Doamna locuieste in Republica Moldova, in Chisinau mai exact.Mi-a vorbit despre viata de acolo, despre oamenii si traiul de prin acele locuri.E trist! Tinerii au incuiat casele unde si-au trait copilaria, unde au invatat sa paseasca, sa spuna primele cuvinte si au plecat fiecare unde a vazut cu ochii.Fug de saracie. Imi spunea ca de Craciun a facut cateva cumparaturi si a mers la un centru pentru copii.Copilasii de acolo mancau bananele in coaja, si o intrebau ce sunt acelea, ca ei nu au vazut asa ceva. Mi-au dat lacrimile!
Nu stiu ce-i mai bine: sa mori tu sa-l salvezi pe celalalt sau sa-l lasi pe celalalt sa moara salvandu-te pe tine.Natura are regulile sale, fara indoiala, insa ce inseamna sa fii bun, asta daca exista bunatate la un nivel diferit de cel al notiunilor.Mi-e frica de lipsuri, si viata mea e plina de astfel de lipsuri.Nu ca cele ale oamenilor din povestea de mai sus, atat de elementare. Eu le pastrez ca-mi place masochismul meu.
Cand am vazut filmul " The book of Eli" am trait o mica trauma in sinea mea.Nu vreau sa ajung niciodata sa fie nevoita sa am parte de experiente de genu acesta.Ruine! Ma ruineaza si pe mine si ma pun jos, stau cuminte ca un mielusel. Am fost de curand sa fac niste fotografii intr-o fabrica veche.Pentru cateva minute nu am spun nimic, am tacut si m am lasat prinsa in povestea de acolo, geamuri sparte, ziduri daramate.Haos si istorie.Cuvinte ce alcatuiau un mesaj cu greutate, abia de l-am putut duce cativa pasi.
Asa si-n povestea doamnei, batranii mor, sate intregi parasite, tineri plecati, in rest saracie crunta! Unde e dreptatea pe lumea asta? Ce este corect? Pentru aceste doua lucruri sunt in stare sa mor, daca nu se aplica! Poate ca limitele pe care le am eu nu-mi folosesc prea mult.
Egalitate intre frati!
P.S. Noapte buna!
