Gânduri...la metrou

Aș vrea să iau cu mine totul,
Să cuprind cu brațele-mi averea,
Să nu mă uit și să nu-mi pese,
De ce avea să se-ntrețeasă.

Curând, va deveni rutină:
Să simt, s-ating, să joc;
Mi-e martor și lumină
Acel gând mistuitor...


Zgomot, zarvă, lucruri prăfuite
Într-o nebunie cenușie,
Coli de carte-n gălbenite
Vor ajunge să se scrie.

Ia cuțitul de-l înfige,
Șterge-ti lacrima cea crudă....e sărată...
Fă-ți cu cremă pantofiorii
Și pornește la drum odat'...

Revederea bucuriei...
tot la ele, Micile prietene
Cu lăbuțe murdărele,
Cu mustăți și ochi duioși...