Picaturi de ploaie

 

I walk a lonely road,

The only one that I have ever known,

Don't know where it goes,

But it's home to me and I walk alone,

I walk this empty street,

On the blvd. of broken dreams,

Where the city sleeps,

And I'm the only one and I walk alone

I walk alone I walk alone,

I walk alone, I walk a..

My shadow's the only one that walks beside me,

My shallow heart's the only thing that's beating,

Sometimes I wish someone out there will find me,

'Til then I walk alone

I'm walking down the line,

That divides me somewhere in my mind,

On the borderline of the edge, 

And where I walk alone,

Read between the lines of what's 

Fucked up and everything's alright,

Check my vital signs to know I'm still alive,

And I walk alone

I walk alone, I walk alone,

I walk alone,

I walk a..

I walk this empty street,

On the blvd. of broken dreams,

Where the city sleeps,

And I'm the only one and I walk a..,

My shadow's the only one that walks beside me,

My shallow heart's the only thing that's beating,

Sometimes I wish someone out there will find me,

'Tïl then I walk alone

Am avut un somn agitat, n-am dormit bine si m-am trezit devreme, m-a trezit ploaia.Am visat demoni...tre'sa ma gandesc la simbolistica.Zi inceputa pe ritmuri latino si rock (eviden)


Cafeau de dimineata spunea:

Defecte

1.ma ascund
2.sunt ignoranta
3.refuz sa cresc/sa devin "om mare" --> evit responsabilitatea


Am stat la discutie : 
"-Oglinda oglinjoara cine-i steluta cea mai frumoasa din fiecare seara?"




   "   Ploua, ploua marunt, ploua des,ploua ca si cand sufletul are nevoie de acest ritual de purificare... copacii se vad in ceata, orizontul e cenusiu, iar viata se straduie sa faca pasi fara ezitare, zambeste tacut...Mai vezi ici colo cate o pasare care se bucura de picaturile reci de ploaie.Sta zgibulita pe cate o ramura de copac si uneori mai scoate un ciripit ragusit incercand o chemare a suratelor.
   Duminica am iesit la plimbarea de dupa-amiaza in padure.Am mers pe jos mai mult de un ceas.Ma bucuram in sfarsit de soare, de un cer fara nori, de campuri inverzite, campuri roditoare, campuri cu flori.Am traversat un sat.E acelasi sat pe unde trec aproape in fiecare seara.Inca nu m-am plictisit de el, stiu insa ca se va intampla curand.Multor lucruri le stiu sfarsitul, sfarsit pe care il evit, il alung din zona mea intima, il alung aruncand pietre, apa, foc, orice gasesc aproape...
   Se innorase in scurt timp de la plecarea mea.Cu tristete, multa frustrare si un praf de ura fata de neimplinirea dorintelor mele, mi-am zis usor in gand: "Ah! E vremea recoltelor"
Am intrat in padure, am inspirat adans aerul curat.Deja imi imaginam cum particulele de oxigen ajung in plamanii mei usor cenusii(ca cerul de azi) si fac minuni, incep exorcizarea si trupu-mi va deveni lacas de cult, un bun tovaras de drum, de aventura si chibzuinta.Copaci inalti, zvelti, tineri, bine ingrijiti.Multe fruze uscate cazute pe jos.Din pamantul negru rasar ici colo pietre(bolovani),stanci(in miniatura-asa imi place sa le numesc) acoperite cu muschi de pamant.
   Pasii mei imi tin de urat,imi tin companie, imi canta,imi canta "doina codrului" de-odinioara...e liniste, e pace, simt iubirea naturii, simt caldura Domnului asa cum e descrisa in multe carti, simt mai mult ca oricand "Hic et Nunc" -ul tot folosit de mentori, maestri, oameni de stiinta, oameni frumosi...
   Bat pentru a doua oara poteca ce duce la izvorul din padure.Nu-mi place sa repet lucruri pentru ca nu ma pot bucura de ele pe deplin.La prima intalnire sunt ca un burete ce absoarbe cat poate, dupa care trebuie sa plec.Sunt superficiala nu? Asa mai spun si altii...am sa revin, asta e alta poveste...
   S-a innorat.Cerul e negru.Se aud in departare tunete.Imi fac loc printre curiosii care vor sa vada, vor sa ajunga si ei la izvorul din padure.Imi amintesc despre dorinta mea de a fi vegetariana.Inca nu am reusit sa fac acest pas, poate ca nici nu-l voi face vreodata.De ce? De ce oare nu-mi respect dorintele? De ce nu ma respect? De ce le dau altora credit mai mult decat mie?Oare eu sunt un eu oarecare?Da...in mintea mea de copil rasfatat si crescut in lumea lui, am crezut ca sunt speciala, ca ma aflu in centru, asemeni soarelui...
   O bubuitura puternica, foarte aproape m-a trezit adus de pe Oniria inapoi pe poteca ce duce la izvor...am grabit pasul.Am vrut sa ajung la Quelle, sa-mi inmoi mana in apa rece, sa-mi iau portia de energie pozitiva(necesarul de combustibil pana la urmatoarea intalnire cu Frumosul) si apoi sa ma bucur de picaturile de ploaie care-mi atingeau cu multa precizie si indrazneala trupu-mi infierbantat.
   Am pornit la drum asadar, cu multe emotii pentru ca simteam fiecare tunet in venele-mi abia creionate pe pielea subtire, alba, tinuta la distanat de razele soarelui de vara.Mereu mi-am dorit sa am prinda ploaia in padure, sa ma unesc cu natura, sa fiu mai aproape de ea, tunete si fulgere, picaturi de ploaie...privirea-mi era speriata si pasii usor grabiti insa eram cu zambetul pe buze.Imi amintesc si zambesc plina de bucurie, umplandu-mi sufletul de bunastare :
"Nimic nu e mai amuzat ca fata unui om care merge prin ploaie" (nu mai stiu de pe unde am cules-o)
   Acum am inteles de ce e bine sa revii si a doua oara asupra unui lucru.Tocmai ce am evitat greseala de data trecuta.Acum nu am mai ales aceeasi carare la intoarece.Am ales altceva, ceva care se potriveste cu noua situatie si care imi da voie sa-mi folosesc libertatea.
   M-a ciupit ceva de mana.As vrea sa pot sta mai mult in padure, e necesar sa ies cat mai repede, tunetele si fulgerele sunt prea aproape.Ploaia e atat de rece, iar mie imi este atat de cald.Zambesc la gandul ca dupa ce va trece ploaia parul meu va fi mai frumos, zulufii vor fi mai proeminenti si mai veseli, pielea va avea alt parfum...
   Incepe sa se lumineze, se mai aude in departare cate un tuner ratacit, strigand poate dupa fratii sai.A vrut sa fie singur, sa se descarce de frustrare si acum a pierdut urma neamului...Am iesit din padure, teafara si cu hainele ude si pe alocuri murdare.Parfumul ploii de vara din padure...
   Cerul incepe sa se lumineze si norii negri s-au dus si pe la altii...pe mine m-au alintat destul...in cele 4 zari se vede fum, abur, dealurile se vad in ceata...iar eu merg, spintena si zambitoare...pe aceleasi carari bine stiute...merg cu fata catre asfintit...se intrevede o seara cu un ceai cald si biscuiti cu unt...
   Momentan s-a oprit ploaia, iar eu am sa iau o pauza de citit..."




In incheiere: