Turnurile din aripi

 -Inceteaza, nu-mi mai urma pasii, ingaduie-mi sa plec, copilul are nevoie de mine! Intentia mea a fost sa apar imaginea familiei nu sa o patez.Explica-mi te rog toate acele reguli nescrise si de ce trebuie sa accept atat de multe? Eu nu vreau sa respect traditia bolnava inventata de voi; mai degraba as fi de acrod sa primesc o educatie severa de un an intr-o locatie din pustiu decat sa fiu o sclava a unor idei murdare ce spurca intreaga frumusete a lui Dumnezeu si cere in mod barbar iertare. Nu spui nimic? Ma uimesti... Asteptam o riposta grozava care sa ma puna la zid si sa-mi arate directive mult mai sigure si mai corecte si poate mult mai folositoare in aceasta viata...Refuz sa accept, ce vei face?Daca ai uitat, tin sa-ti reamintesc de firea mea extremista si daca vei face o miscare gresita vei plange cu lacrimi de foc.Cumpatare, asta imi doresc, si multa liniste. Nu vreau sa mai aud nimic.Spune-i sa nu mai sune, nu vreau sa fiu deranjata si te rog trimite dupa niste lumanari...

-...
Doamne iti multumesc pentru bucuria vietii, pentru lumina soarelui, stralucirea lunii, pentru bolta de stele in toata splendoarea ei, pentru puterea misterioasei nopti, pentru revigorantul rasarit de soare care ne mangaie sufletele dupa acele multe nopti pline de framantari si ganduri intunecate. Cum se face ca noapte vindeca, iar rasaritul este cel mai bun purificator ce poate fi folosit, intalnit vreodata.Sperantele sunt fluturii primaverii iar zambetele noastre construiesc puiul de om. Un chip luminos va fi caut la vreme de necaz de catre un biet suflet suferind.Padurea este mama blanda si protectoate ce-si deschide bratele calde chiar si atunci cand nu este nimeni in preajma...Copiii uneori ranesc parintii la fel cum se intampla si cu padurea cand taiem copaci fara sa replantam si cand aruncam gunoaie...Ape cristaline si izvoare de gheata. Poate ca ar trebui sa ma casatoresc cu natura nici de cum cu un barbat :) sau va trebui mai intai sa-mi invat lectiile si apoi sa ma reintorc in pamant...poate e cam devreme sa vorbesc despre moarte asa cum o fac batranii, dar a devenit un lucru atat de banal incat accept fara protesc. Protestele inca le pastrez pentru copilariile mele...

R

Reascultari, reveniri, reintoarceri...
Incercari stangace de a prinde fire de nisip, reflexe ale cristalelor, petale albe si rosii de la trandafirul din gradina bunicii, toate aceste franturi pentru a unge lacatul pentru a putea fereca usa in final...
-Intoarce-ti capul fata mea, nu mai privi, lasa!
-Esti atat de confuza! Nici nu vrei sa vezi, sa te uiti la mine! Chiar atat de mult iti repung? De ce?
Iata cum poti rani doar pentru ca refuzi a vedea Realitatea, eviti o confruntare ce ar putea sa te raneasca. Supunerea oarba in fata taioaselor privire, neiertatoarelor cuvinte devine un izvor ager intr-o padure cu tihna.Veverita nu mai vrea ghinde, de asta data vrea sa revina la alune sau la nuci, va orice altceva...
Nu ma judeca, te rog.Plang pentru ca refuzi sa ma vezi.Nici macar nu stii cine sunt, nu stii cu cine stai de vorba si imi oferi o mana pentru a iesi la lumina.Hm...imi amintesc de o intamplare petrecuta nu demult:eram atat de trista, frustrata, inversunata ca nu suportam sa intru in discutie cu nimeni, nu voiam pe nimeni aproape, iar daca eram nevoita prin context incercam sa scurtez cat pot de mult intrevederea, era un adevarat chin pentru mine sa indur acele "conversatii frumoase"...Oameni care se presupune ca ma iubeau si-si faceau atatea griji pentru mine si buna-starea mea interioara, materiala s-au lasat sedusi de aparenta mea stare de voiosie, cu toate ca ei stiau dificultatea povestii...Am fost tare trista,atat de trista incat am ales sa le fac jocul, mi-am pus la ureche o floare alba, i-am sedus, i-am facut sa creada ca sunt bine, ca am trecut peste si ca nu au de ce sa-si faca griji, sunt bine...Mi-am pus o floare la ureche pentru a-mi demonstra mie ca oamenii nu vad, ca poti sa-i faci asa cum vrei tu, ca daca au alte lucruri mai importante de facut ei te uita, sau te trec pe plan secund, iar tu...sa te ia dracu'...faci si tu ce poti, viata oricum te are sub aripa sa protectoare...Mi-am pus acea flore pentru a ma bucura si mai mult de nebunia mea pe care toti o ocoleau , o menajau, se purtau cu manusi, nebunie in fata careia toti purtau ochelari, reflecta prea puternic si datorita structurii lentilelor imaginea a fost deformata.Sa plang, sa nu plang...criza existentiala...as vrea sa rad...
Sexul tare, sexul slab/frumos...Yin si Yang...Absolutul in patinajul artistic de pe TVR2...carti ce zac pe noptiera si asteapta sa fie citite, proiecte ce urla de haituirea deadline-urilor...

Inceputul unei povesti ce exprima suferinta crunta si desigur multe apelativele imbracate in hainute roz...Povestea culmineaza cu Femeia de Inceput.
Suferinta se bucura de iesiri la balurile din Venetia.Ii place mult acolo...vrea sa vorbeasca limba franceza si adora sa gateasca ascultand recitandu-i-se Luceafarul in limba germana si desigur o scruta conversatie in limba spanioala si nu in ultimul rand...inventarea unei Teorii in Matematica...
Femeie.Inceput.
-Buna seara, domnisoara!Doriti sa ma insotiti la un ceai negru cu lapte?
-Multumesc tinere!Cu mare drag.Ne vedem la mine la 5. Cunosc eu un loc foarte frumos.
Cum sa traiesc bine cu Femeia din mine...ah...trebuie sa o educ, sa o plimb, sa o ingrijesc...micutul isi facea atatea griji, pentru el avea sa inceapa o noua viata, o perioada cu schimbari radicale ce nu prevesteau nimic bun, sanatos, atractiv...poate doar dorinta nebuna de a cunoaste, de a se juca si alt joc si inca unul cat se poate de real...
A mers in camera sa se schimbe, tot mergand prin camera s-a oprit in fata oglinzii.Oglinda avea o rama de argint,era pusa pe peretele din partea de Nord (cariera si drum lin in viata)...s-a oprit si a inceput sa se uite lung la acea imagine hipnotizatoare din oglinda...era minunat, era angelic, era divin , era idilic...ce piele fina, ce trup uniform cu linii atat de bine trasate...Oare sa ma bucur?Sa zambesc si sa multumesc Cerului pentru minunea ce-o am in fata? sau mai bine sa pastrez acest secret doar pentru mine si sa ma bucur in taina de tine, micutule?
Hai vino sa te strang in brate inimioara dragalasa si voioasa...
Mi-e dor si Iris zice "Cat as vrea sa zbor" , da as vrea, dar unde caci am pierdut directia chiar si pe cea utopica...Greseli ale tineretii, adica lectii care se vor repeta pana le vom fi invatat suficient de bine cat sa nu le mai cerem sa revina...
Bucura-te de mine, sunt inca aici...

Timpul chitarelor  ca si vremea Femeilor nu? Vreau sa fiu frumoasa. Sunt?

Sau mai o expunere mai atent crosetata