Daca… - Rudyard Kipling

Daca poti sa-ti pastrezi cumpatul, atunci cand toti in afara de tine si-l pierd
Invinuindu-te pe tine,


Daca poti sa-ti pastrezi increderea in tine ingaduind totusi neincrederea altora
Atunci cand toti se indoiesc de tine,

Daca poti sa astepti, fara ca asteptarea sa te oboseasca
Ori sa fii mintit fara a raspunde cu minciuna

Daca poti, dusmanit fiind, sa nu lasi loc urii in sufletul tau
Fara totusi a parea prea detasat si fara a vorbi prea intelept;

Daca poti visa – fara sa faci din vise stapanele vietii tale,
Daca poti gandi – fara sa-ti faci un scop din gandire;
Daca poti face fata Triumfului sau Dezastrului
Tratandu-i egal pe acesti doi impostori;

Daca rezisti sa asculti un adevar rostit de tine
Rastalmacit de lachei pentru a face din el capcana pentru naivi
Ori sa privesti lucrurile carora le-ai dat din viata ta naruindu-se
Si sa te apleci si sa le reconstruiesti cu vechile unelte.

Daca poti sa faci o gramajoara din toate castigurile tale,
Sa le risti pe o singura aruncare a unei monede,
Si pierzand, sa iei totul de la inceput
Fara sa sufli un cuvant despre nesansa ta;

Daca poti sa-ti obligi inima si tervii si tendoanele
Sa te serveasca mult timp inca dupa ce s-au epuizat,
Rezistand chiar si atunci cand nu mai ai nimic in tine
Cu exceptia Vointei care le spune: “Rezistati!”

Daca poti vorbi multimii pastrandu-ti virtutea
Ori pasi alaturi de regi – fara sa-ti pierzi naturaletea,

Daca nici dusmanii dar nici prietenii apropiati nu te pot rani;
Daca se poate conta pe tine, insa nu fara limite,
Daca poti umple minutul neiertator
Cu valoarea a saizeci de secunde de alergare,
Al tau e intreg Pamantul cu tot ce are mai bun
Mai mult decat atat – vei fi Om, fiul meu!