L.E. Aceeasi intrebare De ce? poate fi indreptata si catre multele aspecte problematice de care ne tot plangem. Mergand pe strada, adesea prind din zbor cateva bucati de cuvinte, nu-mi sunt necesare propozitiile, nu am nevoie de intreg (momentan). Daca NE-AM SATURAT de ce vedem, auzim hai sa nu ne mai indreptam privirea catre probleme si sa incetam sa ne mai lamentam atat de mult ci sa ne trezim dis de dimineata si, cu speranta, recunostinta pentru sanatate (de exemplu), sa pornim la munca cu capul sus, si nu sa ne taram picioarele abia odihnite in patul curat si cald si sa nu ne mai topim usor usor de lene. Pana de curand nu am stiut ce inseamna munca, placerea, satisfactia obtinuta din munca; nu am stiut ca desi obosita, pot fi foarte fericita. Am facut studii superioare insa muncesc pamantul cu o iubire aproape asemanatoare cu cea a bunicilor mei, sigura diferenta este ca desi in familie nu se practica recunostinta pentru glie, azi, prin multa suferinta, am invatat ca este o adevarata minune si poate vindeca multe rani. 

Mereu atenta la detalii, observ cum copiii ”realizati” vin sa-si mai ajute parintii si daca se murdaresc putin de pamant/noroi isi freaca doua,trei degete si vezi in limbajul trupului lor scarba, greata, neplacerea cauzata de murdarie, de acea ”crema” de culoare aramie, care odata, ne-a hranit. Azi ne hranesc supermarket-urile iar toate produsele cumparate sunt ambalate si cat mai curate, sa nu cumva sa se intample ceva, sa luam vreun virus ceva. Ne spalam pe maini, ne spalam hainele, dezinfectam prin casa si uitam ca in trecut oamenii nu aveau apa in casa, puneau apa poate in galeata din care bea calul (am auzit si eu ca ar fi cel mai curat animal). Tot acesti domni si doamne, mai sus ajunsi, mergeau odinioara cu placere ”la tara” la bunici. Atunci nu le mai pasa, erau fericiti si bucurosi. Azi insa, lucrurile stau cu totul altfel. 

Dupa ce am plecat si eu la Bucuresti, la fel am procedat pana cand a avut grija viata de mine sa-mi reaminteasca de lucrurile cu adevarat importante. La Buzau, unde ma aflu acum pentru o scurta vacanta, locuiesc la curte, in oras, in cartierul ”minunat”. Da stiu, sunt inca rautacioasa insa nu ma pot abtine. Am intalnit multe persoane care imi mentionau cu mare atentie, precizie, vigilenta locul de unde proveneau: e o rusine ca vii ”de la tara”, e o mandrie ca esti ”de la oras”? Taranii nu merita, nu au valoare? Boierii sunt singurii care conteaza? Si eu ca si multi altii poate, nutresc sentimente demne de plecat capul insa ce putem concluziona de aici. De ce vrem sa ajungem mai sus, de ce vrem sa plecam de la tara, de ce satul a devenit un motiv de rusine? 

Eu nu locuiesc la sat insa cartierul de la periferia Buzaului nu prezinta o atmosfera foarte diferita fata de cea de la sate. Mentalitati asemanatoare, obiceiuri si traditii ”din batrani”. Eu am aflat in cele din urma adevarul, de ce imi este rusine sa spun si altora de unde vin dar ce se intampla cu ceilati pe care ii simti, ii ”detectiezi” ca si ei sunt ca si tine? Am stat mult cu mine si am investigat. Imi pare rau ca am gandit si simtit asta, acum ma pot bucura si zambi iar pentru ca am inteles DE CE. 

Ce putem face pentru ca traditia sa ramana in pozitia verticala bine meritata si sa-si recapete statului pierdut in negura vremurilor actuale. Muncim ore in sir la serviciu iar de copilasii nostri au grija doamne in varsta; micutii au nevoie de o mangaiere calda a mamei mereu zambitoare si de un pupic (dat pe furis) de tatal obosit. Lipsurile emotionale nu pot fi acoperite de cadorui materiale. Se poate ajunge la nivelul in care copilul desi simte nevoia de a primi dragoste cere mai multe lucruri materiale, macar atat sa primeasca si el. Asa i s-a explicat lui dragostea, asa i s-a aratat lui afectiunea in familie. Am auzit multi parinti care locuiesc in apartamente ca odraslele lor dragi nu se descurca singuri, nu pot infaptui activitati destul de simple. Sportul , activitatea in aer liber, mai multe ore petrecute in parc, mai multa miscare, mai multa responsabilizare (sa mearga si pe jos nu doar cu masina, sa cumpere si copilul cateva produse de care are nevoie de exemplu, sa ajute la treburile din casa - dar cum sa ajute copilul la treburi daca parintii au menajera).

Desi acest post e cam haotic, sper ca nu am pierdut vremea degeaba.