Prima zi cu Mao

Noua mea dragoste...un tigrisor curios, prietenos, plin de energie si dornic de prostioare a poposit ieri in casa noastra...acum joc oficial rolul de mamica. 

Deja s-a atasat de mine si ma cauta prin casa cand are nevoie de ceva. Are doua luni si stie sa foloseasca litiera, este istet si jucaus, plin de viata si dornic sa primeasca cat mai multa dragoste si atentie de la noi... Este un mancacios! 

 Ii place sa doarma lipit de mine iar in acest moment isi tine capul pe mana mea. Atunci cand vrea ceva se uita tinta in ochii mei si miuana usor si alintat; fetisoara lui promite ca " va fi un motanel cuminte" daca ii dau putin laptic, o bucatica de unt sau niste carnita.

Inca din prima zi a starnit valuri de gelozie; Pedro, celalalt motanel in varsta de un an, care se intampla sa-i fie si unchi, inca nu-l accepta, ba mai mult, joaca tare: il pedepseste, il tine blocat in vreun colt pana vine cineva dintre noi in ajutorul celui mic. 

Prima noapte in noua casa a fost mai grea, a inteles intr-un final ca nu poate dormi cu noi in pat, dimineata insa l-am primit pentru vreo doua ore. 

Desi e micut si se afla intr-o casa straina, inconjurat de oameni straini si un alt pisoi care ii impune respect la orice miscare, nu plange, nu miauna, nu strica...imi amintesc de venirea mea aici si zambesc...am multe de invatat de micul tigrisor...imi place sa-i vorbesc in franceza...suna frumos "Le petit Mao" cu accent pe litera O.

O duminica frumoasa!