Am luat-o la pas, nu mai pot sta, ma grabesc...s-a ingrosat gluma si nu mai e timp...nu mai e ragaz pentru minti lenese...Tineretea alearga si ea in pas grabit, se mai abate din drum uneori...se apleaca usor sa stranga praful stelelor care ajunge pe pamant...isi murdareste mainile cu tarana...se uita mirata la palmele sale si incerca o rugaciune...se pierde in miscari stangace...nu-si mai aminteste impreunarea palmelor rugii ce pana mai ieri ii erau atat de cunoscute...Isi pleaca usor capul si incerca sa inchida ochii, se trezeste brusc, speriata...imagini crude i-au ramas pe retina..."Viseaza dulcele meu vis, viseaza...", se auzi o voce in soapta...S-a speriat...tremurand a marit pasul, a inceput sa alerge usor...scene grele i se tot plimbau prin fata ochilor...nu se opri din alergat...fugea, era o fuga a nebuniei...se simtea urmarita, cu cat alerga mai tare, cu atat simtea ca va fi ajunsa...nu mai avea scapare...urma sa fie prinsa si ea stia asta...ii era frica...in fuga ei se mai oprea sa mai apuce cate o bucata dintr-un corp de stea...
In zare vazu o fantana, isi aminti ca ii era sete...dar nu mai era timp...se apropia tot mai mult si totusi nu voia sa se opreasca...se gandi pentru cateva clipe la iepurii de camp pe care ii tot speriase ... i se facuse mila de ei...continua s-alerge cu acelasi flux de ganduri nestapanite...era greu...incepuse sa-i placa gustul victimizarii si se obisnuise cu asta...se opri intr-un final sa bea o gura de apa...era bine...reusise pentru putin timp sa mai potoleasca demonul...a inceput sa cante...
...stelele de pe cer isi cereau ritualul, era epuizata...nu a indeplinit misiunea...a ratat...
cu gust de praf...
