"Everything is nothing when you got no one"

 

Despre efectele supararii si puterea gandului

" Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă. Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente   etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o  persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .   Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.  Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel  devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri  abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună..    Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică  dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.  Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor       Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre  problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.   IMPORTANT:  Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă.  Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic.Dacă locuiţi de câţiva ani şi a-ţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?).      Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.       Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât  va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.      Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.  Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând  oferim libertate. Să alegi calea iertării,  pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.        În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el..    Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.   Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.          Asadar  suntem  ceea ce  suntem  ca rezultat a tot ceea ce am gandit!" primit pe mail

Rabindranath Tagore (1861 - 1941)

"Când bucuriile mărunte ale vieții cotidiene nu te mai satisfac și când dobândeşti libertatea sufletească pe calea suferinței, numai atunci înțelegi că există şi un spirit în tine şi că el se distinge cu totul de toate celelalte lucruri lumeşti.”

Rabindranath Tagore – ”Scrisori rupte”, Editura Cununi de Stele

Nu-ti este tie harazit

nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca.
oricat l-ai scutura si l-ai lovi
nu-i in puterile tale
sa-l faci sa dea petale.
atingerea-ti murdara-l pangari.
ii smulgi petalele, si i le spulberi
farame le strivesti in pulberi.
ah ! nu-ti este tie harazit
sa faci bobocul verde sa-nfloreasca
cel care poate sa-l deschida
o face-atat de simplu !
i-arunca o privire pe sub gene
si mustul vietii se porneste-n vene.
la suflul asta floarea-si scoate
aripile la vant, vaslind din toate.
culori s-aprind ca dorul inimii curate
si o mireasa isi destaina
dulcea-i taina.
cel care poate sa-l deschida
o face atat de simplu.

In continuare Ofranda Lirica, unul dintre cele mai cunoscute poemele ale sale (1913). 

IV 
"Viaţa vieţii mele, mereu mă voi sili să-mi păstrez trupul curat, ştiind că pe fiecare mădular odihneşte atingerea Ta de viaţă dătătoare. Mereu mă voi sili să păzesc de toată înşelăciunea cugetul meu, ştiind că Tu eşti Adevărul  care  deşteapta lumina  minţii-nsufletul meu. Mereu mă voi sili să frâng răutatea inimii mele şi să ţin în floare iubirea  mea, ştiind că ai locaşul Tău în cel mai ascuns altar alinimii mele. Iar truda mea va fi să Te descopăr prin faptele      mele, ştiind că puterea Ta îmi dătărie să lucrez."

VIII
"Copilul ce se înveşmânta cu mantie de prinţ şi poartă la gât lanţuri aurite pierde toată plăcerea  jocului;  la  orice  pas se-mpiedică-n    podoabă. De teama c-o va rupe sau c-o va prăfui se ţine departe de lume şi nu cutează nici să se bucure.De ce să fie-ntemniţat  în lux?  Oare nu-l dezbraci aşa de dreptul de-a intra în marea sărbătoare a vieţii     omeneşti?"

XI
"Aruncă mătăniile, lasă cântecul şi psalmii tăi! Pe cine crezi tu că slăveşti în ungherul unui templu-nchis? Deschide ochii şi vezi că Dumnezeu nu e acolo! El  e  acolo  unde  plugarul  lucrează pământul aspru  şi  pe  şantierul  unde    trudeşte pietrarul. Este cu ei pe soare şi pefurtună,  veşmântul  Lui  e  plin de  praf. Leapădă mantia cucernică,          coboară-n praf ca El! Libertatea?  Unde  crezi  tu că  afli libertatea? Stăpânul nostru n-a împovărat făptura  Lui.  El  s-a legat  de  noi pentru totdeauna. Ieşi din cugetările tale şi lasă florile şi tămâierile! Veşmintele tale se rup şi  şi se pătează şi ce-ţi este? Du-te să te uneşti cu El şi ţine-te de El, în truda şi-n sudoareafrunţii tale!"

XXXV
"Acolo unde sufletul nu ştie teama şi unde capul se înalţă, 
Acolo unde cunoştinţa e nemărginită,
Acolo unde lumea nu e împărţită între ziduri,
Acolo unde cuvintele suflă adâncimi ale curăţiei,
Acolo unde avântul neostenit îşi tinde braţele către desăvârşire,
Acolo unde lumina înţelepciunii nu s-a rătăcit în pustiul întunecat al obişnuinţei,
Acolo unde sufletul călăuzit de Tine se-avântă-n lărgire  continuă-a  gândirii  şifaptei,
In  acest paradis  de  libertate,  Tată, îngăduie să se deştepte patria mea!"

XXXVI
"Aşa.mă rog Ţie, Doamne: bate din rădăcină lepra inimii mele!
Dă-mi  puterea  să-mi port  uşor necazurile şi bucuriile,
Dă-mi puterea să-mi port dragosteabogată în slujiri,
Dă-mi puterea să nu mă lepăd de celsărac  şi  să  nu plec genunchiul în faţa puterii neruşinate,
Dă-mi  puterea  să-mi  înalţ  sufletulpeste nălucile acestei lumi,
Şi  dă-mi  puterea  să-mi  supun  cu dragoste puterea mea voinţei Tale!"

