RSS

marți, 4 noiembrie 2008


Cantec Femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile?
Nimica,Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

Adrian Paunescu

2 comentarii:

mOntecOre spunea...

Imi pare rau sa recunosc, dar o voi face. De abia acum am citit aceasta poezie si i-am inteles rostul, si importanta ei pentru tine. Dupa ultima tura a ta, si dupa foile pe care mi-ai permis sa le citesc.

Lore spunea...

simple randuri scrise ce surprind foarte bine schita traseului vietii,a destinului insusi, fie pentru Noi, fie pentru Ei.
alegem sa traim ceea ce ne este dat, cu mici schimbari ici colo, atunci can dse poate...