RSS

duminică, 1 aprilie 2012

Cu dragoste, despre bisericutele istorice ale Bucurestiului

”Nu stiu cum se explica, dar invatam prea putin din erorile si pacatele trecutului. Ridicam biserici mari si faloase. Cu eforturi uriase, greu de imaginat intr-o perioada de criza si stramtoare, inaltam nu biserici, ci adevarate catedrale judetene, ansambluri ecleziastice impozante, mari si incapatoare cat un aeroport international, in vreme ce bisericutele istorice, mici si smerite, se prabusesc sub indiferenta noastra, grea si vinovata. De ce cautam comori si locuri sfinte tocmai la capatul pamantului, in Athos, Ierusalim sau Meteore, cand bogatia e chiar langa noi, la cateva statii de tramvai. Degeaba asteptam raspuns. In lume, unii cheltuiesc bani sa cumpere biserici si monumente, statui si ziduri de incinta. Isi cumpara propria lor istorie, in timp ce noi - bogati saraci cum suntem - risipim avutul mostenit de la parinti, cu zambetul pe buze. Prin tot ce facem, aratam ca nu ne pasa si lasam totul la voia intamplarii, acceptand senini gigantice planuiri de catedrale, fara ca cineva sa observe si sa protesteze ca, pe vechiul loc al manastirii Vacaresti, s-a ridicat deja un Mall imens si stralucitor, ca un sfidator templu pagan inchinat lacomiei, muschiuletului de vita si tigailor la promotie.”

Continuarea articolului, aici



0 comentarii: