, far' de suflare, o inclestare de-a pururi vindecatoare si naiva; o inclestare vesnica si puerila;


• vreau sa colind iar si iar prin magazine in cautare de cadouri pentru cei carora ma deschid in fata lor, pentru cei cu care am legat o legatura aparte, simpla, draguta, calduroasa;


• vreau sa ninga, sa ma joc cu zapada ca si cum as fi iar un copil;


• vreau sa cad in visare, sa ma trezesc radioasa si plina de viata, cu zambetul larg si dornica de a impartasi ce Ei momente speciale.

Fie ca aceasta zi sa fie cea mai frumoasa din viata ta!

O Picatura...

Cum se vede lumea printr-o picatura de apa sau printr-o lacrima, ce sta sa se sfarseasca pe obrazul inghetat? Cum mai poti privi totul, daca ochii-ti sunt plini de lacrimi? Unde mai gasesti claritatea, limpedele unei imagini, daca ceea ce mai apuci sa vezi este refractar, este cu totul deformat, dandu-ti iluzia ca este acelasi lucru? E ca si cum ai privi un obiect intr-un pahar cu apa. Acelasi tip de informatie, aceeasi senzatie ajunge si la nivelul cortical unde are loc procesarea, proiectarea, intelegerea si reactia. Acum, cat intelegere fiecare, sau ce semnificatie i se da unui eveniment, ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi...Ochisorii nostri, "oglinda sufletului" capteaza acele informatii care ne ajuta pe noi sa ne dam seama ce este REALUL, partea de material a lumii, ei fac putea intre cerebralul, psihicul, interiorul, personalul, tumultul, haosul din noi, si ceea ce se poate numi echilibru, exterior, natura, mediu, realitate, mod. Daca privim lucrurile, asa dupa cum se obisnuieste sa se faca  inca de cand am avut prima suflare, incarcam primul legamant cu viata, sa accepti ceea ce este in jur, ca diferit de tine, ca forma de existenta si parte a realitatii, sa incerci o abordare amiabila de relationare, astfel incat sa nu te pierzi intru totul in real si sa uiti de tine, sau sa te axezi doar pe individualitatea ta, ignorand astfel cealalta forma de existenta universala, cosmica a fiintarii.

Relationare, nimic mai mult: 

• cum mai poti vedea frumusetea Lui, daca ochii tai sunt inecati de-a dreptul in "lichidul orbirii", vezi doar o imagine deformata, mai mult sau mai putin departe de realitate, dar sigur diferita?
  
• cum poti lega o relatie cu o noua persoana, daca u nu vezi pe cine ai in fata cu adevarat?
  
• cum poti sa te bucuri de lucrurile simple, pe care odinioara le considerai frumoase,le vedeai astfel, cum poti daca nu ai certitudinea ca asa este?
  

Fiecare cum poate...

Copiii invata ceea ce traiesc

"Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne;

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi;

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi;

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea;

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi;

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia;

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati;

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea;

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea;

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca;

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine;

Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa ai un tel;

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata sa fie generosi;

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar;

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti;

Daca traiesc in bunavointa si onestitate, copiii invata respectul;

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti;

Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume."

Dorothy Law Nolte ( 1954 )

P.S. 

Suntem ceea ce am putut sa fim in situatiile simple din viata noastra;

Suntem ceea ce ceilalti au putut sa ne dea, la limita A FI - ului;

Suntem ceea ce putem sa fim, pemtru ca altfel nu avem cum;

Suntem ce vom putea sa fim, bazandu-ne pe aceleasi situatii simple din viata noastra.

Cum alegi Sa Fii, dupa ce  ti s-a dat Sa Fii, e bine ca Esti, suficient Sa Fii!

Cine m-a facut femeie?

In drum catre hotel, mi-am adus aminte de workshop-ul tinut de dr.Cristian Andrei la Salonul International de Psihologie, Iunie 2008, unde a vorbit despre acest subiect : Cine m-a facut femeie? In aceasta seara, uitandu-ma la luna plina, care se intrevedea printre norii care prindeau diverse forme, parca erau adunate si trezite, toate dorintele mele neinplinite sau ascunse sau uitate ... ma gandeam la ce lucruri m-ar face sa ma simt femeie ...

• mi-ar fi placut sa primesc un buchet de flori in aceasta seara;
• sa gasesc dimineata cafeau facuta si un biletel cu ceva frumos, dragut scris si o bucatica ciocolata;
• un sms de noapte buna;
• o plimbare sub clar de luna, sa fie o noapte racoroasa, sa simt frigul cum "imi saruta" intreg corpul amortit;
• sa ma uit in oglinda ochilor lui si sa ma vad frumoasa;
• sa nu ratez nici o ocazia in care as putea fi cocheta si...inocenta;
• sa mi se faca remarcata prezenta inca de la inceput...;
• sa ma amuz de lucrurile haioase;
• sa ma bucur de lucrurile simple;
• sa valsez sub cerul plin de stele;
• sa dansez tango, imbracata intr-o rochie neagra si purtand o pereche de pantofi rosii;
• sa inalt un zmeu intr-o poiana cu flori;
• sa aleg prin ploaie;
• sa fiu in Brasov acum, intr-o cabana, sa stau in fata unui semineu si sa ascult cum trosnesc lemnele, sa ma las purtata pe aripile visarii, sa pasesc agale printre vapaile focului adormit, imbatat de alcool.

Poate ar mai fi de zis ... dar e tacere , e prea multa tacere iar gandurile sunt acum prea multe si nu mai pot auzi vocea SEului, ca SUPRAeul e deja prezent si impunator, a creat deja limita, a creionat schita, traseul, pattern-ul ce trebuie urmat.

Pana nu ma nasc a doua oara, nu voi putea cladi un drum pe care aleg sa-l urmez.

P.S.un articol interesant : Ce este dragostea?

Cantec Femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica

Aşa suntem femei lângă femei

Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

Ei încurcând ce ele limpezesc

Ei numai tălpi şi ele numai palme

Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

Nimic măreţ, nimic impunător.

Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

Şi pentru care plată nici nu cer

De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

Şi de aceea nimeni nu le crede

Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica

Şi ca ele mâine eu voi fi.

Ce facem noi, femeile?

Nimica,Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă

În fiecare lanţ făcut din doi

Ce greu cu noi femeile în viaţă

Dar e şi imposibil fără noi…

Adrian Paunescu

O alta realitate

"Realitatea poate fi minunata, chiar daca viata nu este...Viata poate fi minunata...chiar daca realitatea nu este."

Comunicare...un spatiu al posibilitatilor intre irezistibila nevoie a intalnirii si inevitabila evidenta a despartirii.

Traiesti cum poti, sau poate nu...

Doar oglindire...in Iluzie...

-Buna, sunt Eu!
-Buna, sunt Maya!
-Imi acorzi cateva minute?Simt nevoia sa vorbesc cu cineva!Ma gandeam ca tot esti asa aproape de mine, si ar fi o buna ocazie sa ne cunoastem. Esti de acord?
-Da, de ce nu?! Despre ce vrei sa vorbim?
-Ma simt neinteleasa...

Tacere...O tacere adanca se lasa, in zare cateva pasari isi exersau zborul invatat de-a lungul verii.
"E inceput de Noiembrie...Funzele cad...Si sufletele devin triste pe zi ce trece...Soarele apune mai devreme si vine intunericul...E frig si mi-e teama...E pustiu...E vant...E zbucium..."

-Despre ce tot vorbesti acolo, ca nu inteleg...
-Oh...scuza-ma, cred ca am vorbit cu voce tare...As fi vrut sa ma exprim altfel, dar cred ca am ... am dat frau liber sentimentelor,si... am uitat ca mai am putina ratiune p'acolo p-undeva, ratiune de care incerc sa fug cat de mult pot...Stii, aceasta ratiune parca ma-ngradeste, parca ma sufoca, parca nu ma lasa sa fiu ceea ce sunt...
-Da?Hmm....si ce esti?

Din nou Tacere...Tacere...o Tacere apasatoare ce sperie pana si cursul firesc al naturii, care parca incepu sa se miste, sa cante, sa danseze, sa spuna poezii, ode , doine, sa adoarma parca furtuna de ganduri nebune, negre care se ivi din abis...

-Ce sunt?!Buna intrebare...Mi-e sete...
-Oh Doamne!Ciudata mai esti...Vrei sa mergem undeva?
-Parca as merge,dar mi-e bine aici...imi place sa privesc cum se lasa amurgul peste oras...cum soarele ne spune "La revedere" si ne invita la o promenada nocturna, la o plimbare prin Lumea Noastra...Ce lume, ce tot vorbesc...?!Vreau sa raman aici, sa vorbim...
-Bine atunci...sa vorbim...Ce te macina?
-Totul... si de fapt nimic...
-Te-am intrebat mai devreme ce esti si inca nu mi-ai raspuns! Ce simti in acest moment? Am o rugaminte insa, incearca sa raspunzi in cuvinte simple, e mai usor...zic eu...
-Ah da? Si care Eu?
-Nu inteleg intrebarea! se uita ea putin nedumerita,cu privirea-i gingasa, naiva, usor copilareasca. Eu, Maya, fata de langa tine!
-Hmm...te inseli! In fine, sa revenim, ii spune, aratand un zambet strengar in coltul gurii, ca si cum fata ar mai avea nevoie de putin timp sa mai cugete...Incerc acum sa-ti raspund la intrebare, e putin mai greu, inca nu stiu ce sa zic; si totusi cred ca ar trebui sa spun ceea ce simt, sa las sa iasa la lumina ceea ce inima spune, si nu ratiunea...Ce pacat, e amurg...
-Te ascult, zambi ea duios!
-Sunt gand, sunt visare,
Inima inca doare;
Sunt copilul, sunt lumina,
Sunt durerea,
Sunt puterea,
Sunt bucuria si tacerea,
Sunt implinirea si caldura,
Sunt cararea catre asfintit,
Sunt raul care curge,
Si se varsa, se tot varsa,
Sunt izorul nesecat,
De poteci si lume traversat,
Cu roci multe presarat,
Sunt luna plina de pe cer,
Sunt Luceafarul de ieri,
Si mai Sunt, sau poate nu's,
Aste vorbe-mi sunt deajuns...

Tacere, din nou tacere...

-Asa esti Tu? Asa te vezi pe Tine? Ce frumos...Mi-ar placea sa ma pot descrie si Eu asa...
-Hmm...Inchide ochii...Calatoreste! Nu-ti fie teama de ce vei intalni! Orice va aparea in drumul tau este un cadou, o comoara nepretuita.Chiar daca aceasta va imbraca o haina placuta sau nu, Ea va ascunde Frumosul Intotdeauna.Sa nu uiti...Trezeste-te, porneste intr-acolo unde inima-ti dicteaza necontenit, unde simti ca sufletu-ti poate sa zburde plin de viata, acolo unde simti ca esti Tu, acolo unde simti ca vei intalni pacea, Acolo - este Lumina si Intunericul, este Binele si Raul , Acolo esti TU, Acolo este El...
-Vreau sa-mi pun o dorinta : "fie ca ingerii sa alunge norii"...vad curcubeul, oh...parca-mi cere sa facem un legamant...Da, sunt de acord...
Tot ce am e pentru voi,
E-o cascada intre noi,
Curand si pasari amortite vor pleca,
Oh!Si amintirea...oare unde-ti era...?
Ingeri tristi ii vad plangand,
Suflete-adormite sangerand,
Cu dorinte, idealuri; fluierand,
Toate, pentru voi sunt toate...

Tacere...
Se lasa amurgul lin...In jur se simte pace, parca nu mai e atata zbucium, parca poti sa dormi, asa-i ? fara sa te mai intrebi, fara sa mai umbli pe strazi fara un tel, fara un zambet , fara o privire calda...Parca nu te mai simti ca un baston afectiv-emotional pentru El sau poate pentru Tine...Parca renasti...intr-o alta lume, pacat ca e aceeasi doar cu o alta oglindire...
Noapte buna, e doar Iluzie...Traieste...
E Tacere...Tot Tacere...