O Picatura...

Cum se vede lumea printr-o picatura de apa sau printr-o lacrima, ce sta sa se sfarseasca pe obrazul inghetat? Cum mai poti privi totul, daca ochii-ti sunt plini de lacrimi? Unde mai gasesti claritatea, limpedele unei imagini, daca ceea ce mai apuci sa vezi este refractar, este cu totul deformat, dandu-ti iluzia ca este acelasi lucru? E ca si cum ai privi un obiect intr-un pahar cu apa. Acelasi tip de informatie, aceeasi senzatie ajunge si la nivelul cortical unde are loc procesarea, proiectarea, intelegerea si reactia. Acum, cat intelegere fiecare, sau ce semnificatie i se da unui eveniment, ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi...Ochisorii nostri, "oglinda sufletului" capteaza acele informatii care ne ajuta pe noi sa ne dam seama ce este REALUL, partea de material a lumii, ei fac putea intre cerebralul, psihicul, interiorul, personalul, tumultul, haosul din noi, si ceea ce se poate numi echilibru, exterior, natura, mediu, realitate, mod. Daca privim lucrurile, asa dupa cum se obisnuieste sa se faca  inca de cand am avut prima suflare, incarcam primul legamant cu viata, sa accepti ceea ce este in jur, ca diferit de tine, ca forma de existenta si parte a realitatii, sa incerci o abordare amiabila de relationare, astfel incat sa nu te pierzi intru totul in real si sa uiti de tine, sau sa te axezi doar pe individualitatea ta, ignorand astfel cealalta forma de existenta universala, cosmica a fiintarii.

Relationare, nimic mai mult: 

• cum mai poti vedea frumusetea Lui, daca ochii tai sunt inecati de-a dreptul in "lichidul orbirii", vezi doar o imagine deformata, mai mult sau mai putin departe de realitate, dar sigur diferita?
  
• cum poti lega o relatie cu o noua persoana, daca u nu vezi pe cine ai in fata cu adevarat?
  
• cum poti sa te bucuri de lucrurile simple, pe care odinioara le considerai frumoase,le vedeai astfel, cum poti daca nu ai certitudinea ca asa este?
  

Fiecare cum poate...