Artistice

Pentru o dimineata frumoasa, cu ceata, zapada, latrat de Roxi, lemne pe foc si mancarea la cuptor....pentru o dimineata de sfarsit de ianuarie aleg sa imi beau cafeluta meditand asupra:

• a sterge sau a spala

Pana elucidez cazul, va invit sa dati click aici.

O duminica frumoasa si un pranz cat se poate de sanatos in familie!

Rememorari

Gandirea in imagini creata de ascultarea indelung a pieselor de teatru radiofonic. Obisnuiam sa ascult in timp ce faceam baita :)

La sfârşitul acestei luni, în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2010, programul difuzat pe www.eteatru.roeste alcătuit în întregime din piese de I. L. Caragiale, de la naşterea căruia se împlinesc 159 de ani în 30 ianuarie. Cele mai bune înregistrări, versiuni ale pieselor şi schiţelor caragialiene din Fonoteca de Aur, cei mai mari actori de ieri şi de azi, cei mai mari regizori într-un program CARAGIALE NON-STOP care va fi la dispoziţia ascultătorilor eteatru începând de duminică 30 ianuarie, ora 00.00 până luni 31 ianuarie, ora 24.00.

Sursa aici  
Sa va bucurati!

Turnurile din aripi

 -Inceteaza, nu-mi mai urma pasii, ingaduie-mi sa plec, copilul are nevoie de mine! Intentia mea a fost sa apar imaginea familiei nu sa o patez.Explica-mi te rog toate acele reguli nescrise si de ce trebuie sa accept atat de multe? Eu nu vreau sa respect traditia bolnava inventata de voi; mai degraba as fi de acrod sa primesc o educatie severa de un an intr-o locatie din pustiu decat sa fiu o sclava a unor idei murdare ce spurca intreaga frumusete a lui Dumnezeu si cere in mod barbar iertare. Nu spui nimic? Ma uimesti... Asteptam o riposta grozava care sa ma puna la zid si sa-mi arate directive mult mai sigure si mai corecte si poate mult mai folositoare in aceasta viata...Refuz sa accept, ce vei face?Daca ai uitat, tin sa-ti reamintesc de firea mea extremista si daca vei face o miscare gresita vei plange cu lacrimi de foc.Cumpatare, asta imi doresc, si multa liniste. Nu vreau sa mai aud nimic.Spune-i sa nu mai sune, nu vreau sa fiu deranjata si te rog trimite dupa niste lumanari...

-...
Doamne iti multumesc pentru bucuria vietii, pentru lumina soarelui, stralucirea lunii, pentru bolta de stele in toata splendoarea ei, pentru puterea misterioasei nopti, pentru revigorantul rasarit de soare care ne mangaie sufletele dupa acele multe nopti pline de framantari si ganduri intunecate. Cum se face ca noapte vindeca, iar rasaritul este cel mai bun purificator ce poate fi folosit, intalnit vreodata.Sperantele sunt fluturii primaverii iar zambetele noastre construiesc puiul de om. Un chip luminos va fi caut la vreme de necaz de catre un biet suflet suferind.Padurea este mama blanda si protectoate ce-si deschide bratele calde chiar si atunci cand nu este nimeni in preajma...Copiii uneori ranesc parintii la fel cum se intampla si cu padurea cand taiem copaci fara sa replantam si cand aruncam gunoaie...Ape cristaline si izvoare de gheata. Poate ca ar trebui sa ma casatoresc cu natura nici de cum cu un barbat :) sau va trebui mai intai sa-mi invat lectiile si apoi sa ma reintorc in pamant...poate e cam devreme sa vorbesc despre moarte asa cum o fac batranii, dar a devenit un lucru atat de banal incat accept fara protesc. Protestele inca le pastrez pentru copilariile mele...

R

Reascultari, reveniri, reintoarceri...
Incercari stangace de a prinde fire de nisip, reflexe ale cristalelor, petale albe si rosii de la trandafirul din gradina bunicii, toate aceste franturi pentru a unge lacatul pentru a putea fereca usa in final...
-Intoarce-ti capul fata mea, nu mai privi, lasa!
-Esti atat de confuza! Nici nu vrei sa vezi, sa te uiti la mine! Chiar atat de mult iti repung? De ce?
Iata cum poti rani doar pentru ca refuzi a vedea Realitatea, eviti o confruntare ce ar putea sa te raneasca. Supunerea oarba in fata taioaselor privire, neiertatoarelor cuvinte devine un izvor ager intr-o padure cu tihna.Veverita nu mai vrea ghinde, de asta data vrea sa revina la alune sau la nuci, va orice altceva...
Nu ma judeca, te rog.Plang pentru ca refuzi sa ma vezi.Nici macar nu stii cine sunt, nu stii cu cine stai de vorba si imi oferi o mana pentru a iesi la lumina.Hm...imi amintesc de o intamplare petrecuta nu demult:eram atat de trista, frustrata, inversunata ca nu suportam sa intru in discutie cu nimeni, nu voiam pe nimeni aproape, iar daca eram nevoita prin context incercam sa scurtez cat pot de mult intrevederea, era un adevarat chin pentru mine sa indur acele "conversatii frumoase"...Oameni care se presupune ca ma iubeau si-si faceau atatea griji pentru mine si buna-starea mea interioara, materiala s-au lasat sedusi de aparenta mea stare de voiosie, cu toate ca ei stiau dificultatea povestii...Am fost tare trista,atat de trista incat am ales sa le fac jocul, mi-am pus la ureche o floare alba, i-am sedus, i-am facut sa creada ca sunt bine, ca am trecut peste si ca nu au de ce sa-si faca griji, sunt bine...Mi-am pus o floare la ureche pentru a-mi demonstra mie ca oamenii nu vad, ca poti sa-i faci asa cum vrei tu, ca daca au alte lucruri mai importante de facut ei te uita, sau te trec pe plan secund, iar tu...sa te ia dracu'...faci si tu ce poti, viata oricum te are sub aripa sa protectoare...Mi-am pus acea flore pentru a ma bucura si mai mult de nebunia mea pe care toti o ocoleau , o menajau, se purtau cu manusi, nebunie in fata careia toti purtau ochelari, reflecta prea puternic si datorita structurii lentilelor imaginea a fost deformata.Sa plang, sa nu plang...criza existentiala...as vrea sa rad...
Sexul tare, sexul slab/frumos...Yin si Yang...Absolutul in patinajul artistic de pe TVR2...carti ce zac pe noptiera si asteapta sa fie citite, proiecte ce urla de haituirea deadline-urilor...

Inceputul unei povesti ce exprima suferinta crunta si desigur multe apelativele imbracate in hainute roz...Povestea culmineaza cu Femeia de Inceput.
Suferinta se bucura de iesiri la balurile din Venetia.Ii place mult acolo...vrea sa vorbeasca limba franceza si adora sa gateasca ascultand recitandu-i-se Luceafarul in limba germana si desigur o scruta conversatie in limba spanioala si nu in ultimul rand...inventarea unei Teorii in Matematica...
Femeie.Inceput.
-Buna seara, domnisoara!Doriti sa ma insotiti la un ceai negru cu lapte?
-Multumesc tinere!Cu mare drag.Ne vedem la mine la 5. Cunosc eu un loc foarte frumos.
Cum sa traiesc bine cu Femeia din mine...ah...trebuie sa o educ, sa o plimb, sa o ingrijesc...micutul isi facea atatea griji, pentru el avea sa inceapa o noua viata, o perioada cu schimbari radicale ce nu prevesteau nimic bun, sanatos, atractiv...poate doar dorinta nebuna de a cunoaste, de a se juca si alt joc si inca unul cat se poate de real...
A mers in camera sa se schimbe, tot mergand prin camera s-a oprit in fata oglinzii.Oglinda avea o rama de argint,era pusa pe peretele din partea de Nord (cariera si drum lin in viata)...s-a oprit si a inceput sa se uite lung la acea imagine hipnotizatoare din oglinda...era minunat, era angelic, era divin , era idilic...ce piele fina, ce trup uniform cu linii atat de bine trasate...Oare sa ma bucur?Sa zambesc si sa multumesc Cerului pentru minunea ce-o am in fata? sau mai bine sa pastrez acest secret doar pentru mine si sa ma bucur in taina de tine, micutule?
Hai vino sa te strang in brate inimioara dragalasa si voioasa...
Mi-e dor si Iris zice "Cat as vrea sa zbor" , da as vrea, dar unde caci am pierdut directia chiar si pe cea utopica...Greseli ale tineretii, adica lectii care se vor repeta pana le vom fi invatat suficient de bine cat sa nu le mai cerem sa revina...
Bucura-te de mine, sunt inca aici...

Timpul chitarelor  ca si vremea Femeilor nu? Vreau sa fiu frumoasa. Sunt?

Sau mai o expunere mai atent crosetata

Reveniri

Sursa aici

Nu degeaba iubesc eu catelusii si limba spaniola :P .Poate in acest an imi voi recupera copilasul cu blanita roscata, veverita mea zapacita. Sunt mai mult cuvinte fara consistenta pentru ca nu vreau sa fiu dezamagita sau si mai mult nu as vrea sa o fac pe Pam sa sufere mai mult decat in prezent.Nu mai stiu nimic de ea, sper sa reziste in iarna asta si am s-o iau cu mine.Voi fi Domnisoara cu Catelusa roscata...divin nu-i asa?Ah...cand trebuie sa te lupti cu respectul fata de ceilalti si cu acceptanta in genere...

Prea

L-am gasit aici

Afara...inGer...4

Daca pana mai ieri Il imploram pe Dumnezeu sa-mi ingaduie sa pot da timpul inapoi si sa fac schimbari, azi Il rog sa ma ajute sa invat Iertarea; sa ma lumineze in a o intelege si a nu o cerceta.Am nevoie de liniste interioara si cred ca o pot avea actionand si pastrand in suflet lucrurile bune ale celor care au plecat; ei traiesc prin noi. Am hotarat sa-mi dau aceasta sansa, fiind mai aproape de Absolut.

Am intors de prea multe ori spatele crezand ca durerea mea este infinit mai mare, mai importanta, mai greu de dus decat a celorlalti insa am uitat un aspect destul de relevant invatat la cursurile de Psihologie: acelasi factor poate crea reactii diferite mai multor persoane.
In ultimile zile mi s-a cerut sa-mi pun dorinte, nu am avut nici una, un singur gand mi-a aparut pe fundalul intunecat al balonului jucaus, acela de a proceda, de a actiona Corect.
Patru luni am mers continuu la moara.M-a istovit drumul, munca, efortul.Lumina m-a tot urmarit, pas cu pas, a insistat atat de mult incat a reusit.A fost blajina, dreapta, mereu acolo, mereu, la orice lovitura grea a mea.Ma bucuram, intr-un mod bolnavicios, cand reuseam sa ating punctele sensibile ale celor care voiau sa-mi intinda mana, sa ma scoata din fantana blestematilor de viata.Ma bucuram de durerea lor.Voiam sa simta ce simteam si eu si sa inceteze odata cu tot ajutorul lor.Voiam sa stau in nebunia mea, atat.Voiam sa ma bucur de durerea mea si sa ma invinovatesc continuu, sa platesc pentru greselile mele nu?
Orgoliu-mi spune ca am gasit singura iesirea din Adancuri, Ingerasul Pazitor imi sopteste ca poate Lumina si Dragostea, Bunatatea si Adevarul mi-au facut drumul mai usor...Mai conteaza?E suficient sa nu uit, iar, si sa spun "Multumesc!"ori de cate ori am ocazia si cel mai important, sa-mi traiesc viata de zi cu zi ancorata in Marea Recunostintei Frumosului...

Cu bine,

....

L.E.De cateva zile este foarte frig afara, temperaturi foarte scazute;tu, omul modern, omul sec.XXI,al anului 2011, in Romania,  te bucuri ca dupa o zi de munca fie la birou, fie p'afara, ajungi in sfarsit acasa, faci un dus fierbinte, eventual, daca esti mare iubitor de ceai, iti faci unul si in cele din urma iti pregatesti patul pentru a dormi(e patul cald, curat, posibil si datator de dragoste,daca nu esti suficient de egoist)...de rugile de multumire sau de cele cateva minute de retrospectiva a zilei nici nu se pune problema...zilele astea te-au facut sa te gandesti la cei care nu au de nici unele, care nu au nici macar jumatate din ce ai tu?Nu blamez, ci aduc in discutie acest subiect pentru a ne bucura de ceea ce avem ca sunt multi care nu au nici p'atat.

E frumos si foarte hranitor pentru Ego sa ne mai cumparam si noi cate o bluzita noua, un pantofior ceva, dar intrebarea mea ar fi chiar este nevoie???Altii poate ar avea nevoie de o bluzita noua pentru ca singura pe care o au a inceput sa se rupa.Nu spun sa umblam cu hainele pana le distrugem si abia apoi sa mergem sa luam altele, ci sa existe un echilibru si o cumpatare in viata noastra si mai ales Recunostinta pentru ca putem face asta si nu trebuie sa asteptam luni de zile pentru a pune bani de o parte sa ne luam o biata pereche de pantofi.Poate ca asta ar fi ideea Sfarsitului.

de Ianuarie

Repetitivitate, circuite inchise pentru unii, spirale pentru altii; urc un munte fara un bagaj prea greu, rucsacul ce-l am poate sa-mi fie de folos atat cat sa nu ma lase sa mor in conditii de bun simt...Reconstruirea pe aceeasi structura poate fi periculoasa, poate ca este mai sanatos a incepe de jos, a pune din nou prima caramida asa cum natura azi a fost atat de buna cu mine si m-a mangaiat iara, la fel ca anul trecut, primul fulg de nea si iata ca acum sunt o multime si ma fac bucuroasa, zambesc asa cum am mai facut-o si in urma cu un an...bucuria aia toanta, naiva, prostuta de copil mare si degeaba...

Oricat de mult incerc sa ma ascund eu de lume, apar contexte care ma determina sa infrunt lumina zilei cu micile sale bucurii, surprize, jocuri pentru oameni mari...

Cred ca Ratele din viata mea au macait destul, au muncit destul cat sa ma tot poarte pe unde am vrut eu; pe una din ele o am de la distanta, doar o simt, iar cealalta...se zbate de dimineata pana seara sa ma iubeasca mai bine, cat pentru doi...iar eu, dau bir cu fugitii ori de cate ori simt ca este prea mult pentru un biet suflet ca mine, , ori de cate ori situatia ma depaseste, ma instalez comod in castelul meu de cristal si nu ies pana nu mi se inatinde covoul rosu...mult egoism asa-i?
Este de preferat ca metamorfoza sa inceapa curand, ori voi deveni pasare pentru a putea zbura singura, ori voi reveni la sol cu idei pamantesti :) Lucrul cu semi-ul este irositor de energie ...
Pastrand acest ascunzis mult iubit ranesc si astfel imi alimentez vinovatia.Frustrarea mea creste iar acum a atis cote maxime, abia de-mi mai pot controla iesirile vulcanice, ticurile nervoase si toate celelalte mici scapari.Un copil mare de crescut, cu infatisare inocenta, cu ochi mari cautatori, cu ten fin de bebelus...
Am in brate un copil de 5 ani, ii explic cum functioneaza internetul si cum ma intalnesc eu cu prietenii mei "virtuali", el se distreaza si arata un interes nebun.Isi tine obrazul lipit de al meu, ii simt respiratia si bataile inimii, simt viata din el, dorinta de a merge mai departe fara a fi preocupat de ziua de maine, asa cum sunt eu, ma mangaie si e nerabdator sa termin de scris pentru a se uita la desene :)
Cred ca e vremea sa plec...adica...sa ma bucur de zapada...

Pe curand...

ps.ninge :)