de Ianuarie

Repetitivitate, circuite inchise pentru unii, spirale pentru altii; urc un munte fara un bagaj prea greu, rucsacul ce-l am poate sa-mi fie de folos atat cat sa nu ma lase sa mor in conditii de bun simt...Reconstruirea pe aceeasi structura poate fi periculoasa, poate ca este mai sanatos a incepe de jos, a pune din nou prima caramida asa cum natura azi a fost atat de buna cu mine si m-a mangaiat iara, la fel ca anul trecut, primul fulg de nea si iata ca acum sunt o multime si ma fac bucuroasa, zambesc asa cum am mai facut-o si in urma cu un an...bucuria aia toanta, naiva, prostuta de copil mare si degeaba...

Oricat de mult incerc sa ma ascund eu de lume, apar contexte care ma determina sa infrunt lumina zilei cu micile sale bucurii, surprize, jocuri pentru oameni mari...

Cred ca Ratele din viata mea au macait destul, au muncit destul cat sa ma tot poarte pe unde am vrut eu; pe una din ele o am de la distanta, doar o simt, iar cealalta...se zbate de dimineata pana seara sa ma iubeasca mai bine, cat pentru doi...iar eu, dau bir cu fugitii ori de cate ori simt ca este prea mult pentru un biet suflet ca mine, , ori de cate ori situatia ma depaseste, ma instalez comod in castelul meu de cristal si nu ies pana nu mi se inatinde covoul rosu...mult egoism asa-i?
Este de preferat ca metamorfoza sa inceapa curand, ori voi deveni pasare pentru a putea zbura singura, ori voi reveni la sol cu idei pamantesti :) Lucrul cu semi-ul este irositor de energie ...
Pastrand acest ascunzis mult iubit ranesc si astfel imi alimentez vinovatia.Frustrarea mea creste iar acum a atis cote maxime, abia de-mi mai pot controla iesirile vulcanice, ticurile nervoase si toate celelalte mici scapari.Un copil mare de crescut, cu infatisare inocenta, cu ochi mari cautatori, cu ten fin de bebelus...
Am in brate un copil de 5 ani, ii explic cum functioneaza internetul si cum ma intalnesc eu cu prietenii mei "virtuali", el se distreaza si arata un interes nebun.Isi tine obrazul lipit de al meu, ii simt respiratia si bataile inimii, simt viata din el, dorinta de a merge mai departe fara a fi preocupat de ziua de maine, asa cum sunt eu, ma mangaie si e nerabdator sa termin de scris pentru a se uita la desene :)
Cred ca e vremea sa plec...adica...sa ma bucur de zapada...

Pe curand...

ps.ninge :)