LVI II
"Toate  ţipetele  de  bucurie  să  se împlinească-n cântul meu suprem:
Bucuria  care  face pământul  să-şi reverse  nestăpânitul  belşug  de iarbă;
bucuria care face să danseze în lumea întreagă viaţa şi moartea îngemănate;
bucuria care grăbeşte furtuna, şi atunci un zâmbet deşteaptă şi înăbuşă orice viaţă;    
bucuria  care odihneşte  potolită printre lacrimi în cupa roşie a lotusului -durere;
şi, în sfârşit, bucuria care aruncă în praf tot ce are şi nu ştie ce face."

LXXXIV
"Fiorul despărţirii se revarsă peste lumeşi  naşte  chipuri fără  număr  pe  cerul  nesfârşit. Tristeţea despărţirii contemplă în tăcere toată noaptea, din stea în stea, şi  deşteaptă  o liră  printre  frunzele surâzând în întunecimea ploioasă a lui       Iulie. Această năvalnică  frământare  se îndeseşte în doruri şi iubiri, în suferinţele şi bucuriile din    casele oamenilor şi, din inima mea de poet, ţâşneşte ea mereu şi curge şiroind în cântece."
XCV
"N-am priceput nimic, când am trecut pragul acestei vieţi. Care a fost puterea    care m-a făcut să înfloresc  în această  taină,  cum  se deschide  floarea  la miezul  nopţii  înpădure? In dimineaţa  când ochii  mei  s-au  deschis în lumină,  am     simţit îndată că nu eram străin pe acest pământ şi că, sub chipul  mamei  mele,  mă  îmbrăţişa Necunoscutul fără chip şi nume.Aşa îmi va apare la moarte acelaşi
Necunoscut, ca şi cum L-aş fi cunoscut totdeauna. Şi, pentru că iubesc această
viaţă, ştiu că voi iubi moartea tot aşa de mult."



 Iata aici  si cateva citate.

Metafora terapeutica

“Dacă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”

A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau. O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave.  Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse: 

- Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca…

Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală. 

La aproape şapte ani după acestea… se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea… 

“Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană; 

când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă; 

când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit; 

când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi; 

când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el; 

când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie; 

când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă; 

când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez; 

când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea; 

când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă; 

când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii…”

 

 

(Bruno Ferrero)

 

(primit pe mail, www.lumeaspirituala.ro)

"Căutaţi fericirea? Iubiţi atunci, pentru că numai iubirea aduce fericirea. Da, iubirea, nu cunoaşterea şi nici chiar filosofia. Cei care ştiu multe, care gândesc mult, nu sunt neapărat fericiţi, pentru că descoperirile lor nu sunt totdeauna îmbucurătoare. În timp ce aceia care au multă iubire în inimă, chiar dacă nu cunosc multe lucruri, sunt mult mai fericiţi. De ce? Fiindcă Dumnezeu a pus iubirea în inimă şi nu în intelect. Ştiinţa, descoperirile nu ne pot aduce fericirea: ele netezesccalea, o luminează, ne orientează, dar sunt incapabile să ne facă fericiţi. Veţi spune: Dar atâţia oameni au trăit în iubire nişte experienţe nefericite şi chiar tragice! Da, pentru că nu au ştiut unde să caute iubirea şi cum să iubească. Dacă vreţi să fiţi cu adevărat fericiţi, învăţaţi deci să iubiţi."

Din ,,Ganduri pentru fiecare zi" - Omraam Mikhaël Aďvanhov

Noapte Buna

de Duminică

Mi-aduc aminte o fraza a lui Voltaire, care spunea: “Fara sens, nu exista memorie, iar fara memorie, nu exista spirit”. 

Interviul cu Jordi Savall îl găsiți aici

Have Faith in Faith

Because we all want things, it’s easy to fall into the trap of constantly working, worrying, and struggling to get what we want. Yet the wizards say that if you let go, the mechanics of desire take care of themselves. This seems mysterious, but consider this: Do you really know how lost memories return to you? Your conscious mind can’t force you to remember things, yet the mind is quite capable of retrieving anything and everything it has ever known.

In much the same way, your conscious mind can’t fathom how the universe makes desires come true. And just like the person struggling to recall a name but getting nowhere, people thrash wildly to fulfill their desires, never realizing that effort is the problem, not the solution.

At this very moment you are a wizard. You are perfected in spirit; you have never separated from God or nature. All that has happened is that, in your struggle not to feel pain, you’ve started to block the present moment.

Memory and desire veil the spirit. They do so because long ago you began to fear for your security here on this Earth. Insecurity is the motive for attacking the Earth, for if we trusted that we are nourished and upheld, none of us would be quite so hysterical about surviving.

“Trust in trust, have faith in faith,” Merlin said. “That is the only solution when you have lost trust and faith.”

Adapted from Twenty Spiritual Lessons for Creating the Life You Want by Deepak Chopra (Harmony Books, 1995).

Gayatri Mantra

Multumesc

Fiecare clipa ne arata ca celalalt este intotdeauna mai important ca tine si arata-i acest lucru ori de cate ori ai ocazia. Saluta-l pe Dumnezeul din el si-i vei observa stralucirea din ochi chiar daca ochii sai poate nu vad. Durerea ne transforma astfel incat ajungem sa daruim neconditionat iubire. Imi pare rau ca s-a intamplat sa pierd mult pentru a intelege lucruri simple, poate insa nu puteam altfel. Recunostinta pentru daruri...


Trairi frumoase la sfarsit de august, Acasa

Bună dimineața!

E uimitor cum trece timpul și cum se asează lucrurile, cum lacrimile devin zâmbete și amintirile delicii pentru zile de sărbătoare. 

Ești mereu acolo pentru tine